Tag Archives: demodecie

Factori De Risc Implicati In Declansarea Demodeciei Canine

Manifestarile clinice ale demodeciei canine sunt inregistrate frecvent la exemplarele tinere, cu varsta cuprinsa intre 3 – 6 luni pana la 2 ani. In ceea ce priveste cainii adulti, cazurile inregistrate sunt rare si se manifesta sub forma demodeciei generalizate. Aparitia afectiunii  este corelata cu existenta unor boli interne ( diabet zaharat, Sindrom Cushing, etc ), manifestarile parazitozei fiind premergatoare exprimarii clinice a acestor afectiuni sistemice.

Chiar daca boala poate evolua la caini din toate rasele, precum si la metisii acestora, existenta unei predispozitii de rasa este certa. In acest sens, cei din rasele: Staffordshire bull terrier, Ciobanesc de Berna, Ciobanesc german, Ciobanesc englez, Collie, Beagle, Marele danez, Pointer german, Bulldog Francez, Bulldog englez, Jack Russel terrier, Yorkshire, Westie, Shar Pei, Shih Tzu, Rottweiller, Pincher, Doberman, Dog Argentinian, Pug / Mops, Boston terrier, Boxer, Mastiff napolitan sunt cele mai predispuse la a dezvolta demodecia.

Majoritatea cainilor din rasele amintite, prezinta manifestarile clinice ale bolii la varste tinere ( demodecie juvenila ). Exceptie fac cei din rasa West Highland White Terrier / Westie, la care  boala apare frecvent la varsta adulta si se manifesta prin simptomele unei pododermatite grave.

De asemenea la cainii din rasa Caniche / Poodle boala se manifesta aproape exclusiv la varsta adulta si evoluaza sub forma generalizata. Aceasta situatie particulara se datoreaza ,probabil, predispozitiei de rasa in directia hiperadrenocorticismului, care reprezinta un factor de risc in aparitia demodeciei generalizate la varste adulte.

Contaminarea cainilor cu Demodex canis are loc in primele 24 – 72 ore de la nastere, prin transfer direct de la mama, in timpul hranirii sau al linsului.  In afara acestei perioade, posibilitatea infestarii este extrem de redusa. Transmiterea  intre specii este putin probabila dar nu poate fi ignorata. De fapt exista inca o serie de aspecte neclare in privinta modalitatilor de transmitere inter –  si intraspecifica ale acestui acarian.

Mecanismele prin intermediul carora acest acarian ajunge sa se multiplice excesiv si sa declanseze manifestarile clinice ale demodeciei sunt inca insuficient elucidate. Chiar daca mecanismul patogenetic “ in sine ” nu prezinta mare importanta pentru detinatorul animalului de companie, cunoasterea factorilor de risc implicati este esentiala.

In momentul de fata se considera ca manifestarile demodeciei la animale apar pe fondul unei anumite predispozitii genetice, asociat cu scaderea eficientei mecanismelor imunitare de aparare ale organismului.

Existenta unei predispozitii genetice este confirmata ( cel putin in privinta demodeciei juvenile generalizate ) de faptul ca puii proveniti din parinti, care au prezentat manifestarile clinice ale acestei boli la varsta tanara, vor suferi, la randul lor, de demodecie juvenila generalizata.

Acest aspect deosebit de important in managementul acestei parazitoze, impune cateva recomandari:

  • excluderea de la reproductie a exemplarelor canine care au suferit de demodecie juvenila generalizata,
  • neachizitionarea de catei ai caror parinti au suferit de aceasta afectiune, la varste tinere.

Manifestarea clinica a demodeciei la caine impune existenta unor factori de risc, care pot determina ( sau se suprapun peste ) scaderea eficientei mecanismelor imunitare de aparare locale ( de la nivelul pielii animalului ) sau generale ( sistemice ). Factorii de risc implicati pot fi:

  • Infestatiile masive cu paraziti intestinali
  • Conditii de intretinere si igiena precare
  • Alimentatia deficitara – cainii subnutriti sau malnutriti sunt expusi frecvent la aparitia demodeciei in forme grave.
  • Varsta – poate fi considerata un factor de risc. Boala este intalnita frecvent la varste tinere ( cand sistemul imunitar al cateilor este inca imatur )
  • Tratamente indelungate cu corticosteroizi sau alte medicamente, care determina imunosupresie ( scaderea mecanismelor imunitare )
  • Variatii hormonale – de exemplu perioada estrului la catele, care au suferit de demodecie, poate determina aparitia unor recidive.
  • Perioade stresante  – de exemplu dupa o interventie chirurgicala.
  • Evolutia unor boli sistemice la cainii adulti: diabet zaharat, hiperadrenocorticism, hipotiroidism, tumori neoplazice, etc.

