Category Archives: Parazitologie

reprezentativ otite

De Ce Uneori Otitele Externe Se Vindeca Cu Dificultate ?

Aceasta postare incearca sa ofere o parte din raspuns:

Factorii secundari si perpetuatori ai otitelor externe

Considerati o perioada lunga de timp ca fiind cauza principala a aparitiei otitelor externe la animalele de companie, bacteriile sau micetii sunt in fapt organisme oportuniste, a caror actiune este secundara si se suprapune cauzelor primare in manifestarea clinica a acestor afectiuni.

Bacteriile izolate de la nivelul leziunilor canalului auricular, sunt cele implicate in majoritatea afectiunilor dermatologice ( Staphylococcus intermedius, Pseudomonas spp., Proteus spp., etc ). Acest rezultat vine sa confirme faptul ca acesti germeni actioneaza secundar, pe fondul leziunilor inflamatorii datorate factorilor declansatori primari.

Micetii ( ciuperci microscopice ) implicati frecvent in evolutia otitelor externe la caine si pisica, sunt Malassesia Pachydermatis si Candida spp. Aceste specii sunt prezente la nivel auricular si in conditii normale, iar mecanismul prin care ajung sa devina agresive, nu este pe deplin cunoscut. Otitele externe in care este implicata Malassezia Pachydermatis sunt foarte frecvent intalnite la caine, de cele mai multe ori ca o complicatie a afectiunilor dermatologice de natura alergica.

Tratamentul otitelor externe, devine adeseori o problema extrem de frustranta atat pentru proprietar, cat mai ales pentru medicul veterinar. Acesta se vede confruntat nu numai cu o afectiune rebela, rezistenta la orice schema de tratament aplicata, ci si cu parerea negativa ( privitoare la competenta lui ) din partea detinatorului.

Motivul ineficientei tratamentelor aplicate sau al recurentei frecvente a otitelor se datoreaza, in principal, factorilor perpetuatori.

Denumirea de factori perpetuatori grupeaza principalele cauze, care impiedica vindecarea sau determina recurenta frecventa a otitelor externe. Fara a intra in detalii amanuntite amintim:

  • Modificari in microanatomia canalului auricular extern – sunt datorate, in principal, evolutiei indelungate a fenemenelor inflamatorii. Constau in ingrosarea si plierea pielii de la acest nivel, care face dificila toaletarea corecta si aplicarea tratamentului local ( topic ). Totodata interiorul acestor pliuri constituie un mediu propice dezvoltarii agentilor oportunisti, care complica si prelungesc evolutia bolii.
  • Tulburarea mecanismelor de eliminare a cerumenului, a detritusurilor celulare si a microorganismelor dezvoltate la acest nivel – procesul inflamator poate conduce la o inversare a traiectului normal de eliminare, urmata de acumularea acestora in in interiorul canalului auricular. Prezenta lor creaza un mediu optim exploziei  populatiilor patogene, impiedica toaletarea riguroasa, precum si  aplicarea corecta, eficienta a medicatiei locale.
  • De asemenea este foarte posibil, ca prezenta unei otite medii nediagnosticate, sa fie principala cauza a cronicizarii sau al recurentei otitelor externe
  • Deloc de neglijat sunt tratamentele empirice, sau indelungate cu medicamente complexe ( antibiotic+antiinflamator+antimicotic ) aplicate de unii detinatori. De multe ori animalul de companie ajunge la medicul veterinar, dupa ce proprietarul a incercat sa-l trateze ajutat de propria experienta sau a altora.

Otitele externe trebuiesc privite mai mult ca un sindrom, care semnaleaza prezenta unei boli dermatologice, decat ca o afectiune singulara cu etiologie distincta. Acest aspect este important de stiut de catre cei care au animale de companie, pentru a constientiza importanta consultului medical de specialitate in diagnosticarea si tratamentul oricarei forme de evolutie a acestei boli. Nu este suficient de a se aplica un tratament empiric, bazat pe informatii culese de la alti detinatori sau din prospectele unor medicamente.

