Riscul major al infectiei cu Salmonella spp. la detinatorii de reptile

Posibilitatea contaminarii detinatorului unei testoase de Florida cu germeni de Salmonella  provenind de la aceasta, reprezinta unul din riscurile majore ale interactiunii cu acest animal de companie. Din fericire, respectarea unor masuri minime de igiena personala ( cele mai multe avand o aplicabilitate generala ) reduc drastic riscul de imbolnavire.

Riscul crescut de contaminare cu Salmonella spp. este prezent si in cazul celorlalte reptile crescute in captivitate: serpi, soparle, amfibieni, intrucat la majoritatea exemplarelor, germenul a fost identificat ca fiind o componenta naturala a faunei intestinale ( purtatori sanatosi de Salmonella ).

Manifestarile clinice ale imbolnavirilor cu acest germen sunt relativ rar intalnite in cazul testoaselor ( sau al celorlalte reptile ) crescute ca animale de companie. Ele apar de regula pe fondul scaderii eficientei mecanismelor imunitare, urmare a conditiilor improprii de intretinere, igiena si alimentatie ale reptilei.

Impactul potential major  al acestui germen asupra sanatatii detinatorului unei reptile, impun orientarea discutiei la prezentarea posibilitatilor de contaminare, a grupelor de risc expuse unor infectii grave, a simptomelor infectiei cu Salmonella si in principal ale modalitatilor de prevenire

Genul Salmonella cuprinde bacterii Gram – negative cu aspect cilindric ( bacilar  sau cocobacilar ), majoritatea mobile, necapsulate, nesporulate, localizate la nivelul intestinului subtire atat la om cat si la animale.

Salmonelozele sunt catalogate ca fiind printre cele mai frecvente boli infectioase inregistrate la om, datorita prezentei aproape constante, in mediu, a germenilor implicati, al rezistentei mari al acestora in mediul ambiant precum si al usurintei cu care aceste bacterii pot contamina exemplare din specii diferite, inclusiv omul.

Rezervorul principal de germeni este reprezentat de animale domestice sau salbatice, rozatoare, pasari, reptile ( bolnave sau purtatori sanatosi ). In cazul reptilelor crescute in captivitate au fost izolate un numar de aproximativ 200 de serotipuri diferite de germeni Salmonella, cele mai importante din punct de vedere patogenetic fiind: S. Typhimurium, S. regent, S. marina, S. yoff, etc.

Incercarile unor cercetatori de a obtine exemplare de testoase de Florida libere de Salmonella au fost soldate cu esecuri. Totodata, tratarea reptilelor cu antibiotice, in vederea eliminarii germenilor, au avut ca unic rezultat, obtinerea unor linii de germeni cu  rezistenta crescuta la antibiotice.

Eliminarea germenilor in mediul exterior se realizeaza prin intermediul materiilor fecale descarcate de reptila. Testoasele crescute in conditii de microclimat si igiena deficitare, cu un sistem imunitar tarat, poate determina o contaminare masiva, cu Salmonella, a mediului inconjurator ( intre 1000 si 1 mil. de germeni / l apa )

Ajunsi in mediul exterior, germenii de Salmonella isi pastreaza virulenta o perioada de timp de ordinul saptamanilor sau lunilor, manifestand o rezistenta crescuta la conditiile de mediu. Astfel aceste bacterii rezista:

  • in apa cateva luni,
  • in alimente intre intre 10 si 180 zile,
  • in pulberea de oua germenii si-au pastrat viabilitatea si dupa 4 ani. 

Totusi germenii sunt sensibili la temperaturi ridicate, fiind distrusi in 20 de minute la 60° C, respectiv in 5 minute la 100°C. Dezinfectantele uzuale ii distrug in decurs de 30 – 50 minute.

Germenii de Salmonella patrund in organismul uman, de cele mai multe ori, pe cale digestiva, rar transcutanat.

  • Calea indirecta, reptila → aliment / apa → om, este cel mai frecvent implicata in procesul de transmitere al infectiei. Prezenta Salmonellei in apa sau alimente nu modifica, de regula, gustul sau mirosul acestora.
  • Calea directa de contaminare, reptila → om, este mai frecventa in cazul crescatorilor de reptile si a copiilor mici,care  lasati nesupravegheati cu o testoasa de mici dimensiuni ( pui sau tineret sub 1 an ), pot sa o duca la gura. Acesta este si motivul pentru care in SUA este interzisa comercializarea testoaselor cu un diametru al carapacei mai mic de 10 cm.

Declansarea infectiei este conditionata nu numai de patrunderea germenilor de Salmonella in organism, ci de prezenta acestora la nivelul intestinului subtire. Majoritatea germenilor patrunsi pe cale orala, sunt distrusi la nivelul stomacului sub actiunea aciditatii sucului gastric. Exista insa si bacterii care scapa actiunii cide a sucului gastric ( in special in cazul unor contaminari masive ) si ajung la nivelul intestinului subtire. S-a estimat ca este necesara prezenta in intestin a unui numar de aprox. 10 germeni pentru a determina aparitia manifestarilor clinice ale infectiei.

Nu toate tipurile de Salmonella au aceeasi patogenitate pentru om. Unele serotipuri ( ex. S. anatum ) produc infectii usoare, asimptomatice, in timp ce altele ( ex. S. typhimurium ) pot provoca imbolnaviri grave ( septicemii ).

Gravitatea simptomelor din tabloul clinic al infectiilor cu Salmonella spp. sunt in stransa legatura nu numai cu serotipul si doza infectanta, dar si cu rezistenta si reactivitatea organismului uman afectat. Astfel persoanele sanatoase, cu un sistem imunitar puternic, fac infectii usoare, uneori chiar asimptomatice, iar recuperarea este rapida si completa. Copii sub 5 ani ( cu un sistem imunitar imatur ), varstnicii, femeile insarcinate, bolnavii cronici sau persoanele cu un sistem imunitar afectat ( purtatori de HIV, diabetici, aflati sub tratament cu chimioterapice, etc. ), constituie grupe de risc, care pot dezvolta afectiuni grave in cazul contaminarii cu aceste bacterii.

Simptome

Primele simptome apar dupa o perioada de incubatie cuprinsa intre 12 si 72 ore. Infectia poate evolua sub mai multe forme, respectiv: gastoenterice ( cel mai frecvent ), febre enterice, septicemice sau ca infectii locale.

Evolutia formei gastroenterice se caracterizeaza prin prin febra, frisoane, tulburari digestive insotite de descarcari diareice abundente ( uneori sanguinolente ), varsaturi, crampe abdominale, deshidratare. Simptomele persista un interval de timp cuprins intre 4 si 7 zile, dupa care, majoritatea persoanelor infectate isi revin fara a fi nevoie de vreun tratament. Exista insa si cazuri, aparute de regula in cazul persoanelor aflate in grupele de risc mentionate, in care severitatea simptomelor ( diaree profuza, deshidratare accentuata ) impun spitalizarea de urgenta, iar recuperarea dupa boala este lunga si anevoioasa.

Diagnostic

Stabilirea diagnosticului se bazeaza pe datele clinice si epidemiologice la care se adauga rezultatele examenelor de laborator.

Continuare…

 

Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *