Boli virale frecvente intalnite la testoasele de Florida

In contextul bolilor  de natura virala care care afecteaza testoasa de Florida, stomatita virala este cel mai frecvent diagnosticata in cazul exemplarelor crescute in captivitate.

Boala este determinata de un herpesvirus, care poate afecta mai multe specii de testoase. Cercetari recente sugereaza ca virusul se gaseste in stare latenta in organismul reptilelor, iar scaderea imunitatii, determinata de conditiile de intretinere inadecvate ( in principal temperatura scazuta a mediului acvatic si terestru, sau igiena precara a habitatului ), alaturi de alimentatia deficitarea, determina manifestarea clinica a stomatitei virale.

Simptome

Debutul afectiunii virale este discret si din acest motiv trece de cele mai multe ori neobservat. In aceasta perioada testoasa afectata este letargica, inapetenta,  chiar anorexica,  sta nemiscata perioade lungi de timp, gura este usor intredeschisa.

Primele simptome vizibile apar la 7 – 10 zile de la infectia cu herpesvirusul incriminat. Problemele respiratorii se accentuaza, astfel ca reptila incearca sa adopte diferite pozitii, care sa-I permita o respiratie mei usoara ( pozitie ortopneica ): gatul in extensie maxima, capul in prelungirea acestuia, gura larg deschisa.

Mucoasa care captuseste cavitatea bucala este acoperita de false membrane de culoare galben cenusiu si aspect difteroid. Daca sunt indepartate lasa  mucoasa bucala de culoare rosie, sangeranda. Evolutia bolii determina extinderea acestor false membrane la nivelul faringelui si esofagului, acoperind in acelasi timp si limba.

Prezenta acestor depozite difteroide ingreuneaza tot mai mult respiratia animalului, care devine dispneica si determina diferite pozitii ale gatului si capului, care sa permita o respiratie mai usoara. Testoasa devine anorexica, urmare a disfagiei ( imposibilitatea de a inghiti alimentele ingerate ). Membranele difterice inghitite de animal determina manifestari gastrointestinale, respectiv descarcari diareice in cantitate mare si urat mirositoare.

Evolutia stomatitei virale dureaza in medie 1,5 – 2 saptamani, iar prognosticul bolii este rezervat spre grav, existand un numar relativ mare de cazuri cu evolutie letala.

Medicul veterinar urmeaza sa stabileasca diagnosticul prezumtivpe baza semnelor clinice relatate de detinator si al celor observate in cursul examenului clinic propriu-zis. Tot el este cel, care prin completarea examenului clinic cu rezultatele unor analize paraclinice, va stabili diagnosticul de certitudineprin diferentierea de alte afectiuni cu un tablou clinic asemanator: stomatite de natura bacteriana sau micotica, pneumonii, esofagite difteroide, etc.

Tratament

Tratamentul este unul simptomatic si consta in indepartarea din cavitatea bucala a falselor membrane urmata de badijonarea zonelor denudate cu iod povidona ( sol. 0,5 % ) sau cu o solutie diluata de clorhexidina 0,5 %.

Pe toata durata tratamentului, testoasa va fi mentinuta intr-un tanc uscat, cu temperatura aerului  in jurul valorii de 35°C.  Pentru a asigura hidratarea reptilei, zilnic aceasta  va fi introdusa in mediul acvatic  pentru o perioada de 30min – 1 h, pentru a bea apa si a incerca sa se hraneasca. Testoasei i se vor oferi alimente cat mai diverse, dar nu trebuie fortata sa se hraneasca. Datorita metabolismului lent poate supravietui fara mancare o perioada lunga de timp.

Rinita virala

Aparitia acestei afectiuni, cu etiologie virala, este de asemenea favorizata de greseli de intretinere, in special de cele legate de asigurarea temperaturii optime a mediului ambiant. Mentinerea testoasei de Florida timp indelungat la temperaturi ale mediului mai mici de 20°C, constituie un factor favorizant de importanta majora.

Agentul cauzal al bolii este un virus din grupa paramixovirusurilor, numit virusul Sendai, care poate determina imbolnaviri la mai multe specii de testoase, printre care si testoasa cu tample rosii.

Boala debuteaza prin aparitia unei secretii nazale seroase abundente. Secretia seroasa poate dura si luni de zile cu efecte directe asupra starii generale a testoasei, determinand: scadere in greutate, inapetenta, anorexie, letargie.

In cazul exemplarelor tarate, cu un sistem imunitar afectat, boala se poate extinde la nivelul ochilor, determinand conjunctivite, blefarite, sau la nivelul cavitatii bucale, cu aparitia stomatitei. Evolutia trenanta a afectiunii, conduce in final la aparitia unor tulburari de natura nervoasa, care, in unele cazuri, duc la moartea animalului.

Informatiile furnizate de detinator, impreuna cu rezultatul examenului clinic al animalului bolnav, permit medicului veterinar sa stabileasca un diagnostic prezumtiv. Rezultatele examenului  microscopic si a radiografiei pulmonare, conduc la diagnosticul de certitudine.

Tratament

Tratamentul este unul simptomatic si vizeaza in primul rand prevenirea suparinfectiilor cu germeni bacterieni oportunisti. Pentru stimularea mecanismelor imunitare proprii se recomanda cresterea temperaturilor mediului acvatic si terestru  la 28°C apa, respectiv 35°C temperatura aerului. Apa din acvaterariu va fi schimbata mai des iar alimentatia testoasei va fi cat mai variata si echilibrata nutritional.

Afectiunile prezentate anterior sunt cele mai frecvente boli virale intalnite la testoasele cu tample rosii. Evident exista o multitudine de agenti virali care pot afecta aceste reptile, dar de cele mai multe ori aceste boli evoluaza in in cadrul unor efective mai mari de testoase ( crescatorii,  efectivele din gradinile zoologice, sau al celor aflate in libertate ), cunoasterea lor fiind importanta pentru medicul veterinar specialist si mai putin pentru detinatorul unei testoase de Florida.

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *