Tag Archives: dermatologie canina

Pielea si blana cainelui – o privire de ansamblu IV

Glandele anexe ale pielii

Pielea cainelui cuprinde in grosimea sa doua categorii majore de glande cu secretie externa: glandele sebacee si sudoripare.

Glandele sebacee sunt glande alveolare simple, al caror produsi de secretie sunt eliminati, fie direct la suprafata pielii ( prin intermediul unui canal propriu ), fie la nivelul infundibulumului folicular, numite si glande pilosebacee ( parte componenta a unitatii foliculare )

Glandele perianale si organul supracaudal ( glandele cozii ) contin glande sebacee modificate, care secreta si feromoni, cu rol important in comportamentul sexual si teritorial al cainelui. La nivelul sacilor perianali se intalnesc atat glande sebacee specializate cat si glande sudoripare specializate.

Repartitia pe suprafata tegumentara a glandelor sebacee nu este uniforma. La fel si marimea acestora sufera variatii intre diferitele regiuni ale corpului. Astfel, aceste structuri anatomice, sunt in mod obisnuit mai mari si mai numeroase la nivelul jonctiunilor cutaneo – mucoase ( ex. buze, barbie ), a spatiilor interdigitale, partea dorsala a gatului, crupa, coada si in regiunile cu par scurt. Ele sun absente la nivelul cuzinetilor plantari ( perinitelor ) si in zonele cutanate fara par.

Produsul de secretie al acestor glande se numeste sebum. Acesta are un rol important in protectia pielii si in modularea comportamentului animal. Sebumul, in combinatie cu produsii de secretie ai glandelor sudoripare, formeaza la suprafata pielii o bariera, “ filmul hidrolipidic “, cu rol de protectie impotriva agentilor patogeni din mediul inconjurator. Prin acoperirea integrala si a firelor de par, sebumul contribuie la controlul si mentinerea hidratarii normale a pielii precum si la reflexia caldurii ambiante ( rol in termoreglarea organismului animal ).

Glandele sudoripare sunt glande cu secretie externa, prezente in grosimea pielii la caine, al caror produs este eliminat:

  • direct pe suprafata tegumentara, glande atrichiale ( sin. glande ecrine ), prezente doar la nivelul perinitelor plantare si in zonele cutanate fara par. 
  • la nivelul infundibulumului folicular, ca parte componenta a unitatii foliculare, glande epitrichiale ( sin. glande apocrine ).

Exista si glande sudoripare specializate, adaptate indeplinirii anumitor functii, cum ar fi:

  • glanda Moll situata la nivelul pleoapelor cainelui,
  • glandele preputiale,
  • glandele sacilor anali,
  • glandele ceruminoase, localizate in conductul auditiv extern, cu rol de protectie prin secretia cerumenului.

Produsul de secretie al acestor glande protejeaza pielea si structurile specializate ale acesteia ( pleoapele, conductul auditiv extern, perinitele plantare ) de actiunea directa a agentilor patogeni din mediul ambiant, mentine elasticitatea tegumentara, dar nu are un rol important in procesele de termoreglare la caine.

Articole recomandate cu acelasi subiect:

Pielea si blana la caine – o privire de ansamblu I
Pielea si blana la caine – o privire de ansamblu II
Pielea si blana la caine – o privire de ansamblu III

Share Button

Pielea si blana la caine – o imagine de ansamblu III

Multitudinea de rase canine, de la cele fara par la cele capabile sa reziste la temperaturi polare, au condus la aparitia unei varietati mari de tipuri de blana. Definirea acestora foloseste ca repere, cel mai frecvent, lungimea firului de par, alaturi de particularitatile structurale ale acestuia, mai precis, caracteristicile medularei si ale corticalei.

Raportat la aceste repere, in momentul actual pot fi definite 3 tipuri majore de blana: normala, scurta si lunga.

