Tag Archives: alimentatie

reprezentativ 10

Aspecte generale in patologia testoaselor de Florida

Bolile care afecteaza testoasele de Florida, crescute ca animale de companie, au drept cauza comuna, in proportie de 87%,  conditii de intretinere neadecvate si / sau greseli in  alimentatia reptilei. Procentul ridicat de imbolnaviri in care sunt implicate elementele mentionate anterior, reprezinta cea mai buna ilustrare al impactului major, pe care il au conditiile de crestere si intretinere, respectiv alimentatia, asupra starii de sanatate a animalelor de companie in general.

Un acvaterariu corect dimensionat, cu apa curata, filtrata permanent, temperatura in limitele zonei de comfort termic (  23 – 25°C  ), asigurarea iluminarii si a radiatiilor UV ( de tip A si B ) precum si o alimentatie cat mai variata, completata in permanenta cu suplimente minerale si vitaminice ( in principal Ca, Ph, vit. A, D, E si K ), sunt esentiale in scaderea semnificativa a riscului de imbolnaviri al acestor animale de companie. 

Patologia testoaselor cu tample rosii include boli infectioase cu etiologie virala, bacteriana sau micotica, infestatii parazitare, boli de nutritie, de metabolism, afectiuni ale organelor interne, ale carapacei si plastronului, boli ale ochilor si urechilor. Totodata testoasele pot suferi traumatisme cu etiologie diversa, rani, hemoragii ( interne sau externe ), intoxicatii, etc.

Suspiciunea ca testoasa de Florida aflata in ingrijire este bolnava impune cateva actiuni cu caracter general, din partea detinatorului:

  • Cresterea temperaturii mediului acvatic de la 25°C  la  28°C, respectiv a aerului din zona de uscat  de la 32°C la 38° C. Fiind animale poichiloterme ( cu sange rece ), testoasele tind sa aiba temperatura corpului apropiata de cea a mediului inconjurator. Intrucat procesele metabolice si mai ales mecanismele imunitare au un maxim de eficienta la temperaturi crescute ale corpului, este evident ca prin aceste modificari ale constantelor termice ale  mediului acvatic si terestru, sunt favorizate mecanismele imunitare de aparare impotriva agentilor patogeni.
  • Inlocuirea in totalitate a volumului de apa din mediul acvatic si asigurarea unei eficiente crescute a filtrarii acesteia. Daca testoasa suferinda prezinta dificultati in a inota, inaltimea coloanei de apa va fi redusa la minim ( pentru a preveni inecul ) si se va asigura posibilitatea ca animalul sa poate iesi cu usurinta pe uscat.
  • Mentinerea hidratarii reptilei ( in cazul in care animalul refuza sa intre in mediul acvatic ) este un aspect foarte important in managementul actiunilor intreprinse de detinatorul unei testoase cu simptome de boala.
  • Asigurarea unei alimentatii echilibrate si cat mai variate vine sa completeze ansamblul actiunilor care ar trebui intreprinse de detinatorul unei testoase posibil bolnave.

Daca, cu toate ameliorarile microclimatului si a alimentatiei testoasei, starea acesteia nu se imbunatateste in cateva zile, se impune un  consult medical veterinar.

Tratarea cu succes a unei testoase de Florida bolnave implica un diagnostic corect si o schema de tratament adecvata. Este vital ca detinatorul testoasei bolnave sa apaleze la un medic veterinar si sa nu incerce sa se substituie acestuia pe baza informatiilor culese din surse mai mult sau mai putin informate. Este salutara dorinta acestuia de a se implica in procesul de insanatosire a animalului preferat, dar interpretarea simptomelor care contureaza tabloul clinic al unei afectiuni si conduc la stabilirea unui diagnostic, necesita experienta si cunostintele unui medic veterinar.

