Tag Archives: dermatologie canina

Furunculoza Punctelor de Presiune / Furunculoza Calozitatilor

Acest tip de furunculoza este o infectie bacteriana ( piodermita ), care afecteaza straturile profunde ale pielii, aparuta secundar pe fondul formarii calozitatilor pe suprafata cutanata.

Calozitatea este o leziune tegumentara aparuta pe fondul actiunii repetate,  indelungate si cu intensitate redusa a unor factori traumatici asupra unei regiuni corporale.  Suprafetele de la nivelul proeminentelor osoase si a punctelor de presiune ( coate, stern, jaret, degete laterale, articulatiile metatarsiene sau metacarpiene,  etc ) sunt cele mai predispuse la a dezvolta acest tip de leziune.

In esenta formarea calozitatii tegumentare, reprezinta un raspuns normal al organismului animal la actiunea repetata a acestor stimuli externi. Cazarea indelungata a cainilor din rasele gigante sau mari, pe suprafete dure, rugoase, reprezinta cauza frecventa a aparitiei calozitatilor.

Rasele mari sau gigante ( Marele Danez, Dobermam, Saint Bernard, etc ) sunt predispuse la a dezvolta frecvent calozitati , motiv pentru care prezinta un risc ridicat de a face furunculoza punctelor de presiune. De asemenea exemplarele canine din rasele Teckel  si Basset Hound ( rase de caini cu picioare scurte )  pot dezvolta acest tip de furunculoza, localizata la nivel sternal.

Simptome

furunculoza calozitatilorExamenul clinic pune in evidenta, la nivelul proeminentelor osoase sau a puctelor de presiune, prezenta unor placi tegumentare ingrosate ( piele lichenificata ) cu dimensiuni variate si de forma rotunda sau ovalara.  Aceste formatiuni prezinta in partea inferioara o serie de furunculi, care pot fi intacti sau fistulizati.

Netratata sau tratata superficial, furunculoza punctelor de presiune evoluaza prin aparitia celulitei punctelor de presiune. Aceasta este o afectiune dermatologica grava, care se manifesta prin: placi  tumefiate, dureroase, prezentand numeroase fistule prin care se scurge la suprafata o secretie purulenta, urat mirositoare.

Tratament

Pentru a asigura vindecarea completa a leziunilor cutanate si totodata pentru a impiedica recurenta aparitiei acestora, schema terapeutica a acestei piodermite profunde combina tratamentul local cu antibioterapia pe cale generala.

Terapia locala presupune folosirea de substante antiseptice ( in principal clorhexidina sau benzoil peroxid ) aplicate pe suprafata leziunilor cutanate. Aplicarea locala se poate realiza prin samponare ( modalitatea cea mai eficienta si frecvent folosita ), ungerea leziunilor cu crème sau geluri antiseptice sau prin spray –uri si lotiuni.

Frecventa aplicarilor depinde de aspectul leziunilor cutanate, evolutia acestora si vectorul folosit. De exemplu, in cazul utilizarii sampoanelor antiseptice, ea va fi de 2 – 3 ori / saptamana in fazele initiale, iar ulterior se reduce la o aplicare saptamanala, pana la vindecarea completa a leziunilor.

Folosirea unor unguente pe baza de uree 20 – 40 % sunt o alta modalitate de tratament local al leziunilor din tabloul clinic al furunculozei calozitatilor.

Tratamentul sistemic prin utilizarea antibioticelor este unul de lunga durata, intre 6 si 12 saptamani, plus inca doua saptamani dupa vindecarea completa ( pentru a impiedica recurenta leziunilor ). Alegerea antibioticului, a dozelor si a schemei de tratament sunt de competenta medicului veterinar curant.

Reducerea riscului formarii de calusuri la nivelul zonelor tegumentare de electie, ar trebui sa fie una din preocuparile cotidiene ale detinatorilor de exemplare canine din rasele predispuse la a dezvolta astfel de leziuni.

  • Asigurarea unor suprafete de odihna comfortabile, fara rugozitati sau cu duritate crescuta,
  • Mentinerea elasticitatii si a integritatii pielii la nivelul punctelor de presiune si a proeminentelor osoase,
  • Mentinerea greutatii animalului in limitele normale ( din punct de vedere al standardelor de rasa )

sunt numai cateva din masurile, care pot reduce incidenta aparitiei acestori leziuni.

 

Share Button

Definirea Leziunilor Cutanate

Este dificil de de stabilit o comunicare eficienta si productiva intre interlocutori care folosesc limbaje diferite. Acesta este si motivul postarii articolului “ Definirea  Leziunilor Cutanate “, care pot fi intalnite in evolutia bolilor de piele la caine, respectiv  acela de a stabili un limbaj comun de comunicare intre medicul veterinar si detinatorul animalului bolnav.

Tabloul clinic al unei afectiuni dermatologice, care evoluaza la animalele de companie se manifesta macroscopic printr-o serie de leziuni cutanate. In functie de momentul aparitiei acestora, raportat la debutul bolii, intalnim :

  • leziuni cutanate primare – apar in debutul afectiunii si de cele mai multe ori evoluaza rapid in leziuni secundare,
  • leziuni cutanate secundare – pot evolua spontan din leziunile primare, sau pot rezulta in urma actiunilor mecanice ale animalului afectat: scarpinat intens sau lins excesiv 
  • leziuni cutanate intermediare – leziuni, care  pot sa apara initial in cadrul unor afectiuni, sau pot evolua din leziunile primare in altele.

Leziuni cutanate primare

maculaMacula – leziune cutanata elementara, plana, nepalpabila fiind situata strict in planul pielii, circumscrisa sau nu, cu contur regulat sau neregulat, diametru sub 1cm. Este  asociata cu o schimbare de culoare a pielii: eritematoasa ( rosie ), pigmentara ( bruna, maronie ) sau decolorata ( albicioasa )

Pata – leziune identica cu macula, dar cu un diametru mai mare de 1cm.

Eritem – inrosirea pielii, localizata sau difuza datorata dilatatiei vaselor capilare din regiunea cutanata afectata.

Purpura – zona a pielii, nereliefata, de culoare rosie inchisa, care nu dispare la apasarea cu degetul. Daca are un  aspect punctiform se numeste petesie, iar daca apare pe zonele extinse echimoza.

macule si paule eritematoasePapula – denivelare cutanata bine circumscrisa, cu un diametru mai mic de 1 cm si continut solid, care poate fi simtit la palpare. Leziunea este asociata cu o ingrosare a pielii ( epidermul sau dermul superficial ), iar in functie de localizare poate fi : epidermica, dermica sau foliculara. Se deosebesc de macule prin faptul ca pot fi palpate, iar de vezicule, bule sau pustule prin continutul solid.

Placi – unirea unui numar variabil de papule intr-o singura leziune

veziculeVezicula – leziune cutanata fragila, translucida si diametru sub 3 mm,  caracterizata printr-o denivelare a epidermei plina cu un continut lichid clar, transparent sau galben citrin.. Este rareori identificata ca atare, datorita fragilitatii peretilor.

bulaBula – leziune tranzitorie, similara veziculei, dar cu un diametru  mai mare de 3 mm.

Pustula – deformare a pielii, bine delimitata, cu un diametru variabil intre 1 mm si 1 cm, cu un continut purulent. Leziunea poate sa apara initial sau prin infectarea continutului unei vezicule.

pustuleRaportat la firele de par, pustulele pot fi: foliculare, dispuse in jurul firului de par, non-foliculare, mai aplatizate si independente de firele de par. Pustulele localizate in jurul firelor de par specializate de la nivelul fetei ( perii sinusali ), poarta denumirea de kerion.

nodul 1Nodul – dilatatii proeminente la suprafata pielii, cu aspect globular, bine delimitate si consistenta ferma.

