Limbajul Canin – Comunicarea Vocala

La fel ca orice mamifer superior, care traieste in grupuri, cainele si-a dezvoltat in decursul evolutiei sale modalitati de comunicare. Cainii comunica intre ei ( comunicare intraspecifica ) si cu omul ( comunicare interspecifica ) prin semnale. Acestea pot fi sonore, posturale si expresii faciale ( mimica ). Ansamblul modalitatilor de comunicare amintite constituie limbajul canin.

Prin comunicare cainele exprima stari interioare, intentii sau informatii legate de anumiti factori din mediul inconjurator. Cele mai frecvente motive ale comunicarii la caine includ:
  • recunoasterea individuala si de grup,
  • recunoasterea rudelor,
  • semnalizarea unei stari stresante, incomode,
  • semnalizarea pozitiei ocupate in ierarhia haitei,
  • semnalarea amenintarii sau din contra a supunerii in caz de agresiune,
  • mentinerea contactelor,
  • marcarea si semnalizarea teritoriului.
Comunicarea intraspecifica
limbajul canin
Cainii comunica intre ei printr-un complex de semnale sonore ( emisiuni vocale ), atitudini posturale ( diferite pozitii ale corpului, capului si membrelor, portul urechilor si al cozii ) si mimica fetei Emisiile sonore au intodeauna expresivitate iar prin intonatie este definit sensul pe care cainele doreste sa-l dea comunicarii sale. Ele sunt folosite mai ales in cazul  comunicarilor la distanta, spre deosebirea de comunicarea non verbala – atitudinile posturale si mimica – folosite pentru comunicarea la distante mici
 Putem defini 5 categorii de semnale sonore folosite de caini in cadrul comunicarilor intre congeneri ( membrii ai aceleasi specii ):
  • Semnale infantile: plasul, scheunatul,scancitul. Sunt semnalele sonore prin care puiul solicita atentia mamei
  • Semnale de avertizare: maraitul si latratul. Latratul, in functie de intonatie poate avea si alte semnificatii decat cel de avertizare.
  • Sunete de solicitare: urlatul
  • Sunete de retragere: schelalaitul
  • Sunete de placere: oftatul zgomotos, eventual cascatul insotit de emisia unui sunet lung.
Prin intonatie cainele moduleaza aceste semnale, conferidu-le o serie de semnificatii, in raport cu starea in care se afla: suparare, mirare, dispozitie de joaca, nemultumire. Care este semnificatia semnalelor sonore emise de un caine? Sistematizate distingem:
  • Semnale sonore care exprima o dorinta
  • Semnale sonore care exprima bucuria
  • Semnale sonore ce exprima: agresivitatea, frica,durerea fizica, invidia
  • Semnale sonore emise pentru a atrage atentia asupra gasirii unui obiect cu care cainele nu este familiarizat, sau a unui eveniment neobisnuit
  • Semnale sonore ce exprima anxietate, singurartate
Cunoscand categoriile de semnale sonore si posibilele lor semnificatii,  incercam sa definim principalele emisiuni vocale ale cainelui.
Latratul, probabil cel mai utilizat semnal sonor de comunicare al limbajului canin, are o multitudine de semnificatii: surpriza, teama, agresivitate, bucurie, pericol, plictiseala, invitatie la joaca, anxietate,comunicare cu alti caini sau cu omul. Tonalitatea si intensitatea latratului variaza intre o simpla expiratie abia auzita ( silentioasa ) pana la latratul puternic emis in momentele de agresivitate. Prin modularea acestor caracteristici se  confera semnificatia dorita latratului. Cainele curajos latra infundat ( baritonal ), sunetul fiind puternic de tonalitate joasa. Cand starea agresiva se amesteca cu frica, tonalitatea latratului devine tot mai inalta. Latratul de semnalizare al cainelui de paza ofera informatii cat se poate de corecte ( din punct de vedere uman ) asupra potentialei amenintari si a dimensiunii pericolului.
Maraitul reprezinta un semnal de avertizare, prin care cainele isi face cunoscuta nemultumirea fata de o actiune exterioara a unui alt congener ( caine ) sau al unei persoane. Rolul sau este de a indica un posibil atac al animalului daca actiunea generatoare nu inceteaza. Semnalul denota intotdeauna o stare agresiva  sau de agresivitate amestecata cu frica. Maraitul adanc denota lipsa sau prezenta minima a unei stari de frica. Cu toate acestea cainele care maraie in acest mod rareori si ataca.
Scancitul, in functie de tonalitate, poate semnifica o suferinta, panica, frica sau o rugaminte adresata apartinatorului pentru ca acesta sa-i implineasca o dorinta.
Urletul, este un semnal cu origini ancestrale,  fiind o forma de mentinere a contactului intre membrii haitei aflati la distante mari uni de altii. Un caine incepe urlatul si in scurt timp restul congenerilor din areal i se alatura. De cele mai multe ori cainele care urla sufera de singuratate sau isi  exteriorizeaza o stare de anxietate.
Pufaitul / Chefnitul este un semnal sonor scurt, ascutit, declansat de evenimente neasteptate, de cele mai multe ori neplacute pentru animal ( ex. explozia unui pneu, aparitia brusca a unei persoane, zgomotul de avion, etc ).
Oftatul, este sunetul scos de caine in momentele de placere, cand este satul sau multimut. Momentul este urmat aproape intotdeauna de clipe de relaxare.
Schelalaitul, reprezinta exprimarea sonora a fricii la caine.
Cascatul zgomotos este emis de animal in momentele placute sau din contra de plictiseala
In acest context trebuiesc amintite semnalele sonore  ale varstei infantile, prin care puiul de caine solicita atentia mamei: plansul scancitul si scheunatul.
Emisiunile vocale amintite reprezinta cele mai sugestive  si caracteristice exprimari ale speciei. Mesajul  sonor transmis  prin semnalele prezentate anterior este intarit si nuantat prin completarea lui cu atitudinile posturale, portul urechilor si al cozii si mimica fetei.
Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *