Cum Sa Alegem Lesa Cainelui ? – II

Cainele Meu / Pisica Mea Nu SE Simte Bine ! – I

Manifestarile Demodeciei La Caine – III

Manifestarile Demodeciei La Caine -II

Manifestarile Demodeciei La Caine – I

 

Tag Archives: atitudini posturale

Limbajul canin – comunicarea non – vocala II

18 aprilie 2013   Comportament animal


             Atitudinile posturale, portul urechilor si al cozii se completeaza cu mimica fetei ( expresia faciala ), in procesul comunicarii vizuale. Mimica fetei reprezinta indicatorul starii de spirit a cainelui.  Animalul cu fata destinsa, urechile in pozitie relaxata, respiratia normala, privirea vesela indica o dispozitie prietenoasa dispusa la joaca. In schimb cainele agitat sau concentrat are privirea fixa si urechile ciulite. Cand la aceste semne se adauga ridicarea buzei superioare, cu dezvelirea  caninilor, insotite de un marait in crescendo, cainele este pregatit de atac.

          limbajul canin 
Tot ca mimica a fetei poate fi considerat si “ zambetul “pe care il afiseaza uneori cainii in comunicarea cu omul. Trebuie specificat din capul locului: cainele nu zambeste, intrucat nu are muschii faciali necesari acestei miscari. Grimasa pe care o afiseaza animalul este, cel mai probabil, invatata prin imitatie de la om, iar utilizarea ei in anumite momente relative tensionate intre apartinator si animal, demonstreaza atentia cu care animalul ne observa si capacitatea acestuia de a ne citi starile interioare prin intermediul modalitatilor de comunicare non verbale utilizate de om.
            Complexul comunicarii non verbale include si aspectul blanii cainelui in regiunea coamei si a salelor. Zburlirea parului ( piloerectia ) la nivelul coamei  indica o stare de iritare maxima chiar furie, in timp ce piloerectia la nivelul liniei mediane a salelor indica frica.
            Comunicarea non vocala implica o combinatie a mai multora din elementele prezentate anterior. O anumita atitudine posturala poate fi interpretata gresit daca nu este asociata cu pozitia  urechilor sau a cozii, cu expresia faciala, etc . in functie de scopul urmarit, semnalele comunicarii non vocale pot fi sistematizate in:
Semnale menite sa intareasca contactul cu congenerii ( alti caini ), sau cu omul:
  • Evitarea privirii adversarului
  • Grimasa de supunere cu buzele trase orizontal si inapoi
  • Culcarea urechilor
  • Fluturarea cozii
  • Ghemuirea corpului
  • Lingerea botului congenerului
  • Ridicarea unuia din membrele anterioare intr-o pozitie de solicitare
  • Rostogolirea corpului

Toate aceste semnale sunt aratate omului dar nu toate sunt aratate celorlalti caini.

Semnale destinate sa minimalizeze contactul si interactiunea cu congenerii:

  • Aratarea coltilor insotita sau nu de marait
  • Urechi erecte indreptate spre inapoi, lipite de cap
  • Posture ale corpului si capului schimbate ca urmare a contractiei musculare
  • Zburlirea parului / piloerectie la nivelul coamei
  • Scurmarea pamantului insotita sau nu de emisia de urina
  • Coada erecta orientata cu varful in sus, imobila
            Uneori, mai ales in situatiile neasteptate,aparute brusc, comunicarea non vocala a cainelui reprezinta un amestec din semnalele enumerate anterior. In acest caz, in functie de context, expresia fetei, atitudinea posturala adoptata, apartinatorul poate intuit daca va aparea sau nu un conflict intre cainele propriu si congenerul intalnit.
Cainele este capabil sa-i comunice omului intentiile sau dorintele sale, in mod constient, prin intermediul limbajului canin. De cele mai multe ori comunicarea este inteleasa de acesta, datorita capacitatii  de a decodifica mesajele transmise. Cu cat timpul petrecut cu cainele este mai mare, cu atat comunicarea celor doi va fi mai usoara si mai rapida.
Share Button
mai mult

Limbajul Canin – Comunicarea Non-Vocala I

16 aprilie 2013   Comportament animal

Aceasta modalitate, folosita de caine ca mijloc de comunicare intra- si interspecifica la distanta mica, imclude: diferite atitudini posturale, portul urechilor si al cozii precum si mimica fetei. Tot ca mijloc de comunicare non – vocala poate fi inclus si aspectul blanii la nivelul coamei ( greaban ) si in regiunea dorsala posterioara ( sale ).
psihicul cainelui
Atiudinile posturale intalnite mai frecvent la caine sunt:

·         Postura premergatoare unui atac: corpul incordat, sprijin usor pe membrele anterioare, trenul posterior usor ridicat, urechile erecte indreptate spre inapoi.

·         Postura agresiva a cainelui dominant: corpul ridicat, se apropie de oponent cu pasi rigizi, capul inainte, privirea fixata pe adversar, cu dintii mijiti, urechile erecte, orientate inapoi, coada ridicata drept in sus.

·         Postura in “ asteptarea jocului “: pozitia stand, cu pendularea alternativa pe membrele anterioare, privirea atenta, deschisa, insistenta spre potentialul partener de joaca ( alt caine sau     apatinatorul )

·         Postura “pontat ”: corpul drept, nemiscat cu unul din membrele anterioare flexate in unghi drept, privire fixa inainte.

·         Postura cainelui alarmat: coada ridicata, urechile erecte si unul din membrele anterioare ridicat.

·         Postura prietenoasa : umerii si urechile lasate, privire insistenta, linsul fetei adversarului, linsul blanii sau al labelor superiorului.

·         Postura de supunere neconditionata: culcat pe spate cu expunerea completa a regiunii inghinale, insotita sau nu de urinare spontana.

Atitudinea posturala este intotdeauna completata si nuantata prin portul urechilor si al cozii.
  • Urechile ciulite, semnifica atentie, incordare,
  • Urechile lipite de cap semnifica teama, frica, 
  • Urechile lasate pe spate indica o stare de bucurie sau supunere.
  • Urechile erecte, orientate inapoi sub un unghi de 45° indica faptul ca animalul este gata de atac.
            Portul cozii exteriorizeaza cele mai multe informatii despre starea sufleteasca si fizica a cainelui. Comunicarea prin aceste semnale poate fi comparata cu comunicarea corporala a omului prin intermediul mainilor, picioarelor, a capului si ochilor. Se poate afirma, fara exagerare, ca cea mai mare parte a comunicarii non vocale, la caine, se concentreaza pe semnalele emise prin portul cozii.
            In mod aproape instinctual, omul poate intelege si interpreta corect semnalele emise de animal prin variatele pozitii ale cozii. Intelegerea este de cele mai multe ori inlesnita de conditiile in care se gaseste cainele. Cele mai frecvente posturi ale cozii sunt:

·         Bataitul cozii: modalitate de salut si semn al celor mai prietenoase intentii. Animalul adult foloseste cel mai frecvent acest semnal in interactiunea cu omul, in timp ce puii isi salute in acest fel congenerii.

·         Pozitia dreapta cu miscari largi indica incordare sau atentie sporita ( miscarea de tip pisica )

·         Miscarea puternica a cozii in stanga si in dreapta semnifica o stare agresiva

·         Miscari mici si rapide ale varfului cozii orientate in sus:indica cautare sau urmarirea vanatului.

·         Coada data pe o parte ( in cazul femelei ) semnalizeaza femela dispusa pentru imperechere

·         Coada orientata in sus indica cainele dominant

·         Coada orientata in jos  indica cainele supus

·         Coada intre picioare: frica supunere

·         Coada lasata in jos fara vlaga: indica un animal bolnav. In cazul cainelui sanatos aceeasi postura indica indiferenta, sau faptul ca evenimentul generator al semnalului, nu-i provoaca deocamdata nici un sentiment.

·         Coada erecta: atitudine belicoasa de intimidare a oponentului, chiar amenintatoare

·         Coada lasata in jos cu un usor balans: poate semnifica indecizie, supunere.

·         Coada invartita in cerc cu putere: semnifica bucurie intensa

Fiecare pozitie amintita se poate combina cu bataitul in cazurile cand cainele este nesigur sau cand “ incearca “ sa transmita semnale complexe. Este putin cam mult spus ca animalul “ incearca “ sa comunice, miscarile reflectand  pur si simplu starea lui interioara.


Share Button
mai mult

Limbajul Canin – Comunicarea Vocala

12 aprilie 2013   Comportament animal

La fel ca orice mamifer superior, care traieste in grupuri, cainele si-a dezvoltat in decursul evolutiei sale modalitati de comunicare. Cainii comunica intre ei ( comunicare intraspecifica ) si cu omul ( comunicare interspecifica ) prin semnale. Acestea pot fi sonore, posturale si expresii faciale ( mimica ). Ansamblul modalitatilor de comunicare amintite constituie limbajul canin.

