reprezentativ demodecie 1

Manifestarile Demodeciei La Caine – I

Tabloul clinic al demodeciei la caine se manifesta printr-o serie de simptome si leziuni cutanate a caror intensitate si gravitate depind de:

  • varsta la care a aparut afectiunea,
  • rasa exemplarului afectat,
  • localizarea leziunilor cutanate,
  • existenta unuia sau mai multor factori de risc.

Raportat la aceste repere, poate fi descrisa:

Demodecia juvenila localizata – forma cel mai frecvent intalnita. Afecteaza cateii tineri, cu varsta intre 3 si 6 luni. Boale evoluaza de cele mai multe ori benign, leziunile cutanate vindecandu-se spontan in decurs de cateva saptamani. Poate afecta juniorii din toate rasele sau metisi ai acestora, motiv pentru care se considera ca nu este implicata o predispozitie genetica.

Demodecia juvenila generalizata – apare mai rar si este inregistrata la cateii intre 3 si 6 luni. In cazul aparitiei acestei forme de manifestare este implicata si  predispozitia de rasa ( vezi “ Factori De Risc In Declansarea Demodeciei Canine ” ). Debutul bolii este sub forma localizata, dar leziunile nu regreseaza spontan ( dupa cateva saptamani ) ci dimpotriva evoluaza ca intindere si gravitate.

Pododemodicoza – forma de evolutie a bolii intalnita frecvent la exemplarele canine din rasa West Highland White terrier ( Westie). Poate fi diagnosticata si la Teckel sau Doberman. In cazul rasei Westie, trebuie subliniat faptul ca demodecia apare aproape intotdeauna la varsta adulta, iar evolutia prin tabloul clinic al unei pododermatite este caracteristic afectiunii. Leziunile cutanate sunt grave si, aproape intotdeauna, afecteaza toate cele patru membre.

Otita demodecica / Otodemodicoza – Apare rar, de regula in contextul evolutiei demodeciei generalizate si mai putin ca afectiune individuala, de sine statatoare. Se manifesta bilateral, prin simptomele unei otite externe eritemo – ceruminoase.

Demodecia generalizata aparuta la varsta adulta – boala are o incidenta rara, dar evolutia ei este la fel de grava ca si in cazul formei juvenile generalizate. Manifestarile clinice se exteriorizeaza pe fondul existentei unei afectiuni interne (diabet zaharat, hiperadrenocorticism, limfom, etc ). In astfel de situatii demodecia generalizata precede manifestarile clinice ale bolii primare.

demodecie juvenila localizataSimptomele prin care evoluaza Demodecia juvenila localizata, pot fi sistematizate astfel:

  • Aparitia in jurul ochilor ( periocular ) sau a cavitatii bucale ( peribucal ), precum si la nivelul membrelor sau a corpului ( rar ), de zone de alopecie bine delimitate sau difuze.
  • Numarul zonelor de alopecie nu este mai mare de 5.
  • Pielea este inrosita ( eritematoasa ) si acoperita de scuame.
  • Pruritul este absent sau cel mult de intensitate moderata, dar se poate inregistra o intensificare a acestuia in conditiile suprapunerii unor infectii bacteriene secundare.
  • Uneori apare si hiperpigmentarea pielii din zonele cu alopecie

Leziunile cutanate regreseaza spontan ( in cele mai multe cazuri ) dupa o evolutie de cateva saptamani.

pododemodicozaTabloul clinic al Pododemodicozei include urmatoarele manifestari:

  • Tumefierea regiunii podale a membrelor afectate, cu predilectie in jurul unghiilor
  • Regiunea tumefiata este intens eritematoasa, sensibila si dureroasa. Cainele isi linge sau musca in mod constant membrul dureros
  • Senzatia de prurit insoteste constant leziunile cutanate si are o intensitate crescuta.
  • Aparitia de furunculi sau leziuni eritemo – scuamoase  in  regiunea interdigitala
  • Hiperpigmentatie, urmata de lichenificarea pielii zonei afectate
  • Linfonodulii (limfonodul) regionali sunt, de regula, inflamati.

Manifestarile patologice locale pot fi insotite de semnele alterarii starii generale a animalului:

  • sindrom febril,
  • inapetenta sau anorexie,
  • abatere, etc.