GermanShep1_wb

  • Tipul de blana normala – prezinta in componenta atat fire de par primare cat si secundare, acestea din urma fiind dominante ca numar, insa nu  ca si greutate. Ciobanescul german este rasa a carei blana poate fi considerata exemplul cel mai elocvent al acestui tip.

boxerRottweiler

  • Tipul de blana scurta – prezinta doua subtipuri distincte: blana scurta si aspra, respectiv blana scurta si fina. In cazul subtipului scurt si aspru, firele de par primare sunt mai lungi si mai numeroase comparativ cu firele de tip secundar. Raportat la tipul de blana normal, numarul firelor de par secundare este mai redus iar greutatea totala este mai mica. Blana exemplarelor din rasa Rottweiller, poate fi considerata ca reper al acestui subtip. Blana scurta si fina prezinta cea mai mare densitate a firelor de par pe unitatea de suprafata tegumentara ( cm2 ). Comparativ cu firele de par din blana de tip normal, cele primare au o lungime mai mica, iar cele secundare sunt mai numeroase si bine dezvoltate. ( ex. blana celor din rasele Boxer, Pinscher, etc )

Pudel_toyYorkshire_terier

  • Tipul de blana lunga – este impartit, de asemenea, in doua subtipuri: lunga si lanoasa ( aspra ) si lunga si fina. In cazul blanii lungi si lanoase, firele de par secundare reprezinta aproximativ 80 % din totalul firelor de par si un procent de 70 % din greutatea totala a blanii. Acest tip de blana prezinta rata a naparlirii mult mai redusa, comparativ cu restul genurilor. Cainii  din rasa Caniche sunt un exemplu clasic pentru blana lunga si aspra. Subtipul lung si fin este caracterizat printr-o greutate mai mare a parului pe unitatea de suprafata, raportat la tipul de blana normal. Exceptie fac rasele toy cu par lung si fin ( ex. Yorkshire ) a carui greutate este mai mica datorita finetei firului.

Continuare…

 

Share Button

Pielea si blana la caine – o imagine de ansamblu II

Foliculii pilosi

Aceste structuri pot fi definite, ca invaginatii ale stratului superficial ( epiderm ) al pielii, in stratul profund ( derm ), avand rolul de a sintetiza si de a asigura suportul pentru firele de par. Fiecare folicul pilos este impartit in trei segmente distincte:

  • bulbul pilos – segmentul profund,
  • istmul – portiunea intermediara, intre bulb si nivelul la care se deschide canalul excretor al glandei sebacee,
  • infundibulum – prin care foliculul se deschide la suprafata pielii

Fiecare folicul are asociat un muschi ridicator al firului de par, o glanda sudoripara si una sebacee, impreuna formand unitatea foliculara.

Pielea cainelui adult prezinta o particularitate, in sensul ca  foliculii pilosi prezinta un bulb  si un istm propriu, dar proemina la suprafata pielii printr-un infundibulum comun cu al altor foliculi ( folicul pilos compus ). Puii nou nascuti si cateii juniori pana la varsta de 3 – 4 luni, prezinta foliculi pilosi simpli, in sensul ca fiecare fir de par are atat un bulb si un istm propriu cat si un infundibulum propriu ( similar foliculilor pilosi din pielea cailor, sau chiar a omului ).

Numarul firelor de par, care ies la suprafata prin intermediul acestei structuri comune, variaza intre 2 si 15. Densitatea medie a firelor de par din blana cainelui este cuprinsa intre 1000 si 9000 de fire /  cm2, care pornesc de la nivelul a 100 pana la 600 foliculi pilosi compusi / cm2.  Repartitia acestora pe suprafata pielii nu este uniforma, existand zone corporale cu o densitate foliculara mai mare. Raportat la suprafata cutanata, foliculii pilosi sunt orientati sub un unghi 30 – 60 grade, fata de verticala.

Fiecare folicul compus prezinta, central, un fir de par primar, inconjurat de pana la 5 fire intermediare si de aproximativ 20 fire de par secundare

Firul de par prezinta o portiune libera, vizibila la suprafata pielii ( tija ) si un segment situat in profunzime ( radacina ), care se termina prin bulbul pilos. Structural este alcatuit dintr-o coloana de celule cheratinizate, foarte aderente, dispuse concentric pe mai multe straturi:

  • medulara ( partea interna  a firului de par )
  • cortexul
  • cuticula 
  • epicuticula.

Exista mai multe tipuri de fire de par, care intra in componenta blanii la caine, fiecare cu rolul sau in ansamblul functiilor indeplinite de aceasta structura:

  • firele de par primare – sunt groase ( 80 – 140 µm diametru ), rigide. Sunt dispuse pe intreaga suprafata a pielii, avand rolul de a asigura protectia organismului animal impotriva intemperiilor. Totodata, firele de par primare sunt cele care asigura culoarea blanii;
  • firele de par intermediare – sunt mai subtiri ( 30 – 70 µm ), mai suple ( comparativ ce cele primare ), rasucite moderat. Datorita orientarii diferite, aceste fire au rolul de a asigura stratul protector termic al individului canin. Acest tip de par lipseste in cazul cainilor cu blana lunga si fina ( ex. in blana exemplarelor de Yorkshire toy );
  • firele de par secundare – sunt fine, suple rasucite si formeaza, la baza blanii, stratul protector responsabil cu mentinerea constanta a temperaturii corporale.

La nivelul fetei si a botului, cainii prezinta un numar redus de fire de par specializate, cunoscute sub denumirea de peri sinusali ( popular mustati ). Aceste fire de par se afla intr-o legatura stransa cu o serie de receptori  ( corpusculii Pacini ) si indeplinesc un rol important in asigurarea sensibilitatii tactile.

Continuare…

Share Button

Pielea si blana la caine – o imagine de ansamblu – I

Privita in ansamblu, pielea nu este doar o simpla structura anatomica, care separa mediul intern al organismului de cel extern. Este un organ cu o structura complexa si cu o serie de functii, care ii confera un rol esential in supravietuirea individuala in interactiunea cu mediul inconjurator. Totodata pielea si blana reprezinta un indicator major al starii de sanatate si de intretinere a organismului animal.

Tegumentul acopera intreaga suprafata a corpului, iar la nivelul orificiilor naturale se continua cu mucoasele aparente ( ex. mucoasa bucala ). Suprafetele cutanate ale urechilor, pleoapelor, buzelor, perinitelor plantare si unghiile, au o serie de functii specializate, ceea ce le confera o structura diferita de a pielii prezente pe restul suprafetelor corporale.

Grosimea pielii la caine este medie, cu valori cuprinse intre 0,1 si 0,5 mm. Ea nu este constanta la nivelul intregii suprafete cutanate, anumite regiuni corporale ( partile laterale, regiunea dorsala si extremitatea proximala a membrelor ) avand o piele  cu o grosime mai mare, comparativ cu cea, care acopera  regiunea ventrala ( torace, abdomen ) a corpului si extremitatea distala a membrelor. Totodata acest parametru fizic  prezinta variatii mari in functie de rasa si de starea generala de sanatate a cainelui.

Structural pielea prezinta trei elemente constituiente majore:

  • Epidermul – stratul extern, superficial al pielii, cu o grosime cuprinsa intre 0,1 si 0,5 mm, mai mare la nivelul zonelor cutanate neacoperite de par ( trufa, cuzineti palmari si plantari ).  Este format din 3 -5 straturi celulare acoperite la exterior de stratul cornos, a carui grosime variaza intre 5 si 20 µm, iar la nivelul cuzinetilor plantari poate ajunge la 1500 µm. Epidermul nu contine vase de sange si este separat de stratul urmator al pielii prin membrana bazala.
  • Dermul – stratul intermediar al tegumentului, reprezinta aproximativ 85 % din grosimea acestuia, avand o structura complexa, care include o retea bogata de fibre ( elastice, reticulate si de colagen ), vase de sange si limfatice, nervi, fibre musculare si celule. Structura dermului nu este uniforma pe toata intinderea suprafetei cutanate, existand diferente semnificative, atat ca prezenta a elementelor structurale mentionate cat si ca densitate a acestora, intre diferitele segmente corporale.
  • Hipodermul – stratul profund al pielii, format din fibre de colagen si elastice, celule conjunctive si matricea extracelulara ( tesut conjunctiv lax ). Celulele conjunctive din profunzimea acestui strat se incarca cu grasimi si formeaza, in final, tesutul adipos al pielii cu rol esential in protectia organismului impotriva temperaturilor scazute ale mediului inconjurator si de atenuare a socurilor mecanice.

Pielea este un organ cu o vascularizatie extrem de bogata, care confirma rolul esential al acesteia in mecanismele de termoreglare si hemodinamice ale organismului animal.

De asemenea suprafata tegumentara este bogat inervata, cu rol esential in receptionarea si transmiterea spre centru a informatiilor de la  receptorii tactili, termici si durerosi, raspanditi in grosimea acesteia.

Continuare…

Share Button

Piodermita cutaneo – mucoasa la caine

Piodermita cutaneo – mucoasa este un sindrom cutanat, intalnit relativ rar si manifestat clinic prin aparitia de leziuni inflamatorii (eritem, tumefactii, sensibilitate crecuta, etc ) la nivelul zonelor de contact intre piele si mucoasele aparente ( jonctiunea cutaneo – mucoasa ).

Afectiunea dermatologica evolueaza, in principal, la nivelul buzelor si a regiunii periorale, dar sunt posibile si alte localizari cum ar fi la nivelul jonctiunilor cutaneo – mucoase ale narinelor ( rar ),  regiunii perioculare, vulvare, preputiale sau perianale ( foarte rar )

Mecanismele aparitiei acestei dermatite de suprafata nu sunt pe deplin cunoscute. Implicarea bacteriana este demonstrata de raspunsul pozitiv al bolii la antibioterapie. Cu toate acestea, avand in vedere raspunsul relativ intarziat al leziunilor la terapia cu antibiotice si recurenta frecventa a acestora, unii cercetatori sugereaza implicarea unor reactii imunitare in etiologia acestei afectiuni dermatologice

Nu sunt semnalate predispozitii, legate de varsta sau sex, in aparitia acestei boli de piele. In privinta predispozitiei de rasa, se pare ca aceasta afectiune este intalnita mai frecvent in cazul exemplarelor din rasa Ciobanesc german, precum si a metisilor acestora. Evolutia acestei entitati clinice este asociata frecvent cu sindromul ulcerativ ( fistule perianale, ulceratia metatarsiana ), semnalat la aceasta rasa.

Tablou clinic

piodermita cutaneomucoasa3Leziunile cutanate care contureaza tabloul clinic al acestei afectiuni dermatologice, sunt localizate cel mai frecvent, la nivelul buzelor si a regiunii periorale, avand o dispunere bilaterala, simetrica ( aspect caracteristic al evolutiei piodermitei cutaneo – mucoase in aceasta regiune ). In cazul celorlalte localizari, dispunerea simetrica, bilaterala a manifestarilor cutanate nu este obligatorie.

Simptomele bolii, in contextul evolutiei la nivelul buzelor si a regiunii periorale, se concretizeaza in :

  • Eritemul accentuat al buzelor si tumefactia acestora, cu afectarea severa a comisurilor;
  • leziunile initiale, au o evolutie rapida, find urmate de aparitia eroziunilor si a ulcerelor cutanate, acoperite de cruste aderente;
  • regiunea periorala este acoperita de un exudat seros, care aglutineaza firele de par;
  • pruritul este prezent in mod constant, dar este de intensitate redusa sau cel mult moderata. Cainii afectati pot observati frecandu-si botul de covoare, obiecte de mobilier, iarba, etc.
  • exista cazuri in care zona afectata prezinta o sensibilitate crescuta, dureroasa;
  • cronicizarea leziunilor este insotita de depigmentarea regiunilor afectate.

Alte simptome, care pot fi intalnite in evolutia acestei piodermatite de suprafata sunt: 

  • prezenta unui miros dezagreabil la nivelul regiunii periorale,
  • tumefierea limfonodulilor ( ganglioni ) regionali.

Uneori tabloul clinic al piodermitei cutaneo – mucoase poate fi complicat prin evolutia simultana si a unei dermatite a cutelor pielii / intertrigo labial.

Leziuni cutanate similare, dar mai putin distincte si nu neaparat bilaterale sau simetrice, apar in cazul evolutiei bolii in celelalte localizari (  narine, periocular, vulvar, preputial sau perianal ).

Tratament

Tratarea locala a leziunilor cutanate, in piodermita cutaneo – mucoasa se realizeaza prin samponarea zonei afectate cu sampoane dermatologice pe baza de clorhexidina ( 1 – 4% ) sau peroxid de benzoil, la un interval de 24 – 48 ore, timp de 7 pana la 10 zile. Tratamentul local cu substante antiseptice, poate fi completat ( la recomandarea medicului veterinar ) prin aplicarea locala de antibiotice ( mupirocin, polymixyn B sub forma de  unguente sau geluri ).

In cazurile cu evolutie grava, tratamentul local va fi completat cu antibioterapia pe cale generala ( sistemica )  . Durata tratamentului general este de 3 – 4 saptamani plus inca cel putin 2 saptamani, dupa vindecarea leziunilor cutanate.

Prognosticul acestei dermatite este, in general, favorabil, cu mentiunea ca un tratament local,  preventiv, cu substante antiseptice trebuie mentinut pe toata durata vietii cainelui, pentru a impiedica recurenta afectiunii.

Share Button