Prin comunicare cainele exprima stari interioare, intentii sau informatii legate de anumiti factori din mediul inconjurator. Cele mai frecvente motive ale comunicarii la caine includ:
  • recunoasterea individuala si de grup,
  • recunoasterea rudelor,
  • semnalizarea unei stari stresante, incomode,
  • semnalizarea pozitiei ocupate in ierarhia haitei,
  • semnalarea amenintarii sau din contra a supunerii in caz de agresiune,
  • mentinerea contactelor,
  • marcarea si semnalizarea teritoriului.
Comunicarea intraspecifica
limbajul canin
Cainii comunica intre ei printr-un complex de semnale sonore ( emisiuni vocale ), atitudini posturale ( diferite pozitii ale corpului, capului si membrelor, portul urechilor si al cozii ) si mimica fetei Emisiile sonore au intodeauna expresivitate iar prin intonatie este definit sensul pe care cainele doreste sa-l dea comunicarii sale. Ele sunt folosite mai ales in cazul  comunicarilor la distanta, spre deosebirea de comunicarea non verbala – atitudinile posturale si mimica – folosite pentru comunicarea la distante mici
 Putem defini 5 categorii de semnale sonore folosite de caini in cadrul comunicarilor intre congeneri ( membrii ai aceleasi specii ):
  • Semnale infantile: plasul, scheunatul,scancitul. Sunt semnalele sonore prin care puiul solicita atentia mamei
  • Semnale de avertizare: maraitul si latratul. Latratul, in functie de intonatie poate avea si alte semnificatii decat cel de avertizare.
  • Sunete de solicitare: urlatul
  • Sunete de retragere: schelalaitul
  • Sunete de placere: oftatul zgomotos, eventual cascatul insotit de emisia unui sunet lung.
Prin intonatie cainele moduleaza aceste semnale, conferidu-le o serie de semnificatii, in raport cu starea in care se afla: suparare, mirare, dispozitie de joaca, nemultumire. Care este semnificatia semnalelor sonore emise de un caine? Sistematizate distingem:
  • Semnale sonore care exprima o dorinta
  • Semnale sonore care exprima bucuria
  • Semnale sonore ce exprima: agresivitatea, frica,durerea fizica, invidia
  • Semnale sonore emise pentru a atrage atentia asupra gasirii unui obiect cu care cainele nu este familiarizat, sau a unui eveniment neobisnuit
  • Semnale sonore ce exprima anxietate, singurartate
Cunoscand categoriile de semnale sonore si posibilele lor semnificatii,  incercam sa definim principalele emisiuni vocale ale cainelui.
Latratul, probabil cel mai utilizat semnal sonor de comunicare al limbajului canin, are o multitudine de semnificatii: surpriza, teama, agresivitate, bucurie, pericol, plictiseala, invitatie la joaca, anxietate,comunicare cu alti caini sau cu omul. Tonalitatea si intensitatea latratului variaza intre o simpla expiratie abia auzita ( silentioasa ) pana la latratul puternic emis in momentele de agresivitate. Prin modularea acestor caracteristici se  confera semnificatia dorita latratului. Cainele curajos latra infundat ( baritonal ), sunetul fiind puternic de tonalitate joasa. Cand starea agresiva se amesteca cu frica, tonalitatea latratului devine tot mai inalta. Latratul de semnalizare al cainelui de paza ofera informatii cat se poate de corecte ( din punct de vedere uman ) asupra potentialei amenintari si a dimensiunii pericolului.
Maraitul reprezinta un semnal de avertizare, prin care cainele isi face cunoscuta nemultumirea fata de o actiune exterioara a unui alt congener ( caine ) sau al unei persoane. Rolul sau este de a indica un posibil atac al animalului daca actiunea generatoare nu inceteaza. Semnalul denota intotdeauna o stare agresiva  sau de agresivitate amestecata cu frica. Maraitul adanc denota lipsa sau prezenta minima a unei stari de frica. Cu toate acestea cainele care maraie in acest mod rareori si ataca.
Scancitul, in functie de tonalitate, poate semnifica o suferinta, panica, frica sau o rugaminte adresata apartinatorului pentru ca acesta sa-i implineasca o dorinta.
Urletul, este un semnal cu origini ancestrale,  fiind o forma de mentinere a contactului intre membrii haitei aflati la distante mari uni de altii. Un caine incepe urlatul si in scurt timp restul congenerilor din areal i se alatura. De cele mai multe ori cainele care urla sufera de singuratate sau isi  exteriorizeaza o stare de anxietate.
Pufaitul / Chefnitul este un semnal sonor scurt, ascutit, declansat de evenimente neasteptate, de cele mai multe ori neplacute pentru animal ( ex. explozia unui pneu, aparitia brusca a unei persoane, zgomotul de avion, etc ).
Oftatul, este sunetul scos de caine in momentele de placere, cand este satul sau multimut. Momentul este urmat aproape intotdeauna de clipe de relaxare.
Schelalaitul, reprezinta exprimarea sonora a fricii la caine.
Cascatul zgomotos este emis de animal in momentele placute sau din contra de plictiseala
In acest context trebuiesc amintite semnalele sonore  ale varstei infantile, prin care puiul de caine solicita atentia mamei: plansul scancitul si scheunatul.
Emisiunile vocale amintite reprezinta cele mai sugestive  si caracteristice exprimari ale speciei. Mesajul  sonor transmis  prin semnalele prezentate anterior este intarit si nuantat prin completarea lui cu atitudinile posturale, portul urechilor si al cozii si mimica fetei.
Share Button
mai mult