Tag Archives: dermatita

Pododermatitele la caine – partea I – a

Termenul de pododermatita ( podo = picior, dermatita = inflamatie a pielii ) nu indica o afectiune cutanata in sine, ci este un termen medical folosit pentru a defini un grup de leziuni inflamatorii ale pielii, localizate la nivelul extremitatii distale a membrelor la vertebrate.

Zonele  afectate pot fi localizate la nivelul tegumentului membrelor, a spatiilor interdigitale, a perinitelor ( cuzinetilor plantari ) sau a spatiului dintre acestea. Tot sub denumirea de pododermatita sunt incluse si leziuni ale ghearelor ori ale tesuturilor moi din jurul acestora.

Etiologia ( cauza ) acestor leziuni cutanate este extrem de variata, dar intr-un numar mic de cazuri ele definesc tabloul clinic al unei afectiuni primare localizate la nivelul membrelor. De cele mai multe ori ele sunt un simptom al unor boli care afecteaza pielea, ( sau si pielea, inclusiv de la nivelul membrelor ), ori reprezinta un moment ulterior in evolutia unei afectiuni.  

De cele mai multe ori, cauza care a condus la aparitia pododermatitelor ramane necunoscuta ( idiopatica ). Dupa cum s-a afirmat, pododermatita nu este un diagnostic, ci un simptom in cadrul evolutiei unui numar relativ mare de boli, cum ar:

  • Traumatismele locale: determinate de anumite conditii din mediu ( suprafata de odihna dura, rugoasa, deplasari indelungate pe drumuri pietruite, asfalt, beton,  mentinerea cainelui pe suprafete umede, sau deplasari frecvente prin iarba uda, sau pe pamant reavan, igiena deficitara a spatiului de cazare si odihna ), rani prin taiere, intepare, arsuri, ( termice, chimice, mai rar electrice ), degeraturi, reactii la prezenta de corpi straini ( ariste, pietricele, alti corpi straini ajunsi accidental in spatiile interdigitale, sau intre perinite ), contuzii, etc.
  • Infectii bacteriene ( piodermite ):  declansate de diferiti germeni: Staphiloccocus, Pseudomonas, Micobacterium, Proteus, etc.  Pot sa apara si secundar, prin contaminarea leziunilor podale initiale, indiferent de originea acestora.
  • Infectii micotice: dermatofitoze,  malasezioza.
  • Infestatii parazitare: Demodecia, raia sarcoptica ( cu potential zoonotic ). Formele larvare libere ale unor paraziti interni ( Ancylostoma sau Uncinaria ), pot penetra pielea de la nivelul spatiilor interdigitale, sau dintre pernite, urmata de aparitia pruritului accentuat precum si a unor leziuni papulare. 
  • Boli alergice: dermatita de contact, dermatita atopica, alergiile alimentare, alergiile la saliva de purice, etc.
  • Boli hormonale sau metabolice: hipotiroidismul,  Sindromul Cushing ( hiperadrenocorticismul ),
  • Carenta in Zn  
  • Boli ale organelor interne: tumori pancreatice, ciroza hepatica, sindromul hepato-cutanat ( eritemul necrolitic migrator, ENM ). In cazul acestor afectiuni, este posibil ca leziunile cutanate sa fie puse in evidenta, cu mult timp ( luni ) inainte de aparitia manifestarilor clinice ale afectiunii sistemice.
  • Boli ale aparatului circulator: vasculitele.
  • Dermatopatii autoimune:  pemfigus ( foliaceu sau bulos ), lupusul canin.
  • Tumori: carcinoame, adenocarcinoame, melanoame, etc.
  • Tulburari psihice sau de comportament: dermatita acrala, manifestata prin linsul excesiv al unei zone delimitate de pe unul din membrele anterioare.
  • Dermatite iatrogene: aparute ca reactie la administrarea unor medicamente, timp indelungat.

Varietatea mare a cauzelor, care pot determina aparitia pododermatitelor, se reflecta in multitudinea manifestarilor clinice ale acestor leziuni, de unde si dificultatea de a identifica cauza primara care a generat leziunile podale.

Leziunile inflamatorii podale se intalnesc frecvent in cazul cainilor si mai rar in cel al pisicilor. Totodata membrele anterioare sunt mai frecvent afectate decat cele posterioare, iar unele studii arata ca masculii prezinta o incidenta mai mare a acestor leziuni, comparativ cu femelele.

Exista o serie de factori predispozanti, care concura la aparitia pododermatitelor la caine, dintre care cei mai importanti par sa fie:

  • talia animalului,
  • conformatia labelor,
  • o anumita predispozitie de rasa;
  • conditiile de igiena si intretinere, care  influenteaza semnificativ frecventa aparitiei leziunilor inflamatorii podale ( cu cat conditiile de intretinere si igiena sunt mai precare , incidenta aparitiei pododermatitelor creste ); deplasari frecvente si lungi pe suprafete dure, abrazive sau umede ( pamant reavan, sau iarba uda dupa ploaie ),
  • suprafata de odihna dura,
  • exercitii in exces fara perioade suficiente de odihna,
  • lipsa unor masuri elementare de preventie

Predispozitia de rasa in aparitia pododermatitelor, vizeaza in primul rand tipul de leziune podala, care afecteaza mai frecvent exemplarele canine apartinand unei anumite rase. Astfel:

  • rasele mari, gigante cu laba plata si spatii interdigitale mari, vor dezvolta frecvent pododermatite traumatice sau chisti interdigitali; 
  • Chow – Chow, Shar pei, Ciobanescul  german, Bulldog -ul englez sau francez, Marele Danez, Mastiff – ul, Basset Houd sau Dalmatianul, dezvolta cu predilectie pododermatite cu etiologie bacteriana ( piodermite );
  • pododermatitele determinate de infestatii cu miceti apar mai frecvent la exemplare din rasele Labrador Retriever, Golden Retriever, Beagle, Westie ( whest Highland White Terrier ), Teckel, Basset;
  • sunt mai predispusi la pododermatite  din cauze alergice, caini din rasele: Shar Pei, terrierii, in special Westie, Golden Retriever, Labrador, Teckel cu par sarmos;
  • predispozitia de rasa in cazul pododermatitelor  cauzate de dezechilibre hormonale sau metabolice vizeaza rase precium Teckel, Caniche, Boxer, Beagle, Boston Terrier;
  • pododermatitele aparute pe fondul unor afectiuni autoimune se inregistreaza mai frecvent la exemplare din rasele Akita, Chow – Chow, Teckel, Doberman;
  • unele rase de terrieri,  caniche, ciobanescul german sunt mai predispusi la a dezvolta o dermatita acrala, declansata pe fondul  unor tulburari psihice sau de comportament;

Continuare…

 

Share Button

Dermatita ulcerativa septicemica a testoaselor de Florida

In cazul testoaselor de Florida crescute in captivitate, dermatita ulcerativa septicemica este frecvent asociata cu igiena precara a acvaterariului, conditii de intretinere si alimentatie inadecvate ( apa poluata, temperatura apei si a mediului ambiant sub valorile zonei de comfort termic, etc. )

Ulceratia reprezinta o lipsa de continuitate la nivelul pielii, cu lipsa de substanta si aspect de con cu varful orientat in jos, , fara tendinta de vindecare, care lasa expuse straturile profunde ale tegumentului sau chiar muschii subcutanati. Leziunea este caracteristica dermatitelor infectioase  si arsurilor de orice natura.

Aceasta afectiune cutanata este cauzata de actiunea sinergica a mai multor specii bacteriene de genul stafilococilor, streptococilor, dar si a altor germeni patogeni oportunisti (  Citrobacter, Serratia, etc )

Alaturi de cauzele mentionate anterior, dermatita ulcerativa septicemica, poate sa apare ca urmare a agresiunii intre exemplarere gazduite in acelasi acvaterariu, a actiunii agresive a altui animal de companie sau perturbari ale procesului de naparlire.

Simptome

Prezenta de pete circulare, de culoare albicioasa la nivelul pielii capului, membrelor  si al carapacei, reprezinta simptomul caracteristic al acestei boli. Aceste pete nu sunt altceva decat zone de necroza locala a pielii, care daca sunt indepartate, lasa le vedere tesutul denudat, sangerand, susceptibil la suprainfectii.

Zonele de necroza au tendinta de a se raspandi, astfel ca dupa cateva zile de la aparitie, pot fi observate la nivelul gurii sau al falangelor. Afectarea acestor zone este urmata de desprinderea marginilor cornoase ale gurii, respectiv de caderea unghiilor.

Inapetenta, anorexia, starile letargice si adinamia sunt simptomele cu caracter general care vin sa completeze tabloul clinic al acestei dermatite de natura infectioasa. Reptila afectata slabeste progresiv si este posibil ca testoasa sa moara, cel mai probabil, datorita septicemiei.

Evolutia bolii se intinde pe o perioada relativ lunga, de la cateva saptamani pana la luni, prognosticul fiind rezervat spre grav.

Diagnostic

Medicul veterinar va stabili diagnosticul de dermatita ulcerativa septicemica pe baza simptomelor caracteristice din tabloul clinic al afectiunii.

Tratament

Tratamentul local al ulceratiilor, constand in curatirea si aseptizarea acestora, urmata de aplicarea de unguente be baza de antibiotice ( ex. Mibazon ) este absolut necesar pentru a grabi vindecarea si, totodata de a preveni suprainfectiile. 

Exista situatii in care ulceratiile tratate nu se vindeca. In aceste situatii, este posibil ca leziunea respectiva sa contina un corp strain sau agentul patogen cauzal este antibioticorezistent ( ulceratie cronicizata ). Scarificarea leziunii, urmata de irigarea acesteia cu o solutie salina de 1%, poate stimula procesul de vindecare.

Complicarea tabloului clinic al afectiunii cu simptome de septicemie, trebuie urmata de tratamentul antibiotic si de sustinere pe cale generala.

Pe toata durata tratamentului testoasa va fi gazduita intr-un tanc uscat in care temperatura mediului este in jurul valorii de 32°C.  Pentru a preveni deshidratarea si pentru a permite testoasei sa se hraneasca, zilnic, testoasa va fi trecuta intr-un bazin cu apa curata, incalzita la 30°C, pentru o perioada de 2 – 4 ore.

Continuare…

Share Button

Dermatita atopica la caine


Orice discutie despre dermatita atopica trebuie sa porneasca de la definirea termenilor , raspuns imunitar,  hipersensibilitate, atopie si dermatita atopica.
Pielea este o bariera implicata in protectia mecanica a organismului, dar rolul ei in protejarea acestuia este mult mai vast. Din acest motiv  este considerata,  ca fiind un  organ imunitar complex implicat, prin structura si componentele sale, in elaborarea raspunsului  imunitar al organismului impotriva diferitelor agresiuni ale mediului inconjurator.
Prin urmare raspunsul imunitar reprezinta o reactie de aparare a organismului impotriva agresiunii mediului inconjurator. Aceasta reactie poate fi specifica, respectiv orientata impotriva unui “ agresor “ ( antigen ) cunoscut, sau nespecifica.
Reactia de hipersensibilitate reprezinta raspunsul imun exagerat determinat de expunerea anumitor organisme la actiunea unui antigen, care, in aceeasi doza nu determina nici o reactie din partea altor organisme.
Termenul de atopie este definit ca fiind predispozitia congenitala ( din nastere ) a unor indivizi de a dezvolta reactii alergice la actiunea unor alergeni inhalati sau patrunsi in organism pe cale transcutanata.  Atopia include afectiuni precum astmul bronsic alergic, rinita alergica si dermatita atopica. 
Dermatita atopica reprezinta o afectiune cutanata comuna animalelor de companie, afectand aproximativ 10 % din totalul populatiei canine, caracterizata prin manifestari clinice foarte variate si frecvent complicate prin suprapunerea altor afectiuni cum ar fi infectiile microbiene si / sau fungice sau alergiile alimentare.
Conditiile aparitiei manifestarilor clinice in dermatita atopica implica prezenta mai multor factori declansatori dintre care unii depind de animal, numiti si factori intrinseci, iar altii de mediul inconjurator, respectiv factorii extrinseci. Chiar daca prezinta o dispozitie congenitala de a face dermatita atopica, cainele care nu este expus factorului extrinsec ( aeroalergeni sau alergeni cu penetrare transcutanata ) nu va prezenta manifestarile clinice ale afectiunii.
Factorii intrinseci predispozanti, care asigura terenul propice declansarii dermatitei atopice la caine, includ o anumita predispozitie genetica, tulburari in mecanismele elaborarii raspunsului imun la anumiti indivizi canini, tulburari ale procesului de cheratinizare ale pielii sau modificari ale barierei hidrolipidice cutanate.
Predispozitia congenitala ( genetica sau din nastere ) este demonstrata prin incidenta crescuta a dermatitei atopice la exemplarele canine apartinand anumitor rase si linii.  Rasele cu frecventa cea mai ridicata a afectiunii sunt Shar Pei, Fox Terrier, Jack Russel, West  Highland White Terrier, Staffordshire Bull Terrier, Golden Retriever,Labrador Retriever, Cibanesc German, Buldog francez, Boxer si Dalmatian.
Exemplarele canine atopice au o anumita particularitate in raport cu raspunsul imun dezvoltat la actiunea unui antigen din mediu, care este caracterizat printr-o hiperproductie de Imunoglobuline E ( IgE ). Fara a intra in detalii, acest tip de raspuns imunitar  este raspunzator de aparitia reactiei de hipersensibilitate, care va conduce in final la aparitia manifestarilor clinice ale dermatitei atopice.
In cazul cainilor atopici, bariera hidrolipidica a pielii ( pelicula de suprafata, care joaca un rol primordial de protectie ) este alterata. Acest aspect favorizeaza cresterea aderentei agentilor patogeni infectiosi, bacterieni ( stafilococi ) si / sau micotici ( Malassezia ) la celulele stratului superficial al pielii ( corneocite ) si creste pierderile de apa la nivel cutanat. Daca peste leziunile inflamatorii induse de starea de hipersensibilitate se suprapun si simptomele unor infectii stafilococice si / sau micotice ( Malasezioza ), este evident ca tabloul clinic al bolii devine extrem  de variat.
Tulburarile de cheratinizare ( proces fiziologic al pielii, prin care acesta isi formeaza stratul sau cel mai de suprafata, protector in principal ) favorizeaza aparitia leziunilor cutanate. In cazul unor caini atopici din rasele Westie sau Shar Pei  aceste tulburari tind sa domine tabloul clinic al dermatitei atopice.
Share Button