Aparitia acestora semnaleaza suprapunerea unor infectii bacteriene sau micotice secundare.

Evolutia bolii este grava iar prognosticul rezervat spre grav.

Otodemodicoza – tabloul clinic este descris in “ Aspecte Particulare In Evolutia Otitelor Externe

Share Button
Cute red Toy Poodle puppy

Factori De Risc Implicati In Declansarea Demodeciei Canine

Manifestarile clinice ale demodeciei canine sunt inregistrate frecvent la exemplarele tinere, cu varsta cuprinsa intre 3 – 6 luni pana la 2 ani. In ceea ce priveste cainii adulti, cazurile inregistrate sunt rare si se manifesta sub forma demodeciei generalizate. Aparitia afectiunii  este corelata cu existenta unor boli interne ( diabet zaharat, Sindrom Cushing, etc ), manifestarile parazitozei fiind premergatoare exprimarii clinice a acestor afectiuni sistemice.

Chiar daca boala poate evolua la caini din toate rasele, precum si la metisii acestora, existenta unei predispozitii de rasa este certa. In acest sens, cei din rasele: Staffordshire bull terrier, Ciobanesc de Berna, Ciobanesc german, Ciobanesc englez, Collie, Beagle, Marele danez, Pointer german, Bulldog Francez, Bulldog englez, Jack Russel terrier, Yorkshire, Westie, Shar Pei, Shih Tzu, Rottweiller, Pincher, Doberman, Dog Argentinian, Pug / Mops, Boston terrier, Boxer, Mastiff napolitan sunt cele mai predispuse la a dezvolta demodecia.

Majoritatea cainilor din rasele amintite, prezinta manifestarile clinice ale bolii la varste tinere ( demodecie juvenila ). Exceptie fac cei din rasa West Highland White Terrier / Westie, la care  boala apare frecvent la varsta adulta si se manifesta prin simptomele unei pododermatite grave.

De asemenea la cainii din rasa Caniche / Poodle boala se manifesta aproape exclusiv la varsta adulta si evoluaza sub forma generalizata. Aceasta situatie particulara se datoreaza ,probabil, predispozitiei de rasa in directia hiperadrenocorticismului, care reprezinta un factor de risc in aparitia demodeciei generalizate la varste adulte.

Contaminarea cainilor cu Demodex canis are loc in primele 24 – 72 ore de la nastere, prin transfer direct de la mama, in timpul hranirii sau al linsului.  In afara acestei perioade, posibilitatea infestarii este extrem de redusa. Transmiterea  intre specii este putin probabila dar nu poate fi ignorata. De fapt exista inca o serie de aspecte neclare in privinta modalitatilor de transmitere inter –  si intraspecifica ale acestui acarian.

Mecanismele prin intermediul carora acest acarian ajunge sa se multiplice excesiv si sa declanseze manifestarile clinice ale demodeciei sunt inca insuficient elucidate. Chiar daca mecanismul patogenetic “ in sine ” nu prezinta mare importanta pentru detinatorul animalului de companie, cunoasterea factorilor de risc implicati este esentiala.

In momentul de fata se considera ca manifestarile demodeciei la animale apar pe fondul unei anumite predispozitii genetice, asociat cu scaderea eficientei mecanismelor imunitare de aparare ale organismului.

Existenta unei predispozitii genetice este confirmata ( cel putin in privinta demodeciei juvenile generalizate ) de faptul ca puii proveniti din parinti, care au prezentat manifestarile clinice ale acestei boli la varsta tanara, vor suferi, la randul lor, de demodecie juvenila generalizata.

Acest aspect deosebit de important in managementul acestei parazitoze, impune cateva recomandari:

  • excluderea de la reproductie a exemplarelor canine care au suferit de demodecie juvenila generalizata,
  • neachizitionarea de catei ai caror parinti au suferit de aceasta afectiune, la varste tinere.

