Tag Archives: animal de companie

Prolapsul penian si cloacal al testoaselor de Florida

Prolapsul penian

Prolapsul penian esto o afectiune chirurgicala, exprimata clinic prin imposibilitatea retragerii penisului exteriorizat in cloaca.

Bolile neurologice sau cu afectare nervoasa, cele infectioase si inflamatiile locale reprezinta principalele cauze ale prolapsului penian. Boala poate sa apara si ca efect al deshidratarii accentuate a testoasei de Florida, a constipatiei, osteodistrofiei fibroase sau a prezentei de corpi straini la nivelul segmentelor terminale ale tubului digestiv.

Prolapsul penian nu trebuie confundat cu penisul in erectie din timpul sezonului de imperechere al testoaselor de Florida. In aceasta ultima situatie, dupa se penisul a iesit din erectie, are loc retragerea lui treptata in cloaca, spre deosebire de prolaps in care exteriorizarea este permanenta indiferent de starea organului copulator ( relaxat sau in erectie )

Simptome

Masculul afectat prezinta la nivelul cloacei o masa carnoasa cu aspect cilindric si culoare roz rosiatica, care este tarata pe sol sau pluteste cand testoasa se afla in apa. In functie de vechimea prolapsului, suprafata peniana poate fi acoperita cu murdarie, sau sa prezinte leziuni de gravitate variabila ( chiar zone necrozate ). Urmare a prolapsului penian, animalul afectat refuza sa se deplaseze.

Diagnosticul are in vedere exteriorizarea permanenta a penisului.

Tratament

Fiind o afectiune chirurgicala, tot ceea ce poate face detinatorul este sa solicite cat mai repede un consult medical veterinar de specialitate.

Nu incercati repunerea penisului in cloaca !

Prolapsul cloacal

Exteriorizarea partiala, in anumite limite, si intermitenta a mucoasei cloacale poate fi considerata normala, in cazul testoaselor de Florida ajunse la maturitate sexuala.

Prolabarea partiala sau totala a mucoasei cloacale la nivelul orificiului cloacal,fara revenirea spontana a acesteia in pozitie anatomica,  se datoreaza, de cele mai multe ori, unor:

  • traumatisme repetate in zona respectiva,
  • retentia de oua,  
  • procese inflamatorii locale,
  • prezenta unei infestatii parazitare la nivel cloacal
  • infectii bacteriene, virale, parazitare sau micotice ale tractului digestiv inferior sau ale aparatului urogenital,
  • afectiuni neurologice,
  • boli metabolice ( ex. hipocalcemia ),
  • stari de debilitate,
  • afectiuni neurologice

Simptome

La nivelul orificiului cloacal se observa prezenta unei mase carnoase globuloase ( aspect sferic ), de culoare roz rosiatica, care in functie de vechimea prolabarii, poate fi murdara si sa prezinte leziuni traumatice de gravitate variabila ( zone necrozate, rani superficiale sau profunde, etc ). Simptomele locale pot fi insotite de semne ale afectarii starii generale, respectiv: inapetenta, anorexie, imobilitate prelungita, letargie, fara raspuns sau cu raspuns intarziat la actiunea directa a stimulilor externi.

Diagnosticul se bazeaza pe prezenta nefireasca a masei carnoase la nivelul orificiului cloacal.

Tratament

Similar prolapsului penian, medicul veterinar este singurul in masura sa rezolve aceasta afectiune chirurgicala.

Repetam avertismentul: Nu incercati sa repuneti in pozitie anatomica mucoasa cloacala prolabata ! Este foarte probabil sa complicati inutil afectiunea.

Share Button

Guta testoaselor de Florida

Este o afectiune caracterizata prin depunerea de cristale de urati ( saruri ale acidului uric ) in structurile organelor interne ( guta viscerala ) sau la nivelul articulatiilor ( guta articulara ). Ambele forme de boala evoluaza relativ frecvent in cazul reptilelor crescute ca animale de companie ( inclusiv a testoaselor de Florida ).


Cauzele, care conduc la aparitia bolii, in cazul testoaselor de Florida, sunt multiple:

  • fie sunt o consecinta a unui exces de proteine in alimentatie ( alimentatie hiperproteica ), care determina cresterea concentratiei de acizi aminati si purine in sange, 
  • fie sunt urmarea unei reduceriri a capacitatii de filtrare si excretie , datorata unor afectiuni renale.
  • infometarea testoasei – accidentala, ca urmare a unei ratii  neadecvate cerintelor , sau datorita unor afectiuni care determina anorexia,
  • privarea indelungata de apa, care conduce la deshidratarea accentuata a animalului,
  • administrarea, timp indelungat de medicamente cu potential toxic pentru rinichi.


Indiferent de cauze, depunerea cristalelor de urati se realizeaza cu predilectie la nivelul articulatiilor, al sacului pericardic al inimii, ficat, rinichi, trunchi cerebral, creier, mucoasa gingivala.

Simptome

In cazul testoaselor de Florida, guta se manifesta printr-o serie de simptome cu caracter general, cum ar fi:

  • tumefierea ( umflarea ) si deformarea articulatiilor,
  • greutati in deplasare sau chiar imobilitate,
  • animal letargic, fara raspuns sau cu raspuns intarziat la actiunea stimulilor externi ( in special in cazul exemplarelor bolnave cu depozite de urati localizate la nivel cerebral ),
  • deshidratare accentuata cu scaderea elasticitatii  tegumentului si ochi infundati in orbite,
  • scaderea volumului de urina excretata


Diagnosticul


Stabilirea diagnosticului este dificil de realizat numai pe baza examenului clinic, astfel ca medicul veterinar va solicita o serie de examene paraclinice ( examen biochimic al sangelui, ex. Rx, etc ) , care sa confirme suspiciunea de guta.


Tratament


Tratamentul acestei afectiuni consta in:

  • asigurarea unei diete restrictionate sub aspect proteic,
  • asigurarea unei hidratari intense  
  • cresterea diurezei ( cresterea volumului de urina eliminat )


Prognosticul afectiunii este rezervat spre grav, avand in vedere evolutia cronica a bolii, si posibilitatea incetarii functiei renale, situatie in care se pune in discutie optiunea euthanasiei exemplarului afectat.

Share Button

Boli metabolice ale oaselor intalnite la testoasa de Florida / Metabolic Bone Disease

Aceasta denumire generica grupeaza o serie de boli, care afecteaza integritatea si functionalitatea sistemului osos al testoasei de Florida, avand drept cauza comuna deficiente legate de aportul sau utilizarea calciului ( metabolismul calciului ) de catre organismul exemplarului afectat. Aceste afectiuni sunt comune tuturor reptilelor crescute in captivitate, fiind intalnite relativ frecvent, intrucat factorul declansator al acestor boli este reprezentat, in principal, de conditiile necorespunzatoare de intretinere si / sau o alimentatie dezechilibrata ( de regula carentata in calciu si cu fosfor in exces ).

Chiar daca, la prima vedere, oasele par a fi structuri solide, bine definite si aparent inerte chimic, la nivelul lor au loc in permanenta procese biochimice caracterizate prin depuneri fosfo – calcice, dar si de mobilizare a acestor minerale, in functie de solicitarile de moment ale organismului. Cu alte cuvinte structura osoasa este intr-o permanenta dinamica, sistemul osos fiind un participant activ in procesele metabolice ale organismului animal.

