Tag Archives: comunicare non-vocala

Limbajul canin – comunicarea non – vocala II


             Atitudinile posturale, portul urechilor si al cozii se completeaza cu mimica fetei ( expresia faciala ), in procesul comunicarii vizuale. Mimica fetei reprezinta indicatorul starii de spirit a cainelui.  Animalul cu fata destinsa, urechile in pozitie relaxata, respiratia normala, privirea vesela indica o dispozitie prietenoasa dispusa la joaca. In schimb cainele agitat sau concentrat are privirea fixa si urechile ciulite. Cand la aceste semne se adauga ridicarea buzei superioare, cu dezvelirea  caninilor, insotite de un marait in crescendo, cainele este pregatit de atac.

          limbajul canin 
Tot ca mimica a fetei poate fi considerat si “ zambetul “pe care il afiseaza uneori cainii in comunicarea cu omul. Trebuie specificat din capul locului: cainele nu zambeste, intrucat nu are muschii faciali necesari acestei miscari. Grimasa pe care o afiseaza animalul este, cel mai probabil, invatata prin imitatie de la om, iar utilizarea ei in anumite momente relative tensionate intre apartinator si animal, demonstreaza atentia cu care animalul ne observa si capacitatea acestuia de a ne citi starile interioare prin intermediul modalitatilor de comunicare non verbale utilizate de om.
            Complexul comunicarii non verbale include si aspectul blanii cainelui in regiunea coamei si a salelor. Zburlirea parului ( piloerectia ) la nivelul coamei  indica o stare de iritare maxima chiar furie, in timp ce piloerectia la nivelul liniei mediane a salelor indica frica.
            Comunicarea non vocala implica o combinatie a mai multora din elementele prezentate anterior. O anumita atitudine posturala poate fi interpretata gresit daca nu este asociata cu pozitia  urechilor sau a cozii, cu expresia faciala, etc . in functie de scopul urmarit, semnalele comunicarii non vocale pot fi sistematizate in:
Semnale menite sa intareasca contactul cu congenerii ( alti caini ), sau cu omul:
  • Evitarea privirii adversarului
  • Grimasa de supunere cu buzele trase orizontal si inapoi
  • Culcarea urechilor
  • Fluturarea cozii
  • Ghemuirea corpului
  • Lingerea botului congenerului
  • Ridicarea unuia din membrele anterioare intr-o pozitie de solicitare
  • Rostogolirea corpului

Toate aceste semnale sunt aratate omului dar nu toate sunt aratate celorlalti caini.

Semnale destinate sa minimalizeze contactul si interactiunea cu congenerii:

  • Aratarea coltilor insotita sau nu de marait
  • Urechi erecte indreptate spre inapoi, lipite de cap
  • Posture ale corpului si capului schimbate ca urmare a contractiei musculare
  • Zburlirea parului / piloerectie la nivelul coamei
  • Scurmarea pamantului insotita sau nu de emisia de urina
  • Coada erecta orientata cu varful in sus, imobila
            Uneori, mai ales in situatiile neasteptate,aparute brusc, comunicarea non vocala a cainelui reprezinta un amestec din semnalele enumerate anterior. In acest caz, in functie de context, expresia fetei, atitudinea posturala adoptata, apartinatorul poate intuit daca va aparea sau nu un conflict intre cainele propriu si congenerul intalnit.
Cainele este capabil sa-i comunice omului intentiile sau dorintele sale, in mod constient, prin intermediul limbajului canin. De cele mai multe ori comunicarea este inteleasa de acesta, datorita capacitatii  de a decodifica mesajele transmise. Cu cat timpul petrecut cu cainele este mai mare, cu atat comunicarea celor doi va fi mai usoara si mai rapida.
Share Button

Limbajul Canin – Comunicarea Non-Vocala I

Aceasta modalitate, folosita de caine ca mijloc de comunicare intra- si interspecifica la distanta mica, imclude: diferite atitudini posturale, portul urechilor si al cozii precum si mimica fetei. Tot ca mijloc de comunicare non – vocala poate fi inclus si aspectul blanii la nivelul coamei ( greaban ) si in regiunea dorsala posterioara ( sale ).
psihicul cainelui
Atiudinile posturale intalnite mai frecvent la caine sunt:

·         Postura premergatoare unui atac: corpul incordat, sprijin usor pe membrele anterioare, trenul posterior usor ridicat, urechile erecte indreptate spre inapoi.

·         Postura agresiva a cainelui dominant: corpul ridicat, se apropie de oponent cu pasi rigizi, capul inainte, privirea fixata pe adversar, cu dintii mijiti, urechile erecte, orientate inapoi, coada ridicata drept in sus.

·         Postura in “ asteptarea jocului “: pozitia stand, cu pendularea alternativa pe membrele anterioare, privirea atenta, deschisa, insistenta spre potentialul partener de joaca ( alt caine sau     apatinatorul )

·         Postura “pontat ”: corpul drept, nemiscat cu unul din membrele anterioare flexate in unghi drept, privire fixa inainte.

·         Postura cainelui alarmat: coada ridicata, urechile erecte si unul din membrele anterioare ridicat.

·         Postura prietenoasa : umerii si urechile lasate, privire insistenta, linsul fetei adversarului, linsul blanii sau al labelor superiorului.

·         Postura de supunere neconditionata: culcat pe spate cu expunerea completa a regiunii inghinale, insotita sau nu de urinare spontana.

Atitudinea posturala este intotdeauna completata si nuantata prin portul urechilor si al cozii.
  • Urechile ciulite, semnifica atentie, incordare,
  • Urechile lipite de cap semnifica teama, frica, 
  • Urechile lasate pe spate indica o stare de bucurie sau supunere.
  • Urechile erecte, orientate inapoi sub un unghi de 45° indica faptul ca animalul este gata de atac.
            Portul cozii exteriorizeaza cele mai multe informatii despre starea sufleteasca si fizica a cainelui. Comunicarea prin aceste semnale poate fi comparata cu comunicarea corporala a omului prin intermediul mainilor, picioarelor, a capului si ochilor. Se poate afirma, fara exagerare, ca cea mai mare parte a comunicarii non vocale, la caine, se concentreaza pe semnalele emise prin portul cozii.
            In mod aproape instinctual, omul poate intelege si interpreta corect semnalele emise de animal prin variatele pozitii ale cozii. Intelegerea este de cele mai multe ori inlesnita de conditiile in care se gaseste cainele. Cele mai frecvente posturi ale cozii sunt:

·         Bataitul cozii: modalitate de salut si semn al celor mai prietenoase intentii. Animalul adult foloseste cel mai frecvent acest semnal in interactiunea cu omul, in timp ce puii isi salute in acest fel congenerii.

·         Pozitia dreapta cu miscari largi indica incordare sau atentie sporita ( miscarea de tip pisica )

·         Miscarea puternica a cozii in stanga si in dreapta semnifica o stare agresiva

·         Miscari mici si rapide ale varfului cozii orientate in sus:indica cautare sau urmarirea vanatului.

·         Coada data pe o parte ( in cazul femelei ) semnalizeaza femela dispusa pentru imperechere

·         Coada orientata in sus indica cainele dominant

·         Coada orientata in jos  indica cainele supus

·         Coada intre picioare: frica supunere

·         Coada lasata in jos fara vlaga: indica un animal bolnav. In cazul cainelui sanatos aceeasi postura indica indiferenta, sau faptul ca evenimentul generator al semnalului, nu-i provoaca deocamdata nici un sentiment.

·         Coada erecta: atitudine belicoasa de intimidare a oponentului, chiar amenintatoare

·         Coada lasata in jos cu un usor balans: poate semnifica indecizie, supunere.

·         Coada invartita in cerc cu putere: semnifica bucurie intensa

Fiecare pozitie amintita se poate combina cu bataitul in cazurile cand cainele este nesigur sau cand “ incearca “ sa transmita semnale complexe. Este putin cam mult spus ca animalul “ incearca “ sa comunice, miscarile reflectand  pur si simplu starea lui interioara.


Share Button