Boli Frecvente Intalnite La Degu III

Cateva din cele mai frecvente boli ale pielii si blanii intalnite la veveritele Degu sunt prezentate in continuare

Dermatita

Reprezinta o inflamatie a pielii cauzata, cel mai frecvent, de rani produse prin muscatura, intepatura, agatare, etc. Alte cauze pot fi: prezenta ectoparazitilor, carente vitaminice sau  stari alergice.

Simptome

  • In zona afectata pielea isi schimba culoarea, care devine violacee, este sensibila, dureroasa, tumefiata
  • Animalul este adinamic, fara pofta de mancare
  • Zona afectata este pruruginoasa

Preventie si tratament

  • Toaletarea ranilor si aplicarea de unguente sau spray – uri cu antibiotic
  • Eliminarea din cusca a obiectelor cu margini ascutite sau taioase

Alopecia / Caderea parului

veverita degu 3

Nu este o afectiune frecvent intalnita la Degu, dar merita mentionata, intrucat in anumite conditii de stress, combinate cu o alimentatie saraca in fibre, determina anumite exemplare sa-si consume parul de pe corp. Alte cauze ale alopeciei sunt cele de natura congenitala sau  urmarea  unor carente vitaminice sau minerale ( carenta in vit. A, carenta in Fe )

Simptome: 

  • Prezenta pe suprafata corpului de zone depilate de intindere variabila

Boli ale ochilor si urechilor

Conjunctivita

Reprezinta inflamatia acuta a conjunctivei globului ocular. Cauzele afectiunii sunt multiple, cele mai frecvent intalnite fiind:

  • Iritatii datorate degajarilor de amoniac, in cazul asternuturilor imbibate cu urina si neschimbate frecvent
  • Praful din rumegus sau fan, corpuri straine, traumatisme locale, stari alergice

Simptome

  • Mucoasa conjunctiva este hiperemiata ( inrosita ) si congestionata
  • Animalul lacrimeaza din abundenta ( epifora )
  • Evita zonele cu lumina puternica ( fotofobie )
  • Prezinta scurgeri seroase, sero – purulente sau purulente la unghiul intern al ochiului
  • Animalul se sterge in permanenta la ochi
  • Prurit

Preventie : eliminarea factorilor care declanseaza afectiunea

Tratament

  • Lavaj cu solutii oftalmice antiseptice
  • Aplicarea de unguente pe baza de Neomicina sau Kanamicina

Ulcerul cornean

Afectiunea presupune existenta unei zone de continuitate la nivelul corneei, avand aspect de ulcer cu suprafata neregulata si fara tendinta de vindecare.

Cauzele sunt multiple:

  • Infectii
  • traumatisme
  • prezenta unor corpi straini

Tratament:

  • aplicarea de unguente oftalmice cu antibiotic si vit. A
  • Pentru erodarea petelor care raman pe cornee in urma vindecarii, se recomanda lavaje cu solutii de glucoza sau lactoza.

Otita externa

Reprezinta inflamatia stratului superficial, care captuseste conductul auditiv extern.

Afectiunea este produsa de:

  • prezenta in conductul auditiv extern de corpi straini, inerti sau animati ( otite ectoparazitare )
  • umiditatea ridicata a aerului
  • prezenta curentilor de aer
  • acumularea si descompunerea cerumenului la nivelul conductului auditiv extern

Simptome

  • Prurit auricular
  • Acumulare de exudat urat mirositor in conductul auricular
  • Sensibilitate crescuta a zonei auriculare
  • Animalul scutura capul sau il tine aplecat in directia urechii bolnave

Tratament

  • Toaletarea conductului auditiv extern pentru eliminarea excesului de cerumen
  • Aplicarea de preparate pe baza de antibiotice, insecticide sau antimicotice ( ex. Mitex )

Continuare…

 

Share Button