Tag Archives: comportament in captivitate

Cresterea si intretinerea testoaselor de Florida – Aspecte generale

Habitatul testoaselor de Florida aflate in captivitate, trebuie astfel conceput incat sa asigure acestora conditii optime de crestere si dezvoltare respectiv :

  • apa in permanenta curata,
  • temperatura in mediul acvatic si terestru situata in limitele zonei de comfort termic,
  • spatiu suficient pentru un minim de activitate fizica : inot, scufundari sau miscare terestra.

Discutia despre habitatul acestor animale de companie trebuie precedata de o prezentare succinta a catorva elemente legate de arealul natural, dimensiuni si comportamentul in captivitate al testoaselor.

Broasca testoasa cu tample rosii este o reptila amfibie, originara geografic din zona riverana fluviului Mississippi pana in Golful Mexic. Comertul intens cu aceste animale de companie a condus la cresterea masiva a ariei de raspandire. Astfel, la  momentul actual, pot fi intalnite exemplare ale acestei specii in aproape toate zonele de pe glob cu clima subtropicala si temperat continentala propice dezvoltarii lor. In consecinta apar si in Europa si chiar in anumite zone din Romania, “ gratie” unor detinatori de astfel de animale,care, plictisiti de acestea  au decis abandonarea lor pe malul lacurilor sau in apropierea raurilor. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, adaptarea acestor testoase la noile conditii de mediu, s-a realizat in detrimentul speciilor indigene de testoase cu care se confrunta pentru habitat si sursele de hrana.

Habitatul natural al testoaselor cu tample rosii este reprezentat de cursuri line, lacuri sau iazuri cu apa calda si curata, de adancime medie, si cu o vegetatie acvatica abundenta. In jurul arealului acvatic se gasesc zone de uscat ferite si linistite ( plaje, stanci sau pietre cu suprafata neteda, trunchiuri de copac, insulite, etc ), unde testoasele se pot incalzi in bataia directa a razelor solare. Nu este o raritate sa vezi mai multe exemplare incalzidu-se impreuna, uneori, in cazul zonelor de mici dimensiuni, chiar catarate una pe carapecea alteia..In general testoasele nu se indeparteaza de sursa de apa, decat  cand cauta un loc unde sa-si poata depune ouale ( in cazul femelelor ), sau cand isi cauta o noua partenera, in cazul masculilor.

Testoasa de Florida este incadrata in categoria testoaselor de dimensiuni medii spre mare. Femelele sunt mai mari, atingand dimensiuni ale carapacei cuprinse intre  25.5 – 30.5 cm, spre deosebire de mascul, care nu depaseste 18 – 23 cm. Lungimea carapacei este considerata dimensiunea unei drepte imaginare, care uneste polul anterior si posterior al carapacei, paralela cu plastronul si adiacenta intr-un punct la carapace.

La nastere puii masoara aproximativ 2,5 cm. In conditii optime de crestere si intretinere, au o rata de crestere relativ rapida, astfel ca la un an, au o dimensiune a carapacei cuprinsa intre 5 si 8,5 cm. Tineretul atinge maturitatea sexuala cand lungimea carapacei este de aproximativ 10 cm ( varsta  cuprinsa intre 2 – 4 ani ) in cazul masculilor, respectiv 12 – 13 cm pentru femele ( varsta estimata 3 – 5 ani ).  Testoasele continua sa creasca pana la o lungime a carapacei situata in apropierea valorilor maxime enuntate anterior ( s-au inregistrat rar lungimi ale carapacei mai mari decat 30 cm femela si 23 cm masculul.

Contrar celor afirmate de unii crescatori, nu se poate stabili o corelatie directa intre varsta testoasei si lungimea carapacei, intrucat cresterea si dezvoltarea animalului este strans legata de conditiile de microclimat si  alimentatie. De asemenea nu trebuie uitat un aspect: in captivitate testoasele au o rata de crestere mai rapida decat a celor din mediile naturale.

Speranta de viata a testoasei cu tample rosii crescuta in captivitate este de 30 – 40 ani, in timp ce in mediul natural rareori depaseste 20 de ani.