Verucozitate – excrescenta cutanata cu aspect conopidiform ( de conopida ) sau pediculat ( diametrul bazei de sustinere mai mic decat al restului verucozitatii ), care poate afecta orice strat al pielii, fiind determinata de o proliferare locala a celulelor epidermului.

Continuare…

Share Button

Piodermitele la Cainii Tineri

In contextul piodermitelor ( infectii bacteriene ale pielii ) intalnite la cainii tineri, exista doua afectiuni intalnite mai frecvent: foliculita la cainii tineri si impetigo / dermatita supurativa.

Foliculita la cainii tineri

Foliculita la cainii tineri, reprezinta o infectie bacteriana, care afecteaza foliculul pilos si glanda sebacee aferenta ( aparatul pilosebaceu ), manifestata clinic prin aparitia de papule, urmate de pustule foliculare (leziuni centrate pe foliculul pilos,  ).

Afectiunea este intalnita frecvent la cainii tineri, inainte de aparitia pubertatii si de cele mai ori, evoluaza in paralel cu dermatita supurativa a cateilor / impetigo.

Cauzele care conduc la declansarea acestei afectiuni cutanate nu sunt pe deplin cunoscute, dar aparitia ei la exemplarele canine aflate inainte de pubertate conduc la ipoteza unei implicari hormonale. Microtraumatismele locale, generate de grataj sau linsul excesiv, constituie “ porti de intrare “ pentru microorganismele patogene implicate in declansarea piodermitei.

Simptome

Leziunile cutanate sunt localizate, in partea inferioara a organismului ( regiunea ventrala ), cu precadere la nivel abdominal si prezinta o tendinta accentuata de generalizare.

Suprafata cutanata afectata este acoperita initial de papule eritematoase ( vezicule mici inconjurate de un brau rosu ), care evoluaza  rapid in pustule foliculare  ( leziuni centrate pe foliculii pilosi, dar fara distructia acestora ). Datorita fragilitatii peretilor, pustulele foliculare se rup si elimina continutul purulent la suprafata pielii, urmat de aparitia crustelor.

Leziunile cutanate sunt insotite de prurit cu intensitati diferite

Impetigo

impetigoDermatita purulenta a cateilor sau impetigo, este o piodermita superficiala ( infectie bacteriana a straturilor superficiale ale pielii ), care afecteaza frecvent cateii juniori  si pe cei aflati la pubertate.

Caracteristic pentru impetigo il constituie aparitia de pustule non-foliculare ( nu intereseaza foliculul pilos ), cu predilectie in zonele tegumentare lipsite de par sau cu pilozitate redusa, cum ar fi zona inghinala sau axilara.

Boala poate afecta si exemplarele adulte ( mai rar ), la care se manifesta prin aparitia unor pustule mari (  bule ) cu pereti subtiri, de consistenta moale ,flasca ( impetigo bulos ).

Cauzele care stau la baza aparitiei acestei afectiuni la cainii tineri, nu sunt cunoscute. Se pare ca boala apare mai frecvent in cazul cateilor parazitati intens ( intern si / sau extern ), a celor afectati de o serie de suferinte de natura virala, precum si la exemplarele crescute sau hranite necorespunzator si cu o igiena precara.

In cazul adultilor, impetigo evoluaza de regula secundar pe fondul unor boli debilitante asociate cu imunosupresia mecanismelor de aparare, a sindromului Cushing, a diabetului  zaharat sau ale tumorilor limfoide.  

Simptome

Cainii tineri, afectati de aceasta dermatita, prezinta initial, la nivelul axilelor sau in regiunea inghinala vezicule fragile, cu un contur eritematos ( inrosit ). Evolutia rapida  conduce la aparitia pustulelor non – foliculare, cu pereti fragili si ce un continut purulent de culoare alb galbui. Datorita fragilitatii peretilor, pustulele se sparg, iar continutul se raspandeste pe suprafata pielii formand cruste. Coleretele epidermale, rezultate in urma ruperii pustulelor, sunt un alt simptom al evolutiei acestei afectiuni cutanate.

