Tag Archives: mediu acvatic

reprezentativ 5

Asigurarea temperaturii in mediul acvatic si terestru pentru testoasele de Florida

Mentinerea microclimatului in zona de confort termic, in cazul testoaselor de Florida,  implica asigurarea temperaturii optime atat in mediul acvatic si terestru cat si a mediului in care este amplasat acvaterariul.

In mediul acvatic, intervalul de temperatura optim este cuprins intre 23 – 25°C pentru testoasele adulte si tineretul de peste 1 an, respectiv 25 – 27°C, in cazul puilor si a tineretului sub 1an. Pentru testoasele bolnave este recomandata cresterea temperaturii mediului acvatic  la valori cuprinse intre 29 – 30°C pana la insanatosirea si recuperarea completa a animalului.

Daca testoasele adulte sunt relativ rezistente la variatii de temperatura, puii si tineretul sub 1 an prezinta o sensibilitate crescuta. Din acest motiv, mentinerea constanta a acestui parametru, in cazul exemplarelor tinere, trebuie sa fie prioritara.

O valoare a temperaturii situata sub limita inferioara a zonei de comfort termic ( ≤ 22,5°C ) este insotita de o reducere a activitatii testoasei, care devine apatica, cu miscari lente, incetinite, timp de reactie mult prelungit la actiunea unor stimuli externi si reducerea progresiva a apetitului pana la refuzul de hrana. Intervalul de temperatura in care apa este prea rece pentru un comportament normal al testoasei, dar nu suficient de rece pentru ca reptila sa intre in hibernare, este un factor determinant in aparitia majoritatii afectiunilor  grave, cu evolutie letala, descrise in patologia acestei specii.

Temperatura apei mai mare de 30°C, descurajeaza testoasa sa paraseasca mediul acvatic. In acelasi timp apa  prea calda expune reptila la infectii bacteriene sau micotice, determina inmultirea axagerata a algelor in mediu si pe suprafata carapacei si expune animalul riscului hipertermiei. Daca testoasa petrece timp indelungat in apa, cu capul ridicat deasupra nivelului acesteia si respira cu gura larg deschisa, este un semn clar ca temperatura in mediul acvatic este peste limita maxima a zonei de comfort.

Asigurarea temperaturii optime  constante in mediul acvatic al testoasei de Florida, impune dotarea acvaterariului cu un incalzitor electric submersibil. In comertul cu accesorii pentru  pesti exotici si alte animale de companie, exista o oferta variata de astfel de incalzitoare. Alegerea accesoriului potrivit acvaterariului testoasei trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:

  • incalzitorul trebuie sa fie robust, compact, destinat special  incalzirii apei in acvaterarii,
  • o putere calorica direct proportionala cu volumul de lichid care urmeaza sa fie incalzit 
  • pe cat posibil sa fie dotat cu un termostat.  

Pentru a impiedica producerea unor accidente nedorite  ( arsuri, spargerea accidentala a invelisului incalzitorului ), este recomandata introducerea acestuia intr-un tub PVC  gaurit ( pentru a permite circulatia apei ).

Indiferent daca incalzitorul electric  este sau nu dotat cu termostat, monitorizarea temperaturii apai din acvaterariu cu un termometru submersibil sau flotant este absolut necesara.

In mediul terestru al acvaterariului asigurarea temperaturii, in limitele confortului termic, se realizeaza relativ usor prin adoptarea unor variante constructive simple, care de cele mai multe ori asigura si functia de iluminare a spatiului ( becuri cu filament incandescent, becuri cu vapori de mercur, etc ).

Temperatura aerului are rolul de a stimula testoasa sa paraseasca  mediul acvatic si asigura confortul termic necesar desfasurarii activitatilor metabolice si imunitare din organismul reptilei.

Pentru a stimula parasirea mediului acvatic de catre testoasa cu tample rosii, temperatura aerului in mediul terestru trebuie sa fie cu aproximativ 12°C mai mare decat cea a mediului acvatic. In consecinta intervalul zonei de confort termic este cuprinsa intre valori ale temperaturii aerului de 32 – 35°C. Valoarea temperaturii   in mediul terestru trebuie inregistrata in punctul cel mai inalt al carapacei testoasei gazduite.

O valoare a temperaturii aerului mai mica de 32°C, descurajeaza reptila sa iasa din mediul acvatic, iar o valoare mai mare de 35°C expune animalul pericolului hipertermiei sau al arsurilor tegumentare.  Daca testoasa paraseste mediul acvatic si iese pe uscat pentru a se incalzi, dar peste cateva minute se retrage din nou in apa, este un semn clar ca temperatura aerului, in zona de incalzire, este prea mare.