Share Button
imagine 7B

Esential – Despre Purici – II

Contaminarea gazdelor ( caine, pisica, etc ) se realizeaza, fie in urma contactului direct cu un animal infestat, sau indirect de pe sol, spatiile de locuit sau alte locuri poluate cu formele infestante de purici.

Modalitatea de infestare este in legatura directa cu capacitatea exceptionala a puricilor de a sari pe distante sau inaltimi  apreciabile ( pana la 20 cm ), comparativ cu dimensiunile acestora.

Incidenta contaminarii creste exponential in sezonul cald si se reduce in perioada rece a anului. In cazul animalelor de companie crescute, preponderent indoor, pericolul infestarii se mentine pe tot parcursul anului, datorita conditiilor optime de mediu, care permit derularea normala a ciclului biologic al acestor paraziti.

FLEA IN HAIRModul de viata parazitar al puricilor, incepe din momentul in care au ajuns pe gazda. Este interesant faptul, ca odata ajunsi pe animal, puricii nu vor parasi suprafata cutanata a acestuia, ” in mod voluntar ” ( daca se poate spune ), pentru tot restul vietii lor, respectiv3-4 saptamani, in conditii normale de mediu.

Intrucat acesti paraziti externi evita lumina directa a soarelui,  in infestatiile obisnuite regiunile cu o densitate crescuta a puricilor sunt cele cu blana deasa ( lateralele gatului, linia dorsala, baza cozii ) sau regiunea abdominala. De asemenea in cazul exemplarelor cu blana lunga si deasa, este foarte posibil sa fie identificati purici aflati in toate stadiile de dezvoltare ( ou, larva, nimfa, adult ).In parazitarile masive sau indelungate, puricii pot fi observati cu usurinta in toate regiunile corpului.

Este bine de stiut: pentru fiecare purice identificat pe corpul unui animal, exista in medie, inca 50 ascunsi in blana.

Viata parazitara a puricilor implica hranirea regulata cu sangele gazdei ( mod de hranire hematofag ). Cantitatile de sange, extrase la o hranire, variaza in limite largi. Astfel femela poate consuma la o singura hranire o cantitate de sange, echivalenta cu de 15 ori greutatea ei ( aprox. 13,6 ml sange ).

catel cu puriciFiecare parazit inteapa pielea gazdei, in medie de 10 ori pe zi. Aceste intepaturi sunt iritante si  provoaca un prurit ( senzatie de mancarime a pielii ) intens. Acesta este si motivul pentru care tabloul clinic al infestatiei cu purici este dominat de pruritul intens. Animalul se scarpina constant si energic, isi freaca corpul de diferite obiecte din mediu, se linge exagerat sau isi musca rapid si intr-o succesiune repetata, blana ( in special pe cea de la baza cozii ), care arata ca si cum ar fi tunsa ( pseudotundere ).

Alaturi de prurit, tabloul clinic al infestatiei cu purici se poate manifesta si prin:

  • alterarea starii generale a animalului ( in cazul infestatiilor masive ),
  • eritem al pielii,
  • alopecie ( caderea parului ),
  • aparitia de leziuni cutanate, datorate in principal gratajului. Acestea constituie adevarate ” porti de intrare” pentru germenii patogeni sau oportunisti, care pot contamina aceste leziuni si sa determine aparitia piodermitelor;
  • in infestatiile cronice caderea generalizata a parului este insotita de hipercheraroza ( ingrosarea pielii ).
  • Unele exemplare mai sensibile, pot dezvolta, asa numita ” alergie la muscatura de purice ” o dermatita manifestata prin prurit de intensitate mare si leziuni cutanate.

excremente pureceNu in ultimul rand, identificarea macroscopica ( cu ochiul liber ) a parazitilor sau prezenta excrementelor acestora in blana sau pe piele, sunt un semn clar al infestatiei cu purici.

Infestatiile repetate, de intensitate mica sau medie, pot determina aparitia unei oarecare stari de imunitate in cazul cainilor mai varstnici.

Efectele parazitismului cu purici la animalele de companie sunt multiple:

  • modul de hranire hematofag determina aparitia unei  anemii, ale carei manifestari se accentuaza in cazul infestatiilor masive,  al puilor de catel, al animalelor debile, sau al celor cu un status imunitar scazut.
  • Saliva de purice, sau celelalte substante excretate de paraziti pe suprafata pielii, determina o sensibilizare a animalului, urmata de aparitia manifestarilor clinice ale alergiei la muscatura de purice, o dermatita grava, care afecteaza animalele mai sensibile si / sau pe cele predispuse la alergii.
  • In cazul pisicii, reinfestatiile repetate pot determina aparitia dermatitei miliare.
  • Puricii sunt vectori pentru o serie de agenti patogeni de natura virala, bacteriana, parazitara sau micotica. De exemplu, Dypilidium caninum ( tenia ) are drept gazda intermediara puricele, iar cainele se poate contamina prin muscatura acestuia.
  • Nu trebuie uitat discomfortul creat gazdei de prezenta acestor paraziti. Pruritul intens creeaza animalului stari de neliniste si agitatie, care in final se repercuteaza si asupra detinatorului.

In concluzie:

  • infestatia cu purici a animalelor de companie este o problema la fel de serioasa si importanta precum cea de capuse.
  • masurile de preventie trebuie sa constituie o preocupare constanta a celor care au in grija un animal de companie. Aceste masuri includ:
    • dog-flea-combpieptanarea blanii animalului, dupa fiecare plimbare. Utilizarea piaptanului pentru purici, reprezinta modalitatea cea mai eficienta in actiunea de identificare si indepartare a parazitilor.
    • Deparazitarea externa regulata a animalului de companie, concomitent cu dezinsectia mediului acestuia ( habitatul ), pentru a intrerupe ciclul de viata al puricilor ( 95 % din populatia de purici se afla in mediul din jurul cainelui, sub diferite diferite forme de dezvoltare: ou, larva, nimfa ).  In cazul exemplarelor crescute indoor, deparazitarea externa trebuie facuta cu regularitate, pe tot parcursul anului, avand in vedere mediul propice desfasurarii ciclului de viata al puricilor, existent in casa.
    • Utilizarea produselor comerciale, destinate prevenirii infestarilor cu purici se capuse, trebuie facuta dupa consultarea prealabila si la indicatiile unui medic veterinar. O prezentare succinta a acestora, a indicatiilor de utilizare si a efectului lor, in postarile:

Chiar daca ajung sa muste omul, puricii nu raman pe corpul acestuia, ci vor prefera intotdeauna drept gazda definitiva cainele sau pisica

Share Button
imagine 6B

Esential – Despre Purici – I

Puricii sunt ectoparaziti obigatorii, cu mod de hranire hematofag. Sunt insecte de dimensiuni mici, fara aripi, de culoare cafeiniu – inchis si membrele posterioare adaptate pentru sarit. Acesti paraziti sunt capabili de a sari la o inaltime de 1000 de ori mai mare decat cea proprie.

Infestatia cu purici este una dintre cele mai frecvente ectoparazitoze intalnite la animalele de companie. Totodata acesti paraziti externi pot afecta si pasarile, reptilele, animalele salbatice sau domestice, iar ocazional sunt intalnite si la om. Exista circa 2000 de specii si subspecii cunoscute generic sub denumirea de purici.

Ctenocephalus felis adult 1In general, acesti ectoparaziti hematofagi sunt specifici unei anumite gazde ( fiecare specie de purice paraziteaza, in principal, exemplarele unei anumite specii ). Animalele de companie sunt frecvent infestate de purici din genul Ctenocephalides: Ctenocephalus canis – la caine, respectiv Ctenocephalus felix – la pisica.

ciclul de viata puriceCiclul de viata al puricilor cuprinde patru stadii succesive de dezvoltare: oularvanimfaadult.