Leziunile sunt nedureroase si insotite de un prurit de intensitate redusa.

Tabloul clinic al  bolii la cainii adulti, este caracterizat  prin aparitia de pustule non – foliculare mari ( bule ), cu un diametru cuprins intre 5 si 15 mm, peretii subtiri si consistenta moale, flasca cu tendinta de generalizare pe intreaga suprafata tegumentara. Spargerea bulelor, este urmata de eliminarea unui continut purulent cremos, de culoare galben, galben verzui  si cu miros dezagreabil.

Evolutia leziunilor conduce la aparitia coleretelor epidermale, a zonelor de alopecie urmate de eroziuni si hiperpigmentatia  zonelor afectate.

Diagnosticul acestor afectiuni cutanate impune prezentarea cu cainele bolnav, la un cabinet veterinar, unde medicul specialist va determina boala de care sufera animalul si va stabili schema de tratament potrivita.

Tratament

Similar  altor dermatite de natura bacteriana si in cazul acestor boli, tratamentul local al leziunilor cutanate poate fi insotit de antibioterapia pe cale generala.

In situatia unui numar redus de leziuni, tratamentul  consta in aplicarea locala de geluri cu antiseptice ( de ex. cu clorhexidina ), sau de unguente antibiotice pe baza de mupirocin sau neomicina, de 2 ori pe zi, timp de 7 pana la 10 zile.

In cazul leziunilor generalizate, este necesara folosirea sampoanelor pe baza de clorhexidina, lactat de etil sau peroxid de benzoil, la un interval de 24 – 48 de ore timp de 7 – 10 zile.

In situatiile in care aplicarea tratamentului local nu da rezultate, in urma deciziei medicului veterinar, cainele va fi trecut pe administrarea de antibiotice pe cale generala, pentru o perioada de 3 saptamani plus inca o saptamana dupa vindecarea completa a leziunilor.

Share Button

Functiile Pielii si ale Structurilor Anexe – II

Structurile celulare ale pielii inmagazineaza cantitati insemnate de substante biochimice diferite, apa si electroliti, pe care le pune la dispozitia organismului ori de cate ori acesta are nevoie de ele. In acest fel pielea participa activ la mentinerea in limite apropiate a principalelor constante biochimice ale corpului ( mentinerea homeostaziei ).

Fiind prima structura, care se interpune intre agresiunea externa animata ( bacterii, virusuri, paraziti, miceti ) si mediul intern al organismul, pielea detine un rol important in mecanismele imunitare de aparare atat impotriva microorganismelor si parazitilor, dar si a  principalilor factori alergenici din mediu ( praf, polen, etc )

Datorita numeroaselor terminatii nervoase sensitive, care receptioneaza o multitudine de stimuli externi: termici, tactili, durerosi, precum si a  legaturii permanente stabilite cu toate organele interne, pielea poate fi asimilata cu un imens organ de simt cu rol esential in desfasurarea procesele cognitive ale cainelui.

Secretia glandelor anexe ale pielii ( cu precadere  a celor specializate de la nivelul sacilor perianali si ai organului supracaudal ), contribuie la exteriorizarea unora din manifestarile comportamentale normale ale cainelui ( marcarea teritoriului, recunoasterea individuala, atractia sexuala, comunicarea intraspecifica ).

Blana participa in procesele  comunicare ( non – vocala ) folosite de caine in interactiunea cu congenerii sau cu reprezentantii altor specii. (  de ex. piloerectia blanii de la nivelul coamei semnalizeaza agresivitatea si pregatirea de atac )

Acest articol incheie prezentarea succinta a structurii normale a pielii si a blanii la caine, precum si rolul acestora in contextul functionarii normale a organismului canin. Scopul propus a fost cel de a asigura un minim de cunostinte, necesar pentru a intelege impactul unei afectiuni dermatologice asupra vietii cotidiene a cainelui si implicit asupra detinatorului acestuia.