Manifestarea clinica a demodeciei la caine impune existenta unor factori de risc, care pot determina ( sau se suprapun peste ) scaderea eficientei mecanismelor imunitare de aparare locale ( de la nivelul pielii animalului ) sau generale ( sistemice ). Factorii de risc implicati pot fi:

  • Infestatiile masive cu paraziti intestinali
  • Conditii de intretinere si igiena precare
  • Alimentatia deficitara – cainii subnutriti sau malnutriti sunt expusi frecvent la aparitia demodeciei in forme grave.
  • Varsta – poate fi considerata un factor de risc. Boala este intalnita frecvent la varste tinere ( cand sistemul imunitar al cateilor este inca imatur )
  • Tratamente indelungate cu corticosteroizi sau alte medicamente, care determina imunosupresie ( scaderea mecanismelor imunitare )
  • Variatii hormonale – de exemplu perioada estrului la catele, care au suferit de demodecie, poate determina aparitia unor recidive.
  • Perioade stresante  – de exemplu dupa o interventie chirurgicala.
  • Evolutia unor boli sistemice la cainii adulti: diabet zaharat, hiperadrenocorticism, hipotiroidism, tumori neoplazice, etc.

Cunoasterea factorilor de risc, permite detinatorilor de caini  sa minimalizeze posibilitatea aparitiei demodeciei canine, prin eliminarea sau reducerea acestora.

Share Button
demodex 2A

Demodecia ( Raia Demodecica ) La Caine

Demodecia ( sin. Demodicoza / Raia Demodecica ) reprezinta o afectiune cutanata nepruruginoasa, determinata de inmultirea excesiva, la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee, a unor specii de acarieni apartinand genul Demodex. Evolutia acestei boli este frecvent complicata prin suprapunerea infectiilor secundare, de natura bacteriana ( piodermite ).

Prezenta acestor acarieni la nivelul pielii nu se asociaza intotdeauna cu declansarea manifestarilor clinice. In numar mic pot fi identificati si pe pielea exemplarelor canine clinic sanatoase.

Afectiunea poate fi intalnita la un numar relativ mare de specii de mamifere. In cazul cainilor sau al pisicilor, evolutia acesteia poate inregistra insa  formele cele mai grave.

Demodex 2Pana in momentul de fata au fost identificate 3 specii de acarieni implicati in declansarea manifestarilor clinice de demodecie:

  • Demodex canis – specia cel mai frecvent intalnita. Adultii au aspect viermiform si dimensiuni intre 150 – 250 micrometrii.
  • Demodex injai – identificata rar la nivelul leziunilor cutanate. Este caracterizata prin dimensiunile mari ale corpului ( 350 – 400 µm ), comparativ cu D.canis.
  • Demodex cornei – specie identificata recent, are dimensiuni mici intre 100 – 120 µm.

Exista cercetatori care considera cele trei specii ca fiind, forme diferite ale uneia singure, respectiv Demodex canis. Indiferent daca este vorba de o singura specie sau mai multe, parazitii cu corpul scurt sunt identificati, cel mai frecvent, la nivelul stratului cornos al pielii, in timp ce parazitii de dimensiuni mari sunt localizati la nivelul unitatii foliculare.(  unitate foliculara =  unitate pilosebacee )

Speciile de Demodex sunt paraziti permanenti, care se dezvolta la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee. Se hranesc cu sebum, celule si resturi celulare. Ciclul de viata al acestora:

  • Cuprinde toate cele 4 stadii de dezvoltare: ou → larva → nimfa → adult. 
  • Dureaza in medie intre 10 si 21 zile.
  • Se desfasoara in intregime la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee.

Rezistenta parazitilor in mediul inconjurator ( in absenta gazdei ) este de scurta durata ( max. 6 zile ). La o temperatura a mediului de 20° C si o umiditate de sub 40 %, acarienii sunt distrusi in max. 6 ore.

Chiar daca sunt rare, exista situatii in care acesti paraziti pot sa ajunga la nivelul capilarelor sanguine, limfonoduli sau chiar organe interne ( ficat, splina, rinichi, etc )

Intrucat acesti acarieni sunt considerati ca facand parte din microfauna, care populeaza in mod normal pielea cainilor, contaminarea se realizeaza direct, inca din primele ore de viata, prin transferul transcutanat de la mama la pui. Exista inca aspecte neelucidate privind mecanismul de contaminare.

Share Button
poza 1bis

Raia Auriculara

Raia auriculara ( sinonim cu raia otodectica / otodectoza) este o boala parazitara ( acarioza ), contagioasa, care afecteaza cainele, pisica, dihorul, si alte carnivore.  Evolutia ei este rezultatul infestarii si multiplicarii acarianului Otodectes cynotis, la nivelul conductului auditiv extern si regiunea adiacenta acestuia ( fata interna a pavilionului urechii, regiunea periauriculara ). 

Chiar daca localizarea predilecta este cea mentionata anterior, exista situatii ( in infestatii masive ) in care parazitii pot fi izolati de la nivelul pielii capului sau a corpului ( in special la baza cozii ).

Boala este diagnosticata mai des la pisica decat la caine si afecteaza in principal exemplarele tinere: pisoii si catei in varsta de pana la un an. Incidenta cazurilor in cazul cainilor sau a pisicilor adulte este redusa. Nu exista o predispozitie de rasa sau de sex, parazitul afectand in egala masura atat masculii cat si femelele din toate rasele.

Otodectes cynotis 2Otodectes cynotis, este un acarian, parazit permanent si obligatoriu, de dimensiuni mici si culoare albicioasa, care se hraneste cu secretii si resturi celulare. Ciclul biologic este de aproximativ 3 saptamani si se desfasoara in intregime la nivelul conductului auditiv extern si pe fata interna a conchiei auriculare. In consecinta, toate stadiile de dezvoltare ( oua → larve → nimfe → adulti ) pot fi observate si identificate in regiunile mentionate.

Contaminarea se realizeaza direct, in urma contactului cu un exemplar infestat ( cel mai frecvent ), sau indirect prin intermediul firelor de par a scuamelor sau a obiectelor din mediul inconjurator al animalului de companie, pe care acarienii sau ouale acestora supravietuiesc un interval de timp variabil. Este posibila si infestarea puilor direct de la mama purtatoare.

Parazitii sunt sensibili la uscaciune, lumina, caldura sau temperaturi scazute. Cu toate acestea, pot supravietui in mediul ambiant pana la cateva saptamani. Contaminarea este favorizata de scaderea mecanismelor imunitare de aparare, sau de conditiile  igienice si intretinere precare ale animalelor de companie.

In ciuda contagiozitatii ridicate si a posibilitatii contaminarii animalelor din specii diferite, aceasta parazitoza nu afecteaza omul.

Tabloul clinic

Din momentul infestarii si aparitia primelor simptome exista o perioada de incubatie de aproximativ 2 – 3 saptamani. Parazitoza evoluaza cu simptomele unei otite externe bilaterale, eritemo – ceruminoase si pruruginoase. Prezenta parazitilor la nivelul conductul auditiv extern determina:

  • Prurit frecvent, de intensitate crescuta,
  • Scuturarea energica a capului si urechilor,
  • Exemplarul afectat se freaca cu urechile de covor, gazon sau alte obiecte din mediu,
  • Grataj frecvent si de lunga durata, care poate determina aparitia de leziuni cutanate secundare ( escoriatii, ulcere, eroziuni, hematoame, etc),
  • Reflexul oto – podal (pedalarea membrului posterior declansata de masajul usor al marginii posterioare al pavilionului urechii de aceeasi parte ) este pozitiv.  
  • Pielea, care captuseste canalul auricular si fata mediala a pavilionului urechii este eritematoasa si dureroasa.
  • Secretia auriculara este crescuta, de culoare brun – inchis, cu aspect granular, cerosuscat. In conditiile suprapunerii infectiilor bacteriene sau micotice secundare aspectul secretiilor se modifica, acestea devenind purulente, abundente si cu  miros respingator.
  • Perforarea membranei timpanice este urmata de aparitia simptomelor nervoase ( agresivitate, crize epileptiforme ) si / sau ale afectarii aparatului vestibular al echilibrului.
  • Cruste si scuame in zona retro – auriculara sau pe fetele laterale ale gatului.

Prezenta accidentala a parazitilor la nivelul altor regiuni cutanate ( cap, gat, in jurul ochilor sau a botului, baza cozii ), este rara si se manifesta prin:

  • Prurit local cu intensitate variabila
  • Zone de alopecie
  • Prezenta crustelor si a scuamelor

Tratament

Tratamentul raiei otodectice are drept obiectiv combaterea ectoparazitilor si vindecarea completa a leziunilor inflamatorii sau cutanate secundare, datorate prezentei acestora.

Dupa stabilirea, de catre medicul veterinar, a diagnosticului si a schemei de tratament, aplicarea acestuia poate fi realizata la domiciliu,  de catre detinatorul animalului afectat. Este important de mentionat ca, datorita ridicat de diseminare, trebuiesc tratate toate animalele din imediata vecinatate a exemplarului infestat.

Tratamentul local, consta in aplicarea de substante acaricide ( ivermectina, fipronil, thiabendazol, etc ), care sunt disponibile sub diferite forme comerciale. Aceste produse pot sa contina alaturi de substanta acaricida, un antiinflamator, un antibiotic si / sau un antimicotic ( pentru a impiedica suprapunerea infectiilor secundare ). Durata tratamentului este de  3 pana la 4 saptamani, cu aplicari odata la 2 – 3 zile.

Combaterea locala a parazitului, trebuie insotita obligatoriu de o deparazitare generala sustinuta, avand in vedere posibilitatea diseminarii acestuia si in alte regiuni ale corpului. In acest scop se pot folosi sampoanele sau pulberile antiparazitare, urmate de aplicare pipetelor “ spot – on “. Cele mai indicate, datorita eficientei crescute in cazul acestor acarieni ( si nu numai ), sunt “ Advocate sau  Stronghold “.

Inainte de aplicarea topica a oricaror substante acaricide este necesara indepartarea crustelor, scuamelor, firelor de par, precum si a secretiilor in exces, din conductul auditiv extern.

De fapt igiena constanta si sustinuta a regiunii auriculare a animalului de companie, constituie masura cu eficienta cea mai ridicata in prevenirea acestei afectiuni.

Prognosticul afectiunii este favorabil in cazul exemplarelor tinere bine intretinute si rezervat spre grav in infestatiile generalizate, sau care evoluaza pe exemplare tarate, cu reactii de hipersensibilitate,  sau prost intretinute si cu o igiena precara.

Share Button
Dog

Aspecte Particulare In Evolutia Otitelor Externe

Otitele externe nu evoluaza decat rarerori ca boli singulare. In cele mai multe situatii, prezenta lor este un simptom al unor afectiuni dermatologice sau sistemice mai ample ( alergii alimentare, dermatita atopica, boli parazitare, autoimune, hormonale, etc ). Acest aspect, determina anumite particularitati ale tabloului clinic care, de cele mai multe ori, permit orientarea examenului clinic in directia stabilirii factorului primar ( declansator ). In acest sens:

Otitete externe determinate de prezenta unor corpi straini:

  • Evoluaza, de cele mai multe ori, unilateral.
  • Sunt foarte dureroase, in special cand corpul strain ( arista, spin, nisip, etc ) atinge timpanul sau chiar il penetreaza.
  • Examenul otoscopic pune in evidenta prezenta corpului strain in canalul auricular.

Otitele externe in infestarile cu Otodectes cynotis ( raia otodectica ):

  • Otita de natura parazitara, rezultat al infestarii si multiplicarii, la nivelul conductului auditiv extern,  a acarianului Otodectes cynotis.
  • Afecteaza, in principal, cainii tineri cu varsta de pana la 1 an si apare rar la exemplarele adulte.
  • Evoluaza ca otita externa eritemo-ceruminoasa bilaterala.
  • Examenul macroscopic al fetei interne a pavilionului urechii, pune in evidenta parazitii aflati in toate stadiile de dezvoltare.  
  • Tipic pentru otitele externe de natura parazitara: secretiile auriculare sunt de culoare brun-inchis, aproape negru, ceros-uscat si cu aspect granular. Secretia devine purulenta, urat mirositoare, in cazul suprapunerii infectiilor bacteriene oportuniste.
  • Senzatia de prurit, intotdeauna prezenta, cu  intensitate mare, in cele mai multe dintre cazuri .
  • Reflexul oto-podal ( pedalarea membrului posterior declansata de masajul usor al marginii posterioare al pavilionului urechii de aceeasi parte ) este pozitiv.  
  • Este posibila prezenta unor leziuni cutanate sau zone de alopecie, la nivelul fetei externe sau mediale a pavilionului urechii si /  sau a regiunii retro-auriculare, datorate gratajului sustinut.
  • Perforarea membranei timpanice de catre paraziti, determina aparitia simptomelor afectarii neurologice: stari agresive, probleme in mentinerea echilibrului sau chiar crize epileptiforme.
  • Netratata sau tratata superficial, afectiunea se poate complica datorita infectiilor bacteriene sau micotice.

Otitele externe in demodemicoza

  • Sunt de natura parazitara si se datoreaza inmultirii acarienilor din genul Demodex, la nivelul foliculilor pilosi si al glandelor sebacee.  
  • In cele mai multe cazuri apare in cazul exemplarelor canine la care evoluaza forma generalizata a demodemicozei ( sin. demodecia ).
  • Cazurile in care acesti acarieni sunt identificati ca fiind cauza primara a otitelor externe sunt rare.
  • Obisnuit, boala evoluaza ca otita externa eritemo-ceruminoasa bilaterala.
  • Senzatia de prurit este, in cele mai multe situatii, absenta.

Otitele externe in dermatita atopica

  • Manifestarile clinice sunt prezente in evolutia a mai mult de jumatate din cazurile de dermatita atopica.
  • Exista situatii in care otita externa recurenta reprezinta singura manifestare vizibila a dermatitei atopice.
  • In general boala evoluaza bilateral, dar manifestarea unilaterala nu este neaparat o exceptie.
  • Senzatia de prurit este intotdeauna prezenta si cu intensitate maresimptom tipic in dermatita atopica.
  • Simptome:
    • eritem accentuat, insotit de edem al portiunii concave a pavilionului auricular. Aceste manifestari se extind ulterior la nivelul portiunii verticale a conductului auditiv extern si extrem de rar ajung sa afecteze si portiunea orizontala.
    • Leziunile cutanate ( escoriatii) apar secundar, consecutiv gratajului insistent si prelungit si sunt localizate pe fata externa si mediala a pavilionului urechii, sau in zona adiacenta deschiderii canalului auricular.
    • Initial secretiile auriculare nu sunt semnificative, dar suprapunerea frecventa a infectiilor de natura bacteriana sau micotica,  modifica cantitatile si caracteristicile acestora.
    • Cazurile cronicizate sunt caracterizate prin hiperpigmentatie si hiperkeratinizare.

Otitele externe in alergiile de natura alimentara

  • Otitele externe sunt prezente in mai mult de 80% din cazurile de alergie alimentara, care evoluaza la caine.
  • Similar dermatitei atopice, exista situatii in care aceste manifestari clinice sunt singurele, care semnaleaza posibilitatea existentei unei alergii de natura alimentara.
  • Evolutia frecventa si repetata a otitelor externe la exemplarele canine cu varsta mai mica de 1 an, sugereaza posibilitatea unei alergii alimentare.
  • Cockerul spaniol sau Labradorul, sunt rasele cu incidenta cea mai ridicata a acestor manifestari.
  • Simptomele sunt similare celor inregistrate in cazul dermatitei atopice, astfel ca nu se poate stabili un diagnostic diferential, bazat pe aceste manifestari, intre cele doua afectiuni alergice.

Otitele externe in dermatitele iritative sau de contact

  • Sunt situatii rar diagnosticate la caine
  • Apar frecvent in urma utilizarii in exces a produselor otice.
  • Practic oricare din ingredientele acestora pot fi responsabile de declansarea reactiilor auriculare iritative sau de hipersensibilizare.
  • Rezultatul acestor reactii il reprezinta accentuarea leziunilor cutanate, existente anterior aplicarii produsului otic.
  • Simptome:
    • eritem accentuat a pielii care captuseste conductul auditiv extern,
    • tumefierea acesteia,
    • sensibilitate dureroasa crescuta,
    • senzatie de prurit de la moderat la sever.
  • Substantele cel mai des implicate: neomicina, alcool sanitar, betadina, glicerina, etc.

Particularitatile in evolutia otitelor cauzate de alti factori primari ( tulburari de cornificare, boli autoimune, tumori auriculare, etc ), nu sunt evidente pentru detinator. Ele sunt observate in cursul examenului clinic de specialitate.

Share Button