Chiar daca femela adulta depune ouale pe gazda, nefiind atasate de firele de par sau piele, aceastea cad si infesteaza mediul ambiant. Femela de purice prezinta o prolificitate ridicata: zilnic, timp de maxim 120 de zile, depune in jur de 50 de oua zilnic.

Dupa o perioada de incubatie de cateva saptamani, ouale eclozioneaza si apar larvele. Acestea se hranesc cu materii organice de origine animala sau vegetala, pe care o gasesc in mediu. In functie de conditiile atmosferice ( temperatura si umiditate ), precum si de abundenta surselor de hrana, perioada de dezvoltare a larvelor de purice, variaza intre 9 si 200 zile. Larvele evita lumina si gasesc conditii prielnice de dezvoltare pe suprafata covoarelor, zona de odihna a animalelor sau in cotetul acestora.

Dupa doua naparliri succesive, larvele isi incheie dezvoltarea si se transforma in nimfe ( al treilea stadiu de dezvoltare ). La o temperatura a mediului de 23 – 25 °C si o umiditate a aerului cuprinsa intre 50  si 90 %, dupa un interval de timp intre 5 si 9 zile, din coconi ies puricii adulti. Daca conditiile de mediu sunt neprielnice, stadiul de nimfa poate dura luni de zile.

Puricele iesit din pupa devine adult complet dezvoltat dupa prima hranire cu sangele gazdei, iar dupa numai 24 de ore devin apt de reproductie.

Teoretic, puricele adult poate parazita o gazda pentru o perioada de pana la 3 luni, dar in cele mai multe cazuri durata de viata a ectoparazitului este de 3 – 4 saptamani.

Cel mai rapid ciclu de dezvoltare ( de la stadiul de ou la cel de adult ) il prezinta Ctenocephalus felix11 zile, in coditii adecvate de temperatura, umiditate si a posibilitatilor de hranire. In conditii similare, puricele cainelui ( Ctenocephalus canis ) devine adult in 18 zile.

In concluzie:

Stadiul de adult reprezinta mai putin de 5 % din totalul populatiei de purici din jurul unui animal. Restul de 95 % sunt oua, larve si nimfe, care infesteaza vecinatatea animalului parazitat

Numai puricele adult este parazit obligatoriu hematofag, care se hraneste cu sangele gazdei. Restul stadiilor de dezvoltare, traiesc si se dezvolta in mediul inconjurator din vecinatatea acestuia.

In consecinta, deparazitarea animalului, indiferent de substanta folosita, este lipsita de eficienta daca, simultan cu aceasta operatiune nu se realizeaza si dezinsectia arealului acestuia ( locul de odihna, cotetul, covoarele, etc ).

Continuare…

Share Button
imagine 3C

Esential – Despre Capuse

Capusele sau ixodidele sunt acarieni, care paraziteaza obligatoriu, temporar, la suprafata pielii, reptilele, pasarile si mamiferele, inclusiv omul.

Ele se hranesc cu sangele gazdelor ( mod de hranire hematofag ), dupa care se desprind de pe corp si cad pe sol. Ajunse in mediul ambiant, capusele traiesc liber pana la o noua perioada de hranire, cand ciclul se reia.

ciclul de viata capuseCiclul de viata al acestor ectoparaziti, include 4 stadii succesive de dezvoltare: oularvanimfaadult. Toate formele ( exceptie stadiul de ou ) sunt hematofage. In consecinta nu numai capusa adulta paraziteaza suprafata tegumentara a gazdelor, ci si formele larvare sau cele de nimfa.

Ciclul de viata al capuselor este caracterizat de alternanta perioadelor parazitare, pe corpul gazdelor ( perioada de hranire ), cu fazele libere in mediul ambiant.