Totodata aceste informatii au rolul de a sublinia importanta asigurarii unei intretineri constante si corecte atat a suprafetei cutanate cat si a blanii, in directia prevenirii declansarii unor astfel de afectiuni, care creeaza un disconfort atat cainelui cat si detinatorului si al carui tratament presupune un mare consum de timp si de bani.

Share Button

Functiile pielii si ale structurilor anexe – I

Pielea nu este doar o structura anatomica inerta cu  rolul de a separa mediul intern al organismului de cel extern, ci este un organ cu o activitate complexa, care intervine activ in:

  • procesele de aparare impotriva agresiunii factorilor animati si neanimati din mediul inconjurator,  
  • procesele de termoreglare si de mentinere in limite normale a constantelor biochimice ( homeostazia ).
  • De asemena pielea si anexele acesteia ( blana, glandele sebacee si sudoripare ) participa in asigurarea functiilor cognitive ale cainelui, precum si in unele din manifestarile comportamentale ale acestuia ( integrarea in mediul ambiant, comportamentul teritorial, sexual, comunicarea non vocala interspecifica )

Blana si structura elastica a pielii asigura protectia mecanica a organismului canin, prin  atenuarea actiunii directe a factorilor traumatici ( lovituri, caderi, contactul cu suprafete dure, agresiunea altui animal, etc  ) din mediul inconjurator.

Structura blanii, alaturi de “ filmul hidrolipidic “ ( rezultat al secretiei glandelor sebacee si sudoripare cutanate ) impiedica contactul direct al pielii cainelui cu apa, astfel fiind asigurata protectia animalului impotriva intemperiilor ( ploi, ninsori, vant, etc )

Blana este un strat protector excelent impotriva actiunii directe a radiatiilor solare vizibile si invizibile ( infrarosii, UV ). In zonele cu blana rara sau neacoperite de par, pigmentii cutanati ( in special melanina ), stratul cornos cheratinizat si sangele circulant din vasele sanguine ale pielii, asigura protectia tesuturilor si organelor subcutanate impotriva efectelor acestor radiatii.

Asigurarea temperaturii constante a mediului intern al organismului animal, in contextul variatiilor de temperatura inregistrate in mediul ambiant ( termoreglarea ) este unul din rolurile de importanta esentiala indeplinite de piele si structurile anexe acesteia ( blana si  glandele anexe).

Pielea si blana cainelui intervin in procesele de termoreglare atat in mod pasiv cat si printr-o serie de mecanisme active. Astfel grosimea blanii, densitatea firelor de par, alaturi de stratul adipos ( grasimrea subcutana ) subcutanat asigura, in mod pasiv, protectia corpului impotriva temperaturilor scazute ale mediului ambiant.

Variatiile sezoniere ale densitatii si raportului intre diferitele tipuri de fire de par din blana ( prin procesul periodic de naparlire ), contribuie activ la asigurarea schimburilor de caldura intre organismul animal si mediul inconjurator. ( blana mai densa si mai groasa iarna si invers, mai aerata, vara )

Aerul aflat intre firele de par din blana formeaza un strat  izolator si  zona tampon, prin intermediul careia sunt influentate schimburile de caldura intre organism si mediul inconjurator.

Vascularizatia bogata a suprafetei cutanate, contribuie activ  la mentinerea constanta a temperaturii corporale. Astfel  vasodilatatia  stimuleaza pierderile de caldura , in conditiile unei temperaturi crescute a mediului ambiant ( impiedicand supraincalzirea organismului ), in timp  ce vasoconstrictia are efecte inverse.

Suprafata mare a sistemului  vascular cutanat, determina implicarea activa a pielii in mecanismele de  reglare a tensiunii arteriale sistemice, prin intermediul proceselor de vasodilatatie, respectiv vasoconstrictie periferica.

Continuare…

Articole conexe recomandate:

Pielea si blana cainelui – o privire de ansamblu

Share Button