Asigurarea temperaturii de comfort la nivelul spatiului terestru poate fi asigurata, cel mai usor, cu ajutorul becurilor cu filament incandescent. Aceste surse de lumina si caldura trebuiesc astfel pozitionate incat sa asigure o incalzire si o iluminare uniforma a suprafetei de uscat.  Reglarea temperaturii se realizeaza prin marirea sau micsorarea distantei dintre sursa si punctul cel mai inalt al carapacei testoasei.

Monitorizarea temperaturii aerului in zona terestra a acvaterariului se realizeaza cu ajutorul unui termometru amplasat, pe cat posibil, intr-o zona greu accesibila reptilei.

Spatiul in care este amplasat acvaterariul testoasei este indicat sa aiba o temperatura a aerului intre 22 – 24°C. Este recomandata amplasarea habitatului in zona cea mai retrasa si linistita a camerei, departe de curentii reci de aer. Acvaterariul nu va fi amplasat in apropierea ferestrelor sau in bataia directa a razelor solare.

 

Share Button
randy38

Asigurarea calitatii mediului acvatic pentru testoasele de Florida

Intretinerea testoasei cu tample rosii inseamna mai mult decat un acvariu umplut cu apa si o caramida amplasata intr-un capat al acestuia, cu rol de spatiu terestru. Fara incalzirea habitatului, iluminarea acestuia, filtrarea apei si controlul temperaturii, interactiunea om – animal de companie devine  consumatoare de timp si bani, fara a oferi in schimb placerea de a avea un animal sanatos, cu un comportament apropiat de natural si care sa confere detinatorului momente de relaxare si incantare.

Testoasele de Florida sunt reptile amfibiene care se adapteaza usor conditiilor de mediu, nefiind foarte pretentioase si relativ rezistente ( mai putin puii si tineretulul sub 1 an )  la variatiile principalilor parametrii climatici. Cea mai buna dovada a acestei rezistente este oferita de inregistrarea prezentei testoasei in areale naturale situate la distante cosiderabile de zona de origine ( alt continent ), pe care au ajuns sa le populeze in urma eliberarii unor exemplare de catre detinatorii plictisiti de ele si, care au reusit sa se adapteze conditiilor climatice existente.

Cu toate acestea microclimatul habitatului artificial destinat gazduirii “ indoor “  a acestor animale de companie trebuie sa indeplineasca cateva criterii minime legate de valoarea temperaturilor in cele doua medii ( acvatic si terestru ), asigurarea calitatii apei, iluminare, etc.

Elementele care concura la asigurarea unei calitati optime ale apei din mediul acvatic al testoasei si a caror monitorizare se impune include : temperatura, pH – ul apei, prezenta amoniacului, a nitritilor si nitratilor, respectiv al clorului.

Valoarea pH – ului  apei cuprins intre 6 si 8 ( usor alcalin ) este optim pentru pentru mediul acvatic al testoasei de Florida. Din fericire apa potabila  are un pH cuprins intre 7 si 8,5, astfel ca este potrivita pentru a fi utilizata ca mediu acvatic. In unele cazuri, mai ales daca este suspectata o infectie a carapacei, este recomandata  folosirea, un timp limitat, a unei ape usor acide cu un pH =  6,5 – 6,2. Sub aceasta valoare a pH, apa devine potential periculoasa animalului, prin afectarea integritatii carapacei.

Amoniacul este un gaz incolor, usor solubil in apa, cu actiune iritanta asupra ochilor, cailor respiratorii si digestive ale animalului. Prezenta lui in apa acvariului este rezultatul denaturarii resturilor alimentare neconsumate de testoasa si al descompunerii  ureei prezenta in produsii de excretie ai animalului.

Potentialul toxic al acestui compus precum si al mirosului neplacut emanat de apa din acvariu bogata in amoniac, impune monitorizarea permanenta a prezentei acestui compus in mediul acvatic al testoaselor de Florida. Magazinele specializate au in oferta kituri pentru determinarea concentratiei de amoniac in apa acvariului. Iata cateva exemple: Tetra test NH3 / NH4+;  Sera NH4 / NH3 Test.

Reducerea nivelului de amoniac prezent in apa acvariului poate fi realizata pe mai multe cai:

  • utilizarea unui filtru biologic puternic, capabil sa recircule de 2 – 3 ori / ora volumul de apa al acvaterariului;
  • hranirea testoasei sa fie efectuata intr-un bazin aditional;
  • schimbarea periodica,  partiala sau totala,  a apei din acvaterariu.

Prezenta nitritilor si a nitratilor in apa acvaterariului este datorata descompunerii amoniacului, de catre bacteriile care colonizeaza filtrul biologic, initial in nitriti care, ulterior sunt transformati in nitrati ( compusi cu toxicitate mai redusa ). Monitorizarea valorilor acestor compusi ofera o imagine de ansamblu asupra eficacitatii filtrului biologic folosit.

Clorul este folosit in procesul de purificare a apei potabile. Astfel se explica prezenta lui in apa din acvaterariu. Un continut crescut de clor in mediul acvatic, conduce la eliminarea populatiilor de bacterii “ benefice ”, care colonizeaza filtrul biologic,  are un efect iritant asupra ochilor, a aparatului respirator si a tegumentului testoasei gazduite. Mentinerea apei potabile in vase deschise, timp de 24 H,  inainte de a fi folosita in acvaterariu, permite evaporarea clorului si implicit disparitia efectelor nedorite determinate de acesta.

Utilizarea unui filtru de apa este esentiala in mentinerea parametrilor chimici ai mediului acvatic in limite acceptabile pentru testoasa cu tample rosii, mai ales daca se ia in calcul cantitatea relativ mare de produsi de excretie eliminati de reptila in mediul acvatic in decursul a 24 de ore. Trecerea apei prin filtru permite eliminarea materiilor organice ( dejectii, fragmente alimentare alterate, etc ) si anorganice aflate in suspensie, contribuie la neutralizarea amoniacului ( prin intermediul coloniilor bacteriene, care il populeaza ). Totodata contribuie la oxigenarea apei din bazin, la mentinerea transparentei acesteia si la eliminarea mirosurilor nedorite.

Alegerea filtrului urmareste ca acesta sa fie capabil sa recircule de cel putin 2 – 3 ori / ora apa din bazinul testoasei. Ori de cate ori  se observa o reducere a activitatii sale, filtrul trebuie curatat temeinic pentru indepartarea impuritatilor colectate.

Chiar si in conditiile utilizarii unui sistem optim de filtrare a apei, se recomanda schimbarea saptamanala a 20 – 30 % din volumul total si, lunar. schimbarea intregului volum de apa al acvaterariului.

Oxigenarea apei reprezinta, alaturi de filtrare, o modalitate esentiala de mentinere a calitatii fizice si chimice a apei din mediul acvatic al acvaterariului. O apa bine aerata reduce considerabil nivelul de amoniac dizolvat, impiedica dezvoltarea exagerata a algelor si a populatiilor bacteriene anaerobe, potential patogene.

Dupa cum se poate observa, asigurarea apei la un nivel optim din punct de vedere al  parametrilor fizici si chimici, impune dotarea acvaterariului cu o serie de accesorii cum ar fi filtrul biologic, pompa de aer, un incalzitor si  un termometru submersibil sau plutitor.

Share Button
terariu 2

Mediul acvatic al testoaselor de Florida

Testoasele de Florida sunt reptile amfibii, care petrec lungi perioade de timp pe uscat, incalzindu-se in bataia razelor solare. Aceste este si motivul pentru care habitatul artificial al acestor animale trebuie sa cuprinda obligatoriu, atat mediu acvatic ( aprox. 70 % )  cat si o suprafata de uscat (  30 % ).

Realizarea habitatului pentru cresterea si intretinerea acestui animal de companie, incepe prin achizitia sau constructia unui acvaterariu suficient de spatios pentru a cuprinde mediul acvatic si portiunea de uscat adaptate exemplarului ce urmeaza sa fie cazat. Acvariile din sticla sau acrilat, de diferite dimensiuni, destinate in principal cresterii pestilor exotici, reprezinta una din cele mai utilizate variante de cazare a testoaselor amfibii. O alta posibilitate este reprezentata de utilizarea containerelor din plastic pentru depozitare, care pot avea dimensiuni relativ mari, sunt mai sigure si mai usor de manevrat si curatat comparativ cu acvariile clasice. Un amanunt deloc de neglijat il constituie pretul de achizitie al acestora mult, mult  mai mic comparativ cu cel al unui acvariu de aceleasi dimensiuni. Singurul dezavantaj il reprezinta aspectul containerului in estetica camerei in care este amplasat si, eventual, faptul ca nu sa poate observa testoasa in mediul acvatic din lateral. Alte variante posibile includ minipiscinele gonflabile pentru copii, caditele sau iazurile preformate din plastic. Aceste ultime variante se preteaza la a fi folosite mai mult in cazul cresterii testoaselor in aer liber pe perioada verii.

Indiferent de varianta aleasa, spatiul destinat  testoasei trebuie sa aiba o suprafata si un volum suficient de mare pentru a cuprinde mediul acvatic si portiunea de uscat adaptata nevoilor animalului. Dimensionarea habitatului foloseste ca reper initial lungimea carapacei testoasei pentru care este destinat habitatul. Astfel pentru mediul acvatic :

  • lungimea acvaterariului trebuie sa fie minim de 4 – 5 X lungimea carapacei;
  • latimea 2 – 3 X lungimea carapacei;
  • adancimea mediului acvatic  1.5 – 2 X lungimea carapacei.

La aceste dimensiuni urmeaza sa fie adaugate cele ale portiunii de uscat.

Reperele prezentate anterior ofera un minim de confort piulor si testoaselor tinere, dar isi pierd din acuratete in cazul exemplarelor adulte ajunse la maturitate sexuala. O alta modalitate mai exacta  de calcul al volumului mediu de apa necesar unei testoase,  porneste de la premisa conform careia sunt necesari aproximativ 9 l de apa pentru fiecare cm din lungimea carapacei testoasei cazate. In consecinta:

  • la achizitie ( lungime a carapacei  LC de aprox. 3 cm ) este necesar un volum mediu de apa egal cu 27 l;
  • la varsta de 1 an ( LC intre  5 – 8.5 cm )  testoasa are nevoie de 45 – 80 l;
  • masculul la varsta maturitatii sexuale ( LC = 10 cm ) are nevoie de 90 l apa, iar femela in acelasi moment al vietii ( LC = 13 cm ) de aprox. 120 l;
  • in cazul exemplarelor cu ungimea caraoacei maxima, volumul necesar de apa este egal cu 200 l in cazul masculilor, respectiv 270 – 300 l pentru femele.

Se recomanda alegerea unui acvariu cu un volum de min. 80 l inca de la achizitia puiului de testoasa. Motivul unei astfel de recomandari rezida in reducerea cheltuielilor conexe cu realizarea si accesoriile necesare habitatului ( filtru de apa, incalzitoare, lampi UVB ) si in posibilitatea mentinerii acestui habitat o perioada relativ lunga de timp ( 5 – 6 ani ). Totodata mentinerea constanta a microclimatului si igienei este mult mai usoara si mai putin consumatoare de timp si, de ce nu, de bani in cazul unui acvariu mare comparativ cu un bazin de mici dimensiuni.

Chiar si cu riscul de a repeta un aspect prezentat intr-o postare anterioara, mitul conform caruia testoasa cu tample rosii nu va creste daca este gazduita intr-un bazin de dimensiuni mici, este in intregime fals. Intretinerea testoasei intr-un mediu subdimensionat nu-i va stopa cresterea, ci doar o va chinui si, cel mai probabil, se va imbolnavi, generand cheltuieli suplimentare cu tratamentele si vizitele la medicul veterinar

Exemplarele cu  LC = 20 – 30 cm  necesita acvaterarii de dimensiuni mari ( 150 – 200 l apa ) a caror amplasament, manevrabilitate si intretinere pot pune probleme serioase detinatorilor. Pentru aceste exemplare, gazduirea lor in containere mari de plastic  poate fi o solutie optima. Chiar daca nu sunt atat de estetice, sunt rezistente, usor de manevrat si de curatat, iar pretul de achizitie este mult mai mic decat cel pentru un acvariu de acelasi volum. Cu un efort de imaginatie, poate fi amenajat un acvaterariu estetic pornind si de la un astfel de suport.

Asigurarea substratului in mediul acvatic al testoasei este optionala. In cazul acvaterariilor fara substrat, intretinerea este mai usoara, dar ansamblul pierde din aparenta naturala si nici nu pot fi sadite plante acvatice. In cazul in care se opteaza pentru folosirea unui substrat acesta poate fi nisip, pietris de diferite dimensiuni ( adaptat pentru a impiedica testoasa sa – l  poata inghiti ), pietre mari de rau, etc.

Mediul acvatic al testoasei poate fi populat cu plante acvatice. Pe langa aspectul estetic conferit, acestea constituie si o sursa excelenta de vegetale proaspete, mai ales pentru testoasele care nu prezinta un interes deosebit pentru acest tip de alimente. Avand in vedere ca vor fi consumate, vor fi evitate speciile care pot contine pricipii toxice pentru reptila. De asemenea vor fi evitate plantele artificiale. Poate ca aspect estetic sa arate mai bine si sa reziste un timp mai indelungat decat cele naturale, dar sunt inutile ( nu produc oxigen si nici nu pot fi consumate ) iar prin consumul lor accidental pot conduce la imbolnaviri.

Parametrii fizici si chimici proprii mediului acvatic al testoaselor cu tample rosii vor fi discutate intr-o postare viitoare.

Share Button