Cunoasterea factorilor de risc, permite detinatorilor de caini  sa minimalizeze posibilitatea aparitiei demodeciei canine, prin eliminarea sau reducerea acestora.

Share Button

Demodecia ( Raia Demodecica ) La Caine

Demodecia ( sin. Demodicoza / Raia Demodecica ) reprezinta o afectiune cutanata nepruruginoasa, determinata de inmultirea excesiva, la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee, a unor specii de acarieni apartinand genul Demodex. Evolutia acestei boli este frecvent complicata prin suprapunerea infectiilor secundare, de natura bacteriana ( piodermite ).

Prezenta acestor acarieni la nivelul pielii nu se asociaza intotdeauna cu declansarea manifestarilor clinice. In numar mic pot fi identificati si pe pielea exemplarelor canine clinic sanatoase.

Afectiunea poate fi intalnita la un numar relativ mare de specii de mamifere. In cazul cainilor sau al pisicilor, evolutia acesteia poate inregistra insa  formele cele mai grave.

Demodex 2Pana in momentul de fata au fost identificate 3 specii de acarieni implicati in declansarea manifestarilor clinice de demodecie:

  • Demodex canis – specia cel mai frecvent intalnita. Adultii au aspect viermiform si dimensiuni intre 150 – 250 micrometrii.
  • Demodex injai – identificata rar la nivelul leziunilor cutanate. Este caracterizata prin dimensiunile mari ale corpului ( 350 – 400 µm ), comparativ cu D.canis.
  • Demodex cornei – specie identificata recent, are dimensiuni mici intre 100 – 120 µm.

Exista cercetatori care considera cele trei specii ca fiind, forme diferite ale uneia singure, respectiv Demodex canis. Indiferent daca este vorba de o singura specie sau mai multe, parazitii cu corpul scurt sunt identificati, cel mai frecvent, la nivelul stratului cornos al pielii, in timp ce parazitii de dimensiuni mari sunt localizati la nivelul unitatii foliculare.(  unitate foliculara =  unitate pilosebacee )

Speciile de Demodex sunt paraziti permanenti, care se dezvolta la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee. Se hranesc cu sebum, celule si resturi celulare. Ciclul de viata al acestora:

  • Cuprinde toate cele 4 stadii de dezvoltare: ou → larva → nimfa → adult. 
  • Dureaza in medie intre 10 si 21 zile.
  • Se desfasoara in intregime la nivelul foliculilor pilosi si a glandelor sebacee.

Rezistenta parazitilor in mediul inconjurator ( in absenta gazdei ) este de scurta durata ( max. 6 zile ). La o temperatura a mediului de 20° C si o umiditate de sub 40 %, acarienii sunt distrusi in max. 6 ore.

Chiar daca sunt rare, exista situatii in care acesti paraziti pot sa ajunga la nivelul capilarelor sanguine, limfonoduli sau chiar organe interne ( ficat, splina, rinichi, etc )

Intrucat acesti acarieni sunt considerati ca facand parte din microfauna, care populeaza in mod normal pielea cainilor, contaminarea se realizeaza direct, inca din primele ore de viata, prin transferul transcutanat de la mama la pui. Exista inca aspecte neelucidate privind mecanismul de contaminare.

Share Button

Aspecte Particulare In Evolutia Otitelor Externe

Otitele externe nu evoluaza decat rarerori ca boli singulare. In cele mai multe situatii, prezenta lor este un simptom al unor afectiuni dermatologice sau sistemice mai ample ( alergii alimentare, dermatita atopica, boli parazitare, autoimune, hormonale, etc ). Acest aspect, determina anumite particularitati ale tabloului clinic care, de cele mai multe ori, permit orientarea examenului clinic in directia stabilirii factorului primar ( declansator ). In acest sens:

Otitete externe determinate de prezenta unor corpi straini:

  • Evoluaza, de cele mai multe ori, unilateral.
  • Sunt foarte dureroase, in special cand corpul strain ( arista, spin, nisip, etc ) atinge timpanul sau chiar il penetreaza.
  • Examenul otoscopic pune in evidenta prezenta corpului strain in canalul auricular.

Otitele externe in infestarile cu Otodectes cynotis ( raia otodectica ):

  • Otita de natura parazitara, rezultat al infestarii si multiplicarii, la nivelul conductului auditiv extern,  a acarianului Otodectes cynotis.
  • Afecteaza, in principal, cainii tineri cu varsta de pana la 1 an si apare rar la exemplarele adulte.
  • Evoluaza ca otita externa eritemo-ceruminoasa bilaterala.
  • Examenul macroscopic al fetei interne a pavilionului urechii, pune in evidenta parazitii aflati in toate stadiile de dezvoltare.  
  • Tipic pentru otitele externe de natura parazitara: secretiile auriculare sunt de culoare brun-inchis, aproape negru, ceros-uscat si cu aspect granular. Secretia devine purulenta, urat mirositoare, in cazul suprapunerii infectiilor bacteriene oportuniste.
  • Senzatia de prurit, intotdeauna prezenta, cu  intensitate mare, in cele mai multe dintre cazuri .
  • Reflexul oto-podal ( pedalarea membrului posterior declansata de masajul usor al marginii posterioare al pavilionului urechii de aceeasi parte ) este pozitiv.  
  • Este posibila prezenta unor leziuni cutanate sau zone de alopecie, la nivelul fetei externe sau mediale a pavilionului urechii si /  sau a regiunii retro-auriculare, datorate gratajului sustinut.
  • Perforarea membranei timpanice de catre paraziti, determina aparitia simptomelor afectarii neurologice: stari agresive, probleme in mentinerea echilibrului sau chiar crize epileptiforme.
  • Netratata sau tratata superficial, afectiunea se poate complica datorita infectiilor bacteriene sau micotice.

Otitele externe in demodemicoza

  • Sunt de natura parazitara si se datoreaza inmultirii acarienilor din genul Demodex, la nivelul foliculilor pilosi si al glandelor sebacee.  
  • In cele mai multe cazuri apare in cazul exemplarelor canine la care evoluaza forma generalizata a demodemicozei ( sin. demodecia ).
  • Cazurile in care acesti acarieni sunt identificati ca fiind cauza primara a otitelor externe sunt rare.
  • Obisnuit, boala evoluaza ca otita externa eritemo-ceruminoasa bilaterala.
  • Senzatia de prurit este, in cele mai multe situatii, absenta.

Otitele externe in dermatita atopica

  • Manifestarile clinice sunt prezente in evolutia a mai mult de jumatate din cazurile de dermatita atopica.
  • Exista situatii in care otita externa recurenta reprezinta singura manifestare vizibila a dermatitei atopice.
  • In general boala evoluaza bilateral, dar manifestarea unilaterala nu este neaparat o exceptie.
  • Senzatia de prurit este intotdeauna prezenta si cu intensitate maresimptom tipic in dermatita atopica.
  • Simptome:
    • eritem accentuat, insotit de edem al portiunii concave a pavilionului auricular. Aceste manifestari se extind ulterior la nivelul portiunii verticale a conductului auditiv extern si extrem de rar ajung sa afecteze si portiunea orizontala.
    • Leziunile cutanate ( escoriatii) apar secundar, consecutiv gratajului insistent si prelungit si sunt localizate pe fata externa si mediala a pavilionului urechii, sau in zona adiacenta deschiderii canalului auricular.
    • Initial secretiile auriculare nu sunt semnificative, dar suprapunerea frecventa a infectiilor de natura bacteriana sau micotica,  modifica cantitatile si caracteristicile acestora.
    • Cazurile cronicizate sunt caracterizate prin hiperpigmentatie si hiperkeratinizare.

Otitele externe in alergiile de natura alimentara

  • Otitele externe sunt prezente in mai mult de 80% din cazurile de alergie alimentara, care evoluaza la caine.
  • Similar dermatitei atopice, exista situatii in care aceste manifestari clinice sunt singurele, care semnaleaza posibilitatea existentei unei alergii de natura alimentara.
  • Evolutia frecventa si repetata a otitelor externe la exemplarele canine cu varsta mai mica de 1 an, sugereaza posibilitatea unei alergii alimentare.
  • Cockerul spaniol sau Labradorul, sunt rasele cu incidenta cea mai ridicata a acestor manifestari.
  • Simptomele sunt similare celor inregistrate in cazul dermatitei atopice, astfel ca nu se poate stabili un diagnostic diferential, bazat pe aceste manifestari, intre cele doua afectiuni alergice.

Otitele externe in dermatitele iritative sau de contact

  • Sunt situatii rar diagnosticate la caine
  • Apar frecvent in urma utilizarii in exces a produselor otice.
  • Practic oricare din ingredientele acestora pot fi responsabile de declansarea reactiilor auriculare iritative sau de hipersensibilizare.
  • Rezultatul acestor reactii il reprezinta accentuarea leziunilor cutanate, existente anterior aplicarii produsului otic.
  • Simptome:
    • eritem accentuat a pielii care captuseste conductul auditiv extern,
    • tumefierea acesteia,
    • sensibilitate dureroasa crescuta,
    • senzatie de prurit de la moderat la sever.
  • Substantele cel mai des implicate: neomicina, alcool sanitar, betadina, glicerina, etc.

Particularitatile in evolutia otitelor cauzate de alti factori primari ( tulburari de cornificare, boli autoimune, tumori auriculare, etc ), nu sunt evidente pentru detinator. Ele sunt observate in cursul examenului clinic de specialitate.

Share Button