Spre deosebire de alte specii parazite, capusele prezinta o  specificitate larga, in sensul ca pot afecta mai multe specii diferite de animale. De exemplu, pot sa se hraneasca cu sangele unei reptile, iar la urmatorul ciclu sa paraziteze fara probleme un mamifer.

Exista peste 850 de specii de capuse, raspandite pe tot globul. In Romania au fost identificate circa  27 de specii distincte. Cel mai frecvent intalnite sunt cele din specia Ixodes ricinus, urmate de Dermacentor marginatus si Hyalomma marginatum.

Riscul infestatiilor cu capuse nu este uniform pe tot parcursul unui an calendaristic. In conditiile climaterice din Romania, incidenta crescuta a infestatiilor este inregistrata in intervalul de timp cuprins intre sfarsitul lunii martie si inceputul lunii octombrie. In intervalul mentionat, perioadele martie – mai, septembrie – octombrie sunt considerate cu risc maxim de infestare. In regiunile muntoase activitatea capuselor inregistreaza un varf in lunile iulie – august

Chiar daca pot fi intalnite in majoritatea arealelor, exista anumite zone de risc,  caracterizate printr-o densitate crescuta a populatiilor de capuse: marginea padurilor, zonele umbrite si umede, locurile cu iarba inalta, , malurile raurilor, lacurilor sau iazurilor, pasunile cu vegetatie abundenta. Un gazon in permanenta ingrijit si cosit, prezinta un risc minim de infestare.

tick_ixodes_ricinus_1292Capusele ataca, de cele mai multe ori, dimineata devreme, pana in jurul orelor 10 – 11 sau inainte de asfintit, cand temperatura aerului scade. In restul zilei acesti paraziti se adapostesc la baza vegetatiei, pentru a se feri de caldura torida si umiditatea scazuta a aerului.

Acesti paraziti nu se hranesc rapid, imediat ce au ajuns pe o gazda. Intre momentul infestarii si prima hranire exista un interval de 10 – 30 minute, in care capusa se deplaseaza pe corpul animalului, identifica locul propice pentru hranire, penetreaza pielea si se fixeaza la nivelul acesteia.

Perioada de hranire, in care capusele raman atasate de gazda, variaza intre 7 si 30 de zile. La final, ele se desprind de pe corpul animalului si cad in mediul inconjurator.

Acesti ectoparaziti indeplinesc rolul de rezervor si vector / vehicul pentru un numar mare de agenti patogeni diferiti, de natura virala, bacteriana, parazitara sau micotica. In fapt, capusele reprezinta principalul rezervor si vehicul al asa numitelor boli transmise prin vectori.

Dermacentor_marginatusContaminarea capuselor cu diferiti agenti patogeni are loc in momentul hranirii cu sangele gazdelor bolnave. Durata relativ mare de supravietuire a agentilor patogeni, precum si posibilitatea multiplicarii unora dintre ei in corpul capusei, confera un grad ridicat de periculozitate acestei specii de acarieni. Cele mai grave boli, care pot fi transmise prin intermediul acestor vectori, includ: Boala Lyme ( borelioza ), anaplasmoza, babesioza, ehrlichioza, dirofilarioza, leishmanioza.

Infestatiile cu capuse afecteaza mai frecvent cainii comparativ cu pisicile.

Gazdele parazitate se pot imbolnavi simultan mai multe afectiuni, chiar si in cazul unei singure singure capuse. Contaminarea gazdei presupune ( in cele mai multe din cazuri ) un contact prelungit  cu capusa ( min. 24 – 48 ore ). Din acest motiv identificarea si indepartarea cat mai rapida a ectoparazitului, scade semnificativ riscul contaminarii cu agenti patogeni, chiar in conditiile in care capusa a apucat sa se hraneasca.

lg_tickIndepartarea capuselor de pe corp, trebuie realizata cu ajutorul unei pensete sau a unei crosete speciale ( http://www.ticktwister.com/info.html ). In acest mod este evitata fragmentarea parazitului, cu ramanerea capului infipt in piele si care poate genera o serie de complicatii secundare. Fara a constitui o urgenta medicala, indepartarea fragmentului infipt si tratarea punctului de penetrare, trebuie efectuata cat mai repede si cu multa atentie.