Entitatile patologice incluse in acest grup sunt:

  • Rahitismul – afectiune a oaselor ( osteodistrofie ), specifica animalelor tinere, caracterizata printr-o insuficienta mineralizare a ( mai vizibila  la nivelul oaselor lungi ), datorita unor dezechilibre fosfo – calcice si / sau a carentei in vitamina D.
  • Osteomalacia – boala osoasa generalizate, similara cu rahitismul, dar care afecteaza exemplarele adulte si care sunt determinate de un defect in procesul de mineralizare osoasa. Cauza cea mai frecventa este reprezentata de carenta in vitamina D si / sau de dezechilibrul alimentar fosfo – calcic.
  • Osteoporoza – boala sistemica, care afecteaza osul, caracterizata prin atrofia tesutului osos, avand ca rezultat cresterea fragilitatii oaselor si implicit a riscului de aparitie a fracturilor.
  • Osteodistrofia fibroasa – reprezinta o tulburare a metabolismului mineral, caracterizata prin inlocuirea tesutului osos cu tesut fibros, cu afectarea in special a articulatiilor ( “ articulatii de guma “ ) si a structurilor osoase de la nivelul carapacei.
  • Hiperparatiroidismul secundar, aparut pe fondul unui dezechilibru alimentar fosfo – calcic ( alimentatie carentata in calciu insotita, de obicei, cu un exces in aportul de fosfor ). Hipersecretia de hormon paratiroidian ( parathormonul ) aparuta in aceasta situatie, are ca rezultat mobilizarea calciului de la nivelul oaselor.

Cauzele frecvente, care conduc la aparitia uneia din aceste boli metabolice, sunt legate in principal  de conditiile de intretinere si alimentatie:

  • aport insuficient de calciu;
  • exces de fosfor in ratia testoasei. In conditiile unei diete echilibrate cantitatea de calciu in ratia alimentara,  raportata la cea de fosfor trebuie sa fie de la 1:1 pana la 2:1. Orice dezechilibru al acestui raport se soldeaza cu aparitia unei afectiuni osoase.
  • alimentatie hiperproteica – genereaza accelerarea ritmului de crestere al testoasei, cu toate efectele negative amintite ( afectari ale tuturor organelor, in special a rinichilor si ficatului ).
  • prezenta in dieta testoasei a unor alimente, care contin compusi ce inhiba absortia intestinala a calciuluioxalatii de Ca, prezenti de exemplu in frunzele de spanac, sau grasimea in exces reduc absortia Ca, generand astfel carenta acestui mineral chiar si in conditiile unui aport alimentar echilibrat.
  • insuficienta expunere a reptilei la radiatiile UV in special a celor de tip B – determina reducerea sintezei la nivel cutanat de vitamina D3.
  • boli ale altor organe ( ficat, rinichi, intestin, glanda parotida ) – afectarea acestora determina tulburari ale metabolismului calciului, fosforului si / sau a vitaminei D3.
  • temperatura scazuta a mediului – alaturi de alti parametrii fizici ai mediului ambiant, temperatura scazuta conduce la incetinirea proceselor de digestie si absortie intestinala, implicit si a calciului.

In concluzie se poate afirma ca bolile metabolice ale sistemului ososisi au originea in neasigurarea unor conditii de viata adecvate testoasei de Florida, crescuta in captivitate, ca animal de companie.

In conditiile in care produsele destinate asigurarii unui mediu de viata propice testoaselor de Florida ( incalzitoare, filtre de apa, lampi UVB, etc ) se gasesc in toate magazinele de tip pet – shop la preturi accesibile, iar varietate de alimente si suplimente comercializate este relativ mare, nu exista nici un motiv pentru care, cel care si-a asumat responsabilitatea cresterii si intretinerii acestui animal de companie, sa nu ii asigure mediul de viata si alimentatia in concordanta cu nevoile specifice ale speciei.

Continuare…

Share Button

Veverita Degu – descriere si caracteristici anatomice

In ultimii ani am asistat  la o crestere spectaculoasa a numarului de specii crescute ca animale de companie. De la hamsteri sau cobai pana la arici africani si veverite Degu, de la broaste testoase la soparle geko sau chiar pitoni, toate aceste specii au devenit parte integranta din viata multora dintre noi. Din pacate, nu intotdeauna detinatorii acestor animale dispun de suficiente informatii legate de cresterea si intretinerea acestora.. Lipsa acestor informatii  impiedica detinatorii sa se bucure de tot ce poate sa ofere interactiunea cu acesti noi prieteni. 