Chiar si in conditii de captivitate, la nivel instinctiv, testoasa de Florida ramane in continuare un animal salbatic. Cu toate acestea, raportat la alte specii de testoase crescute ca animale de companie,  ele sunt cele mai prietenoase cu omul, acceptand relativ usor prezenta acestuia in preajma lor.

Ele isi recunosc detinatorul dupa o perioada de acomodare scurta, mai ales daca acesta este cel care le hraneste cu regularitate. In general fiecare exemplar are o personalitate proprie, astfel ca si comportamentul lor in captivitate este variat. De altfel in captivitate comportamentul testoaselor se reduce de cele mai multe ori la a solicita insistent  de mancare, sau la cel de a explora anumite zone sau obiecte care i-au captat atentia.

Uneori testoasele de Florida incearca sa muste, mai ales daca sunt manuite brusc sau cand nu vor. Acesta nu este un comportament agresiv ci mai mult unul de aparare. De altfel testoasa nu va ezita sa se indeparteze  cu rapiditate pentru a scapa de o atentie nedorita. 

Daca achizitia reptilei si alimentatia ei nu sunt foarte scumpe, realizarea habitatului si a microclimatului optim, precum si intretinerea lor cotidiana sunt relativ costisitoare. Daca luam in calcul si speranta de viata a testoasei ( 30 – 40 ani ), rezulta ca detinerea ei ca animal de companie implica un angajament pe termen lung, in care detinatorul va investi, alaturi de timp ( destinat hranirii si intretinerii in conditii igienice a animalului ) si o suma de bani relativ mare legata de realizarea si mentinerea habitatului si a microclimatului optim.

Share Button

Comportamentul Natural Si In Captivitate Al Veveritelor Degu

Degu este un rozator ierbivor, cu activitate diurna, foarte sociabil, hiperactiv, curios, inteligent,bland, inofensiv si foarte jucaus.