Share Button
capusa3

Nu Lasati Capusele Sa Va Strice Bucuria Verii! – II

Ce trebuie sa stim despre capuse pentru a limita la maxim posibilitatea contactului cu ele ?
  • Evolutia capuselor se caracterizeaza prin alternanta fazelor parazitare, pe corpul animalelor sau omului, cu fazele libere in mediul exterior
  • Majoritatea speciilor de capuse prezinta o specificitate larga, in sensul ca pot parazita mai multe specii  de mamifere ( inclusiv omul ), cat si pasari sau chiar reptile.
  • Toate formele de dezvoltare ale parazitului ( larva, nimfa, adult ) sunt hematofage
  • Perioada de activitate maxima, cu cresterea densitatii populatiilor de capuse, se inregistreaza din primavara ( sfarsitul lui martie inceputul lui aprilie ) pana in toamna ( septembrie – octombrie ). In perioada de activitate maxima, atacul cunoaste doua varfuri, respectiv primul, in lunile martie – mai, urmat de un  regres, incepand cu luna iunie,  iar al doilea, de intensitate mai mica, in septembrie – octombrie. In zonele montane, datorita perioadei calde mai scurte, activitatea capuselor prezinta un maxim in lunile iulie – august.
  • Capusele se gasesc in aproape toate arealele. Cu toate acestea exista zone predilecte, unde populatiile inregistreaza o densitate mai mare. Aceste zone sunt:
    • lizierele de padure,
    • zonele cu iarba inalta,
    • malurile de apa, zone inundabile ( lunca raurilor ),
    • pasunile cu vegetatie abundenta.
  • Atacul capuselor are loc in special dimineata devreme, pana la orele 10 – 11  si seara cand se mai racoreste. In aceste intervale, capusele urca cat mai sus pe firele de iarba, astfel incat, la trecerea potentialei gazde, sa se poata agata de firele de par din blana sau de materialele textile din imbracaminte. Cu cat iarba este mai inalta cu atat creste posibilitatea infestatiei. Modul in care parazitul detecteaza o potentiala gazda includ mirosul acesteia, vibratiile determinate de miscare, caldura corpului, modificari ale umiditatii aerului, etc.
alfie tick
  • Odata urcata pe gazda, capusa poate sa atace rapid, sau se deplaseaza libera pe suprafata corpului o perioada de timp, pana cand ajunge intr-o de hranire predilecta.  Zonele corporale parazitate mai intens sunt cele pielea mai fina si cu vase de sange situate superficial. La caine si pisica cele mai probabile zone sunt la nivelul capului, gatului si urechilor, unde parazitii ajung, in momentele cand animalul se scarpina, se tavaleste in iarba sau adulmeca o urma. La nivelul acestor regiuni, capusele  prefera portiunile cu par putin cum ar fi, interiorul pavilioanelor urechii sau in pliuri ale pielii. De asemenea se mai pot localiza si  intre degetele membrelor.
  • Capusele nu se hranesc rapid asemanator tantarilor, care inteapa, sug sangele si se desprind in decurs de secunde. Odata ce parazitul a gasit un loc propice va penetra pielea si se va infige, cu ajutorul aparatul bucal, relativ adanc in straturile tegumentare. In continuare capusa secreta o substanta cu rol de ” ciment „, care o fixeaza pe toata durata hranirii. Timpul scurs de la momentul infestarii si pana la prima hranire variaza intre 10 – 30 minute pana la 1 – 2 ore, iar perioada in care parazitul ramane  pe gazda,  pentru a se hrani, este  cuprins intre  7 si 30 zile, dupa care, capusele se desprind si cad in mediul inconjurator.
Share Button