Tag Archives: pielea la caine

Definirea Leziunilor Cutanate

Este dificil de de stabilit o comunicare eficienta si productiva intre interlocutori care folosesc limbaje diferite. Acesta este si motivul postarii articolului “ Definirea  Leziunilor Cutanate “, care pot fi intalnite in evolutia bolilor de piele la caine, respectiv  acela de a stabili un limbaj comun de comunicare intre medicul veterinar si detinatorul animalului bolnav.

Tabloul clinic al unei afectiuni dermatologice, care evoluaza la animalele de companie se manifesta macroscopic printr-o serie de leziuni cutanate. In functie de momentul aparitiei acestora, raportat la debutul bolii, intalnim :

  • leziuni cutanate primare – apar in debutul afectiunii si de cele mai multe ori evoluaza rapid in leziuni secundare,
  • leziuni cutanate secundare – pot evolua spontan din leziunile primare, sau pot rezulta in urma actiunilor mecanice ale animalului afectat: scarpinat intens sau lins excesiv 
  • leziuni cutanate intermediare – leziuni, care  pot sa apara initial in cadrul unor afectiuni, sau pot evolua din leziunile primare in altele.

Leziuni cutanate primare

maculaMacula – leziune cutanata elementara, plana, nepalpabila fiind situata strict in planul pielii, circumscrisa sau nu, cu contur regulat sau neregulat, diametru sub 1cm. Este  asociata cu o schimbare de culoare a pielii: eritematoasa ( rosie ), pigmentara ( bruna, maronie ) sau decolorata ( albicioasa )

Pata – leziune identica cu macula, dar cu un diametru mai mare de 1cm.

Eritem – inrosirea pielii, localizata sau difuza datorata dilatatiei vaselor capilare din regiunea cutanata afectata.

Purpura – zona a pielii, nereliefata, de culoare rosie inchisa, care nu dispare la apasarea cu degetul. Daca are un  aspect punctiform se numeste petesie, iar daca apare pe zonele extinse echimoza.

macule si paule eritematoasePapula – denivelare cutanata bine circumscrisa, cu un diametru mai mic de 1 cm si continut solid, care poate fi simtit la palpare. Leziunea este asociata cu o ingrosare a pielii ( epidermul sau dermul superficial ), iar in functie de localizare poate fi : epidermica, dermica sau foliculara. Se deosebesc de macule prin faptul ca pot fi palpate, iar de vezicule, bule sau pustule prin continutul solid.

Placi – unirea unui numar variabil de papule intr-o singura leziune

veziculeVezicula – leziune cutanata fragila, translucida si diametru sub 3 mm,  caracterizata printr-o denivelare a epidermei plina cu un continut lichid clar, transparent sau galben citrin.. Este rareori identificata ca atare, datorita fragilitatii peretilor.

bulaBula – leziune tranzitorie, similara veziculei, dar cu un diametru  mai mare de 3 mm.

Pustula – deformare a pielii, bine delimitata, cu un diametru variabil intre 1 mm si 1 cm, cu un continut purulent. Leziunea poate sa apara initial sau prin infectarea continutului unei vezicule.

pustuleRaportat la firele de par, pustulele pot fi: foliculare, dispuse in jurul firului de par, non-foliculare, mai aplatizate si independente de firele de par. Pustulele localizate in jurul firelor de par specializate de la nivelul fetei ( perii sinusali ), poarta denumirea de kerion.

nodul 1Nodul – dilatatii proeminente la suprafata pielii, cu aspect globular, bine delimitate si consistenta ferma.

Verucozitate – excrescenta cutanata cu aspect conopidiform ( de conopida ) sau pediculat ( diametrul bazei de sustinere mai mic decat al restului verucozitatii ), care poate afecta orice strat al pielii, fiind determinata de o proliferare locala a celulelor epidermului.

Continuare…

Share Button

Functiile pielii si ale structurilor anexe – I

Pielea nu este doar o structura anatomica inerta cu  rolul de a separa mediul intern al organismului de cel extern, ci este un organ cu o activitate complexa, care intervine activ in:

  • procesele de aparare impotriva agresiunii factorilor animati si neanimati din mediul inconjurator,  
  • procesele de termoreglare si de mentinere in limite normale a constantelor biochimice ( homeostazia ).
  • De asemena pielea si anexele acesteia ( blana, glandele sebacee si sudoripare ) participa in asigurarea functiilor cognitive ale cainelui, precum si in unele din manifestarile comportamentale ale acestuia ( integrarea in mediul ambiant, comportamentul teritorial, sexual, comunicarea non vocala interspecifica )

Blana si structura elastica a pielii asigura protectia mecanica a organismului canin, prin  atenuarea actiunii directe a factorilor traumatici ( lovituri, caderi, contactul cu suprafete dure, agresiunea altui animal, etc  ) din mediul inconjurator.

Structura blanii, alaturi de “ filmul hidrolipidic “ ( rezultat al secretiei glandelor sebacee si sudoripare cutanate ) impiedica contactul direct al pielii cainelui cu apa, astfel fiind asigurata protectia animalului impotriva intemperiilor ( ploi, ninsori, vant, etc )

Blana este un strat protector excelent impotriva actiunii directe a radiatiilor solare vizibile si invizibile ( infrarosii, UV ). In zonele cu blana rara sau neacoperite de par, pigmentii cutanati ( in special melanina ), stratul cornos cheratinizat si sangele circulant din vasele sanguine ale pielii, asigura protectia tesuturilor si organelor subcutanate impotriva efectelor acestor radiatii.

Asigurarea temperaturii constante a mediului intern al organismului animal, in contextul variatiilor de temperatura inregistrate in mediul ambiant ( termoreglarea ) este unul din rolurile de importanta esentiala indeplinite de piele si structurile anexe acesteia ( blana si  glandele anexe).

Pielea si blana cainelui intervin in procesele de termoreglare atat in mod pasiv cat si printr-o serie de mecanisme active. Astfel grosimea blanii, densitatea firelor de par, alaturi de stratul adipos ( grasimrea subcutana ) subcutanat asigura, in mod pasiv, protectia corpului impotriva temperaturilor scazute ale mediului ambiant.

Variatiile sezoniere ale densitatii si raportului intre diferitele tipuri de fire de par din blana ( prin procesul periodic de naparlire ), contribuie activ la asigurarea schimburilor de caldura intre organismul animal si mediul inconjurator. ( blana mai densa si mai groasa iarna si invers, mai aerata, vara )

Aerul aflat intre firele de par din blana formeaza un strat  izolator si  zona tampon, prin intermediul careia sunt influentate schimburile de caldura intre organism si mediul inconjurator.

Vascularizatia bogata a suprafetei cutanate, contribuie activ  la mentinerea constanta a temperaturii corporale. Astfel  vasodilatatia  stimuleaza pierderile de caldura , in conditiile unei temperaturi crescute a mediului ambiant ( impiedicand supraincalzirea organismului ), in timp  ce vasoconstrictia are efecte inverse.

Suprafata mare a sistemului  vascular cutanat, determina implicarea activa a pielii in mecanismele de  reglare a tensiunii arteriale sistemice, prin intermediul proceselor de vasodilatatie, respectiv vasoconstrictie periferica.

Continuare…

Articole conexe recomandate:

Pielea si blana cainelui – o privire de ansamblu

Share Button

Pielea si blana cainelui – o privire de ansamblu IV

Glandele anexe ale pielii

Pielea cainelui cuprinde in grosimea sa doua categorii majore de glande cu secretie externa: glandele sebacee si sudoripare.

Glandele sebacee sunt glande alveolare simple, al caror produsi de secretie sunt eliminati, fie direct la suprafata pielii ( prin intermediul unui canal propriu ), fie la nivelul infundibulumului folicular, numite si glande pilosebacee ( parte componenta a unitatii foliculare )

Glandele perianale si organul supracaudal ( glandele cozii ) contin glande sebacee modificate, care secreta si feromoni, cu rol important in comportamentul sexual si teritorial al cainelui. La nivelul sacilor perianali se intalnesc atat glande sebacee specializate cat si glande sudoripare specializate.

Repartitia pe suprafata tegumentara a glandelor sebacee nu este uniforma. La fel si marimea acestora sufera variatii intre diferitele regiuni ale corpului. Astfel, aceste structuri anatomice, sunt in mod obisnuit mai mari si mai numeroase la nivelul jonctiunilor cutaneo – mucoase ( ex. buze, barbie ), a spatiilor interdigitale, partea dorsala a gatului, crupa, coada si in regiunile cu par scurt. Ele sun absente la nivelul cuzinetilor plantari ( perinitelor ) si in zonele cutanate fara par.