In acest context, voi incerca in urmatoarele postari sa ofer un minim de informatii legate de cresterea, intretinerea, alimentatia si mentinerea starii de sanatate a veveritelor Degu. De ce veverita Degu ?  Pentru ca in ultima perioada cele mai multe intrebari la care a trebuit sa raspund au fost legate de acest animal.
Veverita Degu, este un rozator de talie medie, cu blana de culoare maro inchis, cu aspect si comportament asemanator veveritelor. Este un animal hiperactiv, inteligent, bland, inofensiv, curios si jucaus. Numele stiintific este Octogon Degu, si deriva din aspectul amprentei dentare pe care o prezinta muscatura animalului.si care are  forma cifrei 8.
daily degu11            Habitatul natural al Degu il constitue zonele joase ale Anzilor Chilieni, respectiv zonele de campie de pe coasta vestica a tarii pana pe coastele muntilor Anzi aflate la o altitudine mai mica de 1500 m. In aceste zone, veveritele Degu traiesc in comunitati mari construind  o retea complexa de galerii, cuiburi si depozite de alimente.
            Degu este un animal diurn, ceea ce inseamna ca este activ ziua si doarme noaptea. Intrucat perioada de somn este foarte scurta, de aprox. 15 – 20 min. / 24 ore, perioadele de activitate maxima, in decursul unei zile, sunt dimineata devreme si seara tarziu, cu o perioada scurta de acalmie in timpul amiezii, cand veverita doarme.
            Veverita Degu este adaptata pentru a sapa si trai temporar in galerii subterane. De aceea, este necesar ca in spatiul in care este gazduita sa i se asigure locuri intunecate si calde  unde sa isi poate face cuibul.
            Privita in ansamblu, veverita Degu seamana cu gerbilul dar este mai mare decat acesta.
            Corpul este acoperit in totalitate cu blana. Culoarea acesteia este intotdeauna maro inchis / cenusiu, rezultat al distributiei firelor de par, care sunt maro deasupra si negre dedesubt in raport de 60% maro. 40% negre. Pe piept si abdomen blana are o culoare mai deschisa, iar la nivelul membrelor culoarea acesteia prezinta diferite nuante de gri.In jurul ochilor animalul prezinta doua cercuri de culoare deschisa, asemanator unor ochelari, iar unii indivizi prezinte un inel de blana de culoare deschisa si la nivelul gatului. Grosimea blanii variaza in functie de temperatura mediului inconjurator fiind mai groasa in sezonul rece comparativ cu perioadele calde.
            Daca in habitatul natural Degu atinge dimensiuni de pana la 40 cm, in captivitate nu creste mai mult de 25 – 30 cm ( inclusiv coada ). Aceasta reducere a dimensiunilor corporale  este neobisnuita, intrucat majoritatea rozatorilor aflati in captivitate ating dimensiuni mai mari comparativ cu congenerii din salbaticie, in special datorita conditiilor mai bune de viata.
            Coada veveritelor Degu este de dimensiuni medii = mai mica decat lungimea corpului si capului luate la un loc . Este complet acoperita cu par si se termina printr-un mic smoc de culoare neagra. Este mentinuta in pozitie verticala si serveste la mentinerea echilibrului in timpul deplasarii si al salturilor. Un aspect particular al acestui animal il constituie usurinta cu care isi poate detasa coada in cazul in care este apucat de aceasta. In astfel de momente veverita se rasuceste brusc, pielea este decolata, iar vertebrele se detaseaza de restul coloanei. Nu se produce o hemoragie abundenta, dar procesul este foarte dureros pentru animal. Odata detasata, coada nu mai creste la loc.
            Membrele sunt scurte si se termina cu cate cinci degete dezvoltate complet ( cu exceptia degetului 5 ). Ultimele falange ale degetelor se termina prin unghii ascutite si nu gheare, care la membrele posterioare sunt mai lungi si incovoiate. Asemanator veveritelor, degu se foloseste de membrele anterioare pentru a deplasa obiecte si pentru a fixa alimentele in timpul hranirii.
Share Button