Fiind un animal cu activitate diurna, veverita Degu este activa ziua si ar trebui sa sa odihneasca noaptea.Avand insa o perioada de odihna foarte scurta, de aprox. 15 min / 24h, cele mai active perioade ale animalului, in decursul unei zile, sunt dimineata devreme si noaptea tarziu  cu o perioada scurta de odihna dupa amiaza. Acest aspect, impreuna cu faptul ca Degu este un animal hiperactiv, impune ca amplasarea custii animalelor sa nu fie facuta in apropierea camerei de odihna a detinatorului.
Veveritele Degu sunt animale hiperactive.Ele se afla permanent in miscare, explorand mediul inconjurator in cautarea hranei, apei sau pur si simplu jucandu-se cu partenerul ( partenerii ). Le place sa se catere pe barele custii sau pe alte obiecte din jur dupa care sar pe distante relativ mari. Se pot strecura prin orificii stramte si se misca foarte rapid.De aceea, daca este scapat din cusca nu poate fi prins decat cu dificultate, daca nu este utilizata o plasa sau un prosop. Atentie!! Nu incercati sa prindeti animalul de coada. Aceasta se desprinde relativ usor si accidentul este foarte dureros pentru Degu, iar odata desprinsa nu  mai creste la loc. De asemenea, le place enorm sa sape si daca vor avea posibilitatea isi vor ascunde hrana in substrat sau in baia de nisip.
Degu este un rozator ierbivor. In salbaticie se hranesc cu tuberculi, iarba, scoarta de copac, seminte de cereale, tuberculi, etc. Ca o adaptare la acest mod de hranire, incisivii si molarii veveritelor Degu au o crestere continua ( asemanator altor rozatoare: iepurele, cobaiul, chinchilla, etc ). Din acest motiv, Degu va roade orice obiect la care poate ajunge.Acest comportament este deosebit de important intrucat astfel este mentinuta lungimea dintilor in limite normale.In captivitate, caracterul de rozator aste mentinut, dar in lipsa scoartei de copac, a radacinilor sau a crengutelor, Degu va roade tot ce gaseste, obiectele din cusca, cusca, daca nu este construita din metal sau sticla, mobilierul, cablurile etc., daca este lasata libera in casa.
Spre deosebire de gherbil, care provine din zone aride si al carui consum de apa este redus, Degu consuma cantitati mai mari de apa si implicit cantitatea de urina eliminata este mai mare = cu toate mecanismele de conservare a apei in organism. In cazul veveritelor Degu crescute in captivitate, comportamentul dipsic si cel de excretie ( mictiunea ) impune schimbarea cu o anumita periodicitate a substratului din cusca. De exemplu, in cazul unei custi cu dimensiuni de 100cm x 60cm x 60cm, populata cu 2 exemplare de Degu, schimbarea asternutului se va face odata pe saptamana. In privinta celeilalte componente a comportamentului de excretie ( defecarea ), veveritele Degu sunt coprofage (isi consuma propriile fecale ). In acest mod se asigura o mai buna utilizare a hranei, o mai mare absortie a principiilor alimentare si este acoperit in intregime necesarul de vitamina B.
Traind in colonii de dimensiuni mari, comportamentul social al veveritelor Degu implica existenta unei ierarhii si  a unor modalitati de comunicare, precum si posibilitatea de   coordonare a unor activitati esentiale pentru colonie (de ex: saparea galeriilor, cresterea in comun a puilor ).Fiind un animal foarte sociabil, Degu are nevoie in  permanenta de prezenta si atentia a cel putin unui congener. De aceea, in cazul animalelor crescute in captivitate, este recomandabila cresterea a cel putin 2 exemplare in cadrul aceluiasi habitat artificial. Este posibila cresterea si a unui singur exemplar, dar acesta va dezvolta tulburari de comportament, stari depresive si se va imbolnavii mult mai usor.
In salbaticie, coloniile de Degu sapa o retea complexa de galerii, cuiburi si depozite de hrana subterane.In constructia acestora membrii coloniei lucreaza coordonat, formand adevarate lanturi de sapatori, dealungul galeriilor. Femelele apartinand aceluiasi grup din cadrul coloniei si care impart acelasi cuib comun, in mod spontan participa la ingrijirea puilor in comun. 
Veverita Degu este un avid constructor de cuiburi.Pentru a-si construi cuibul, ele cauta locurile mai calde si intunecoase, ceeace impune amenajarea unor astfel de locuri pentru exemplarele crescute in captivitate. In salbaticie o mare parte din  timp o petrec construind gramezi de ramurele. Se pare ca in functie de marimea acestor gramezi, animalul respectiv va ocupa un anumit loc in ierarhia sociala a coloniei. In captivitate, in absenta ramurelelor, Degu va incerca sa duca in cuib orice obiect pe care il poate deplasa si cara cu gura. O parte din aceste obiecte vor fi folosite la constructia cuibului, iar restul vor fi depozitate in gramezi.
Veveritele Degu au vederea, mirosul si auzul foarte bine dezvoltate. Traind in colonii mari, si-au dezvoltat un sistem complex de comunicare prin sunete. Studiile au demonstrat existenta a cel putin 15 tipuri distincte de sunete, unele armonioase, calme, prelungi, semnalizand ca animalele se plac sau vor sa se imperecheze, sau altele puternice, stridente cand animalul este deranjat sau suparat. Un sunet puternic” Sqeeeeeg” emis de unul din membrii coloniei va determina pe ceilalti sa caute sa se ascunda in locuri sigure = semnal de alarma, indicand prezenta unui potential pericol. Vazul este important in evitarea pradatorilorsi in timpul saparii galeriilor subterane. Dupa cum am aratat, Degu prezinta abilitatea de a vedea radiatiile UV. Urina proaspata reflecta radiatiile UV, astfel ca recunoasterea membrilor unui grup se va realiza atat prin intermediul mirosului cat si vizual. In concluzie comunicarea intre membrii unei colonii Degu se realizeaza prin intermediul semnalelor sonore, tactile, vizuale si chimic prin intermediul markerilor olfactivi.
Degu isi foloseste urina proprie pentru a-si marca teritoriul si pentru a-si face cunoscuta apartenenta la un grup din cadrul coloniei. Un grup de veverite Degu este constituit de 1 mascul si 2 pana la 5 femele, care impart un cuib comun in cadrul coloniei. Acestea isi mentin teritoriul pe parcursul mai multor ani, iar marcarea cu urina a limitelor contribuie la mentinerea acestuia si a coeziunii intre membrii  grupului.
Share Button