Share Button

Alimentatia si intretinerea puilor orfani de caine / pisica din prima zi pana la intarcare


         Se intampla uneori ca inceputul unei noi vieti sa insemne sfarsitul alteia. Dar, termenul de pui orfan nu ii defineste numai pe cei care si-au pierdut mama, ci si pe acei pui care sunt privati de ingrijire si alimentatie din partea mamei( ex.  puii supranumerari ) sau care, desi au parte de atentie si ingrijire, nu primesc suficient lapte matern. Cei mai multi pui orfani se intalnesc in cazul cainilor si foarte rar in cazul pisicilor.

pui orfani caine pisica
         Doua sunt prioritatile urmarite in cazul cresterii puilor orfani intre 0 si 8 saptamani: asigurarea unui microclimat comfortabil si a unei alimentatii adecvate. Personal, cred ca este necesara adaugarea inca a unei prioritati, respectiv asigurarea unei educatii adecvate a puiului orfan. Rolul mamei nu este doar acela de a-i hrani si de a le asigura protectie puilor nou nascuti, ci si cel de a-i educa si de a le asigura o dezvoltare cognitiva si senzoriala optima.

          Intrucat puii au o rata de crestere foarte rapida, hrana administrata in aceasta perioada trebuie sa fie bogata in constituentii alimentari de baza ( proteine, glucide si lipide ), compozitia  sa fie cat mai apropiata de cea a laptelui matern si sa fie suficienta din punct de vedere cantitativ.
          Analiza comparativa a laptelui de catea / pisica cu laptele de vaca si capra  ( tab.1 ) releva diferente notabile ale constituentilor atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ.
Compozitia laptelui la unele specii de animale
( dupa Baines, 1981 )
Component ( % )
Catea
Vaca
Capra
Pisica
Apa
77,20
87,6
87,00
81,50
Substanta uscata
22,80
12,40
13,00
18,50
Proteina
8,10
3,30
3,30
8,10
Lipide
9,80
3,80
4,50
5,10
Cenusa
4,90
5,30
6,20
3,50
Lactoza
3,50
4,70
4,00
6,90
Calciu
0,28
0,12
0,13
0,04
Fosfor
0,22
0,10
0,11
0,07
Energie (kcal/100g )
135,00
66,00
70,00
106,00
          Dupa cum se poate observa, laptele de vaca, luat ca atare, este total neadecvat alimentatiei puilor de caine sau pisica in primele saptamani de viata. Concentratia de proteine, lipide si calciu este mult mai mica in laptele de vaca comparativ cu laptele de catea / pisica, energia calorica are o valoare de doua ori mai mica, iar nivelul lactozei este mult mai mare decat nivelul tolerat de pui.
          Din acest motiv alimentatia adecvata a puilor orfani se poate realiza fie utilizand substituenti de lapte, care au la baza laptele de vaca modificat pentru a corespunde calitativ laptelui de catea / pisica si care sunt comercializati de magazinele de tip pet- shop,  fie preparand casnic acesti substituenti dupa diferite retete. Cateva din cele mai cunoscute marci care au in oferta substituenti de lapte pentru catei sau pisici vor fi prezentate intr-un articol conex la sectiunea “ Ce cumparam “
          In lipsa unui produs standardizat, sau cand cantitatile necesare alimentatiei puilor sunt mari ( ex. in cazul cateilor din rasele de talie mare ), determinand un pret de cost ridicat, se pot prepara inlocuitori avand la baza laptele de vaca gras, nenormalizat, achizitionat direct de la producator, sau mai nou de la automatele de lapte existente in supermarketuri.
          Iata cateva retete simple dupa care se pot prepara inlocuitorii de lapte matern destinati alimentatiei puilor:
Reteta 1:
·        1 litru lapte de vaca nenormalizat fiert si racit
·        150 ml apa fiarta si racita
·        8 linguri de zahar sau miere
·        4 oua crude ( intregi )
·        5 – 10 picaturi suc de lamaie proaspat stors 
Reteta 2:
·        800 ml lapte de vaca integral fiert si racit
·        200 ml smantana min. 12 %
·        1 ou crud intreg
Reteta 3:
·        0,5 litri lapte de vaca integral fiert si racit
·        1 ou crud intreg
·        1 lingura de miere
·        5 picaturi suc de lamaie proaspat stors
