Raia Auriculara

Raia auriculara ( sinonim cu raia otodectica / otodectoza) este o boala parazitara ( acarioza ), contagioasa, care afecteaza cainele, pisica, dihorul, si alte carnivore.  Evolutia ei este rezultatul infestarii si multiplicarii acarianului Otodectes cynotis, la nivelul conductului auditiv extern si regiunea adiacenta acestuia ( fata interna a pavilionului urechii, regiunea periauriculara ). 

Chiar daca localizarea predilecta este cea mentionata anterior, exista situatii ( in infestatii masive ) in care parazitii pot fi izolati de la nivelul pielii capului sau a corpului ( in special la baza cozii ).

Boala este diagnosticata mai des la pisica decat la caine si afecteaza in principal exemplarele tinere: pisoii si catei in varsta de pana la un an. Incidenta cazurilor in cazul cainilor sau a pisicilor adulte este redusa. Nu exista o predispozitie de rasa sau de sex, parazitul afectand in egala masura atat masculii cat si femelele din toate rasele.

Otodectes cynotis 2Otodectes cynotis, este un acarian, parazit permanent si obligatoriu, de dimensiuni mici si culoare albicioasa, care se hraneste cu secretii si resturi celulare. Ciclul biologic este de aproximativ 3 saptamani si se desfasoara in intregime la nivelul conductului auditiv extern si pe fata interna a conchiei auriculare. In consecinta, toate stadiile de dezvoltare ( oua → larve → nimfe → adulti ) pot fi observate si identificate in regiunile mentionate.

Contaminarea se realizeaza direct, in urma contactului cu un exemplar infestat ( cel mai frecvent ), sau indirect prin intermediul firelor de par a scuamelor sau a obiectelor din mediul inconjurator al animalului de companie, pe care acarienii sau ouale acestora supravietuiesc un interval de timp variabil. Este posibila si infestarea puilor direct de la mama purtatoare.

Parazitii sunt sensibili la uscaciune, lumina, caldura sau temperaturi scazute. Cu toate acestea, pot supravietui in mediul ambiant pana la cateva saptamani. Contaminarea este favorizata de scaderea mecanismelor imunitare de aparare, sau de conditiile  igienice si intretinere precare ale animalelor de companie.

In ciuda contagiozitatii ridicate si a posibilitatii contaminarii animalelor din specii diferite, aceasta parazitoza nu afecteaza omul.

Tabloul clinic

Din momentul infestarii si aparitia primelor simptome exista o perioada de incubatie de aproximativ 2 – 3 saptamani. Parazitoza evoluaza cu simptomele unei otite externe bilaterale, eritemo – ceruminoase si pruruginoase. Prezenta parazitilor la nivelul conductul auditiv extern determina:

  • Prurit frecvent, de intensitate crescuta,
  • Scuturarea energica a capului si urechilor,
  • Exemplarul afectat se freaca cu urechile de covor, gazon sau alte obiecte din mediu,
  • Grataj frecvent si de lunga durata, care poate determina aparitia de leziuni cutanate secundare ( escoriatii, ulcere, eroziuni, hematoame, etc),
  • Reflexul oto – podal (pedalarea membrului posterior declansata de masajul usor al marginii posterioare al pavilionului urechii de aceeasi parte ) este pozitiv.  
  • Pielea, care captuseste canalul auricular si fata mediala a pavilionului urechii este eritematoasa si dureroasa.
  • Secretia auriculara este crescuta, de culoare brun – inchis, cu aspect granular, cerosuscat. In conditiile suprapunerii infectiilor bacteriene sau micotice secundare aspectul secretiilor se modifica, acestea devenind purulente, abundente si cu  miros respingator.
  • Perforarea membranei timpanice este urmata de aparitia simptomelor nervoase ( agresivitate, crize epileptiforme ) si / sau ale afectarii aparatului vestibular al echilibrului.
  • Cruste si scuame in zona retro – auriculara sau pe fetele laterale ale gatului.

Prezenta accidentala a parazitilor la nivelul altor regiuni cutanate ( cap, gat, in jurul ochilor sau a botului, baza cozii ), este rara si se manifesta prin:

  • Prurit local cu intensitate variabila
  • Zone de alopecie
  • Prezenta crustelor si a scuamelor

Tratament

Tratamentul raiei otodectice are drept obiectiv combaterea ectoparazitilor si vindecarea completa a leziunilor inflamatorii sau cutanate secundare, datorate prezentei acestora.

Dupa stabilirea, de catre medicul veterinar, a diagnosticului si a schemei de tratament, aplicarea acestuia poate fi realizata la domiciliu,  de catre detinatorul animalului afectat. Este important de mentionat ca, datorita ridicat de diseminare, trebuiesc tratate toate animalele din imediata vecinatate a exemplarului infestat.

Tratamentul local, consta in aplicarea de substante acaricide ( ivermectina, fipronil, thiabendazol, etc ), care sunt disponibile sub diferite forme comerciale. Aceste produse pot sa contina alaturi de substanta acaricida, un antiinflamator, un antibiotic si / sau un antimicotic ( pentru a impiedica suprapunerea infectiilor secundare ). Durata tratamentului este de  3 pana la 4 saptamani, cu aplicari odata la 2 – 3 zile.

Combaterea locala a parazitului, trebuie insotita obligatoriu de o deparazitare generala sustinuta, avand in vedere posibilitatea diseminarii acestuia si in alte regiuni ale corpului. In acest scop se pot folosi sampoanele sau pulberile antiparazitare, urmate de aplicare pipetelor “ spot – on “. Cele mai indicate, datorita eficientei crescute in cazul acestor acarieni ( si nu numai ), sunt “ Advocate sau  Stronghold “.

Inainte de aplicarea topica a oricaror substante acaricide este necesara indepartarea crustelor, scuamelor, firelor de par, precum si a secretiilor in exces, din conductul auditiv extern.

De fapt igiena constanta si sustinuta a regiunii auriculare a animalului de companie, constituie masura cu eficienta cea mai ridicata in prevenirea acestei afectiuni.

Prognosticul afectiunii este favorabil in cazul exemplarelor tinere bine intretinute si rezervat spre grav in infestatiile generalizate, sau care evoluaza pe exemplare tarate, cu reactii de hipersensibilitate,  sau prost intretinute si cu o igiena precara.

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *