Tag Archives: carapace

reprezentativ 26

Leziuni ale carapacei si plastronului II

Ramolirea carapacei / plastronului / Shell rot

Aceasta afectiune este una dintre cele mai grave, care pot afecta aceste structuri anatomice de protectie ale testoaselor de Florida. Aparitia bolii este favorizata de existenta unor conditii de igiena si intretinere deficitare, respectiv:

  • mediu acvatic poluat si temperatura apei scazute,
  • lipsa expunerii sau expunerea insuficienta a testoasei la radiatiile UV,
  • spatiu terestru insuficient de mare pentru a permite uscarea completa a carapacei si plastronului.

Regimul alimentar dezechilibrat, lipsit de suplimente minerale si vitaminice, reprezinta un alt factor favorizant al aparitiei bolii.

Factorii declansatori ai bolii sunt reprezentati de asocierea unor germeni patogeni de natura bacteriala cu germeni de natura micotica. Mecanismul de producere, presupune existenta unor ” porti de intrare ” ( leziuni la nivelul carapacei sau plastronului ), prin intermediul carora, asocierea de germeni mentionata, patrunde in straturile profunde. Multiplicarea germenilor la acest nivel determina distructii ale tesuturilor, care culmineaza in final cu desprinderea carapacei de varfurile ( apofizele ) coloanei vertebrale. In continuarea are loc modificarea structurii si a consistentei ( ramolirea tesutului ) in anumite zone ale carapacei / plastronului.

Simptome

Ramolirea placilor  determina in final desprinderea acestora, urmata de aparitia unor ulcere cu suprafata  variabila. Aceste ulcere sunt de cele mai multe ori acoperite cu o pelicula urat mirositoare si consistenta mucilaginoasa.

Tabloul clinic permite stabilirea cu usurinta a diagnosticului de catre medicul veterinar

Tratament

Tesuturile afectate vor fi indepartate in totalitate. Leziunile ramase vor fi curatate si aseptizate. In continuare se vor aplica unguente pe baza de antibiotice ( ex. Mibazon, Asocilin ), de 2 ori pe zi, timp de mai multe saptamani. Daca suprafata lezionata este mai intinsa, se impune acoperirea acesteia cu o serie de materiale sintetice, cum ar fi: acrilatul dentar, fibra de sticla, chiar fase gipsate sau rasini epoxidice. Un singur aspect trebuie avut in vedere si anume: substantele folosite pentru acoperire nutrebuie sa vina in contact cu tesuturile vii.

Corectarea conditiilor de intretinere si a alimentatiei, contribuie decisiv la vindecarea exemplarului bolnav.

Pe toata durata tratamentului, testoasa de Florida va fi gazduita intr-un tanc uscat, in care temperatura mediului va fi mentinuta la 32° – 35°C ( temperatura ridicata a mediului permite functionarea eficienta a mecanismelor imunitare de aparare a organismului ). Pentru a se hrani, dar mai ales pentru a se hidrata, zilnic, reptila va fi transferata, pentru o perioada de 1 – 3 ore, intr-un bazin cu apa incalzita avand inaltimea coloanei de apa cat mai mica.

Tratamentul antibiotic local va fi combinat cu unul pe cale generala in conditiile in care tabloul clinic se complica cu semnele unei afectari generale: inapetenta, anorexie, stare letargica, imobilitate pentru perioade lungi de timp, etc.

Procesul de vindecare dureaza o perioada lunga de timp si solicita intraga atentie a detinatorului. In urma vindecarii, carapacea ramane deformata ireversibil.

Deformari ale carapacei si plastronului

Aparitia suprafetelor deformate pe carapace sau plastron se datoreaza frecvent unor:

  • dezechilibre alimentare – supraalimentatie, ratie hiperproteica, hranirea frecventa a exemplatelor adulte, fapt care determina accelerarea cresterii, ratie dezechilibrata in calciu si fosfor, lipsa vitaminelor, continut redus in fibre a ratiei  ),
  • boli metabolice,
  • conditii precare de intretinere si igiena,
  • evolutia unor boli cronice,
  • afectiuni congenitale ( ereditare sau din nastere ),
  • traumatisme mecanice ( fisuri, fracturi ) suferite la o varsta tanara.

Simptome

Carapacea testoasei afectate prezinta o seri de umflaturi de inaltime variabila, care confera acesteia un aspect neregulat, uneori piramidal ( aspect caracteristic in deformarile datorate supraalimentatiei sau a alimentatiei hiperproteice ) sau sub forma de valuri in alte situatii. Un alt simptom il reprezinta modificarea zonala a consistentei carapacei. Astfel, pe suprafata acesteia vor fi intalnite zone de consistenta si rezistenta normala, alternand cu zone de consistenta moale si rezistenta scazuta. Situatii similare pot fi intalnite si la nivelul plastronului.

Neregularitatile suprafetelor carapacei / plastronului sunt elemente suficiente pentru un diagnostic. Medicul veterinar va trebui sa stabileasca cu certitudine cauza deformarilor.

Tratamentul consta in corectarea deficientelor alimentare si de intretinere.

Pana intr-un anumit stadiu timpuriu aceste deformari sunt reversibile, dupa care modificarile aparute raman defi itive, indiferent de corectiile alimentare si de intretinere facute. Cu toate acestea, deformarile carapacei sau plastronului sunt compatibile cu supravietuirea normala a exemplarelor afectate.

Share Button
reprezentativ25

Leziuni ale carapacei / plastronului I

Carapace acoperita de alge

Algele, care se dezvolta liber pe carapacea testoaselor de Florida sunt privite, de cele mai multe ori, ca o populatie comensala si nu patogena. In urma acestei asocieri, testoasa este camuflata ( in salbaticie ) de eventualii pradatori acvatici, iar algele castiga mobilitate. Mentinerea, in anumite limite, a numarului si densitatii  algelor este realizata prin intermediul perioadelor cand testoasa se incalzeste la soare, iar carapacea se usuca complet, sau prin procesul de inlocuire a solzilor.

In anumite conditii nefavorabile, in principal legate de intretinere, igiena si alimentatie, dar si de tulburari in procesul de naparlire, algele se pot fixa in straturile mai profunde ale carapacei. Urmare a acestui proces, solzii se vor desprinde prematur, fapt ce poate favoriza aparitia infectiilor secundare cu germeni patogeni prezenti in apa acvaterariului.

Imbunatatirea calitatii apei ( utilizarea unui filtru adecvat, indepartarea promta a resturilor alimentare, schimbarea periodica ), indepartarea regulata a algelor de pe suprafata carapacei, cu ajutorul unei periute de dinti, previne aparitia situatiilor mentionate anterior.

in cazul desprinderii partiale a solzilor ( datorita inmultirii excesive a algelor ) acestea vor fi indepartati manual. Carapacea va fi spalata  cu o solutie diluata de clorhexidina sau iod povidona.

Leziuni superficiale ale carapacei ( eroziuni / microabcese )

Aparitia acestor leziuni este limitata la stratul de solzi, care acopera placile osoase ale carapacei sau plastronului.

Cauza frecventa a acestor leziuni se regaseste in conditiile inadecvate de intretinere si igiena ( filtru ineficient, apa murdara si rece, substrat abraziv, lipsa unui spatiu de uscat suficient de mare pentru a permite uscarea completa a testoasei, insuficienta expunere la radiatii UV ) si / sau nutritie deficitara.

Aceste rani sunt caracterizate prin aparitia, pe solzi, de zone cu o coloratie modificata ( mai inchise,mai deschise sau rosii ), de cele mai multe ori focalizate, dar sunt si situatii in care leziunile sunt diseminate pe toata suprafata carapacei / plastronului. Caderea, partiala sau totala, a solzilor afectati este rezultatul final al proceselor patologice, care insotesc aceste rani.

Medicul veterinar va stabili diagnosticul pe baza semnelor clinice

Tratamentul consta in indepartarea manuala, in totalitate a solzilor afectati. Pe zonele ramase descoperite se vor aplica unguente cu antibiotice ( ex. Mibazon, Asocilin, etc), de doua ori pe zi, pentru a impiedica suprainfectiile. Dupa aplicarea unguentului, testoasa va fi mentinuta intr-un tanc uscat, dotat cu o sursa de incalzire, timp de 2 – 4 ore.

Concomitent se vor corecta conditiile de intretinere si alimentatie.

Necroza carapacei / plastronului

La fel ca si in cazul pielii, necroza carapacei / plastronului, nu este o afectiune in sine ci o componenta a tabloului clinic al unor boli, care afecteaza testoasa de Florida.  Focarul necrotic  patrunde in grosimea tesutului osos, pe distante variabile, in unele situatii penetrand complet grosimea structurii afectate.

Leziunile aparatului de protectie tegumentar ( fisuri, fracturi, rani prin intepare, microleziuni ale plastronului determinate de deplasarea pe suprafete abrazive, deshidratarea, desprinderea accidentala totala sau partiala a solzilor, etc ) constituie “ porti de intrare”  pentru germenii bacterieni sau micotici, responsabili de aparitia si dezvoltarea necrozelor.

Simptome

Initial, in zona afectata apare o modificare de culoare ( devine mai inchisa ). In locurile respective tesuturile isi modifica consistenta, devenind moi, urat mirositoare si care pot fi indepartate cu usurinta.

Semnele clinice permit medicului veterinar stabilirea, cu usurinta, a unui diagnostic.

Tratament

Tesuturile necrozate vor fi indepartate chirurgical,  pana la tesutul sanatos, dupa care se vor aplica unguente pe baza de antibiotice ( Mibazon, Asocilin, etc. ) de 2 ori pe zi. Pana la vindecarea completa a leziunilor, testoasa va fi gazduita intr-un tanc uscat, incalzit,  cu  temperatura aerului intre 32° – 35°C. Zilnic,  reptila va fi trecuta intr-un bazin cu apa incalzita, timp de 2 – 3 ore, pentru a se alimenta si hidrata. Mentinerea testoasei intr-un mediu incalzit, are drept scop stimularea mecanismelor imunitare de aparare a organismului.

Continuare…

Share Button
reprezentativ 24

Structura carapacei si a plastronului la testoasa de Florida

Caracteristica definitorie a testoaselor, raportat la alte reptile ( sau vertebrate in general ) o reprezinta forma corpului data de aparatul de protectie. In cazul testoaselor de Florida acesta este constituit din:

  • Carapace – scutul dorsal, de forma ovala la  adult, respectiv circulara la pui si tineretul sub un an, marginile rotunjite si usor concava, de forma hidrodinamica, caracteristica testoaselor acvatice sau amfibii. Culoarea carapacei variaza, cu varsta, de la verde deschis intens, cu un desen unic in linii galbene, la exemplarele tinere, spre un verde  inchis ( aproape negru la unele exemplare ), cu nuante maronii si liniile galbene estompate, in cazul exemplarelor adulte.
  • Plastron – scutul ventral, cu forma ovala, dimensiuni medii si de culoare galbena cu pete de culoare neagra, care formeaza un desen unic si caracteristic fiecarui exemplar. Dupa atingerea maturitatii sexuale, plastronul poate constitui in element in diferentierea pe sexe a testoaselor, intrucat in cazul masculului acesta este usor convex ( pentru a permite incalecarea carapacei femelei ), spre deosebire de femela la care plastronul este mai bombat.
  • Ligamentul de legatura – dispus in partile laterale, uneste cele doua elemente ale aparatului de protectie, conferind acestuia aspectul unei structuri continui.

Cele doua scuturi sunt constituite din placi osoase, acoperite de solzi cornosi de origine tegumentara. Astfel: carapacea este formata din:

  • un sir de placi osoase neurale, care sunt sudate de varfurile primelor opt vertebre dorsale,
  • doua siruri de placi costale, sudate de prelungirile laterale ( apofizele transverse ) ale acelorasi  vertebre dorsale, dar si de coastele care pornesc de la acestea,
  • un numar variabil de placi osoase, care formeaza marginea carapacei.

Placile osoase sunt acoperite de solzi cornosi: un rand de 5 solzi mediani, incojurati, de o parte si de alta, de catre un sir de 4 – 5 solzi costali, care la randul lor, sunt limitati de un numar variabil de solzi marginali. Dispunerea solzilor este completata cu un solz nucal, dispus in partea anterioara a carapacei, repectiv de 2 solzi supracodali dispusi in partea posterioara.

Plastronul este format din placi osoase dispuse una langa alta, intr-o structura compacta. Denumirea placilor este data de pozitia ocupata in acest ansamblu: placa anterioara ( endoplastron ), urmata de patru perechi de placi simetrice denumite: epiplastron, hioplastron, hipoplastron si xifiplastron. La fel ca si in cazul carapacei aceste placi sunt acoperite la randul lorde doua siruri de solzi, cu dispunere longitudinala, denumiti ( anterior spre posterior ): gulerali, humerali, pectorali, abdominali, femurali si anali.

Numarul placilor osoase care intra in alcatuirea carapacei si a plastronului este constant, la fel ca si numarul solzilor care acopera aceste structuri. In consecinta cresterea carapacei si a plastronului este realizata prin cresterea in dimensiuni a elementelor structurale existente si nu prin multiplicarea numarului acestora. Capacitatea regenerativa a carapacei sau a plastronului, urmare a leziunilor suferite, este relativ buna in cazul testoaselor crescute in conditii optime de intretinere si alimentatie.

Familiarizarea detinatorului testoasei de Florida cu structura carapacei si plastronului, vor permite acestuia sa inteleaga mai bine leziunile si afectiunile caracteristice patologiei acestor elemente anatomice.

Share Button