Produsul de secretie al acestor glande se numeste sebum. Acesta are un rol important in protectia pielii si in modularea comportamentului animal. Sebumul, in combinatie cu produsii de secretie ai glandelor sudoripare, formeaza la suprafata pielii o bariera, “ filmul hidrolipidic “, cu rol de protectie impotriva agentilor patogeni din mediul inconjurator. Prin acoperirea integrala si a firelor de par, sebumul contribuie la controlul si mentinerea hidratarii normale a pielii precum si la reflexia caldurii ambiante ( rol in termoreglarea organismului animal ).

Glandele sudoripare sunt glande cu secretie externa, prezente in grosimea pielii la caine, al caror produs este eliminat:

  • direct pe suprafata tegumentara, glande atrichiale ( sin. glande ecrine ), prezente doar la nivelul perinitelor plantare si in zonele cutanate fara par. 
  • la nivelul infundibulumului folicular, ca parte componenta a unitatii foliculare, glande epitrichiale ( sin. glande apocrine ).

Exista si glande sudoripare specializate, adaptate indeplinirii anumitor functii, cum ar fi:

  • glanda Moll situata la nivelul pleoapelor cainelui,
  • glandele preputiale,
  • glandele sacilor anali,
  • glandele ceruminoase, localizate in conductul auditiv extern, cu rol de protectie prin secretia cerumenului.

Produsul de secretie al acestor glande protejeaza pielea si structurile specializate ale acesteia ( pleoapele, conductul auditiv extern, perinitele plantare ) de actiunea directa a agentilor patogeni din mediul ambiant, mentine elasticitatea tegumentara, dar nu are un rol important in procesele de termoreglare la caine.

Articole recomandate cu acelasi subiect:

Pielea si blana la caine – o privire de ansamblu I
Pielea si blana la caine – o privire de ansamblu II
Pielea si blana la caine – o privire de ansamblu III

Share Button

Pielea si blana la caine – o imagine de ansamblu III

Multitudinea de rase canine, de la cele fara par la cele capabile sa reziste la temperaturi polare, au condus la aparitia unei varietati mari de tipuri de blana. Definirea acestora foloseste ca repere, cel mai frecvent, lungimea firului de par, alaturi de particularitatile structurale ale acestuia, mai precis, caracteristicile medularei si ale corticalei.

Raportat la aceste repere, in momentul actual pot fi definite 3 tipuri majore de blana: normala, scurta si lunga.

GermanShep1_wb

  • Tipul de blana normala – prezinta in componenta atat fire de par primare cat si secundare, acestea din urma fiind dominante ca numar, insa nu  ca si greutate. Ciobanescul german este rasa a carei blana poate fi considerata exemplul cel mai elocvent al acestui tip.

boxerRottweiler

  • Tipul de blana scurta – prezinta doua subtipuri distincte: blana scurta si aspra, respectiv blana scurta si fina. In cazul subtipului scurt si aspru, firele de par primare sunt mai lungi si mai numeroase comparativ cu firele de tip secundar. Raportat la tipul de blana normal, numarul firelor de par secundare este mai redus iar greutatea totala este mai mica. Blana exemplarelor din rasa Rottweiller, poate fi considerata ca reper al acestui subtip. Blana scurta si fina prezinta cea mai mare densitate a firelor de par pe unitatea de suprafata tegumentara ( cm2 ). Comparativ cu firele de par din blana de tip normal, cele primare au o lungime mai mica, iar cele secundare sunt mai numeroase si bine dezvoltate. ( ex. blana celor din rasele Boxer, Pinscher, etc )

Pudel_toyYorkshire_terier

  • Tipul de blana lunga – este impartit, de asemenea, in doua subtipuri: lunga si lanoasa ( aspra ) si lunga si fina. In cazul blanii lungi si lanoase, firele de par secundare reprezinta aproximativ 80 % din totalul firelor de par si un procent de 70 % din greutatea totala a blanii. Acest tip de blana prezinta rata a naparlirii mult mai redusa, comparativ cu restul genurilor. Cainii  din rasa Caniche sunt un exemplu clasic pentru blana lunga si aspra. Subtipul lung si fin este caracterizat printr-o greutate mai mare a parului pe unitatea de suprafata, raportat la tipul de blana normal. Exceptie fac rasele toy cu par lung