          Componentele se amesteca si se omogenizeaza, dupa care substituentul se administreaza puilor incalzit la 38 -38,5° C. Cantitatile preparate trebuie sa fie consumate in maxim 12 ore de la mixare, intrucat se altereaza foarte repede.
Frecventa alimentarii puilor respecta urmatoarea schema:
·        6 mese / zi in saptamana 1, cu 15 – 40 ml la o masa ( in functie de talia puiului )
·        5 mese / zi in saptamana 2, cu 30 – 70 ml la o masa
·        4 mese / zi incepand cu saptamana 3, cu 60 – 120 ml la o masa
          Aceasta schema este pur orientativa, intrucat frecventa alaptarii puilor si cantitatile administrate la o masa vor depinde de dezvoltarea individuala a puiului alaptat. Ca regula generala: daca intre mese puiul este linistit, doarme profund, sporul zilnic in greutate este constant, iar scaunele sunt constante si de consistenta normala, cantitatea de substituent si frecventa alaptarii este corecta. Daca  dupa alaptare puiul este in continuare agitat cautand biberonul, iar sporul zilnic in greutate este redus sau chiar inexistent, atat cantitatea administrata  cat si frecventa trebuiesc marite.
          Administrarea hranei se va face cu biberonul sau cu seringa, incet si cu multa rabdare. Din momentul in care puii incep sa paraseasca cuibul pentru a explora imprejurimile, substituentul de lapte poate fi administrat pentru consum in vase plate.
           Incepand cu varsta de 4 saptamani, alimentatia puilor va trebui sa fie imbogatita cu alimente noi. Acestea vor trebui sa fie usor digerabile si administrate initial in cantitati reduse. Se poate opta pentru administrarea de hrana uscata granulata ( de ex. Royal Canin starter, Hill’s puppy, Advance puppy, Acana puppy, etc ) sau se poate opta pentru hrana preparata in casa. In acest al doilea caz se recomanda administrarea unor cantitati reduse de gris cu lapte, orez cu lapte. Pentru a-I invata cu alimentele noi, puii vor fi bagati cu botul in bolul cu mancare sau vom lua pe deget o cantitate redusa de aliment nou pe care o vom introduce delicat in gura puiului pentru ca acesta sa se poata obisnui cu gustul. Dupa 2 – 3 zile in gris se va adauga galbenus de ou ras, 2-3 ficatei de pasare fierti si paserati, morcovi rasi, branza de vaca proaspata.   Din saptamana a 5 – a,  in alimentatia puilor se va introduce carnea de pasare sau de vita, fiarta si tocata marunt, in amestec cu morcovi fierti si rasi, orez, arpacas, astfel ca la sfarsitul saptamanii a 6 – a puii sa fie obisnuiti cu o alimentatie cat mai variata. Personal cred ca un mix intre alimentatia uscata granulata si alimentatia preparata in casa este mai benefica dezvoltarii normale a puilor decat alegerea stricta a uneia dintre optiuni.
         Asigurarea microclimatului optim este extrem de importanta intrucat puii noi nascuti nu au capacitatea de termoreglare complet dezvoltata, astfel ca temperatura lor corporala este dependenta de temperatura mediului ambiant. In prima saptamana de viata puii nou nascuti au nevoie de o temperatura a mediului de minim 32° C. Aceasta valoare a temperaturii ambiante scade cu aproximativ 2° C la sfarsitul fiecarei saptamani. In aceasta perioada puii dorm mai tot timpul cu exceptia momentelor cand sunt alimentati.
In conditii normale, dupa alaptare puii sunt stimulati de mama pentru aparitia si manifestarea reflexelor de mictiune si defecatie, prin lingerea abdomenului sau a regiunii ano-rectale. In cazul puilor orfani, stimularea va fi realizata de cel care-i ingrijeste, prin mangaieri usoare in regiunea abdominala cu degetele umezite sau acoperite cu crema. Acest mod de stimulare trebuie continuat pana la varsta de 3 saptamani, cand cele doua reflexe sunt fixate, iar puii vor urina si vor defeca pe toata suprefata pe care o au la dispozitie. Incepand cu varsta de 8 saptamani se poate incerca educarea puilor sa-si faca nevoile intr-un loc stabilit in prealabil.
Dupa ce puii orfani vor fi intarcati ( in jurul varstei de 8 saptamani ), hranirea si intretinerea lor este identica cu cea a puilor crescuti de catea / pisica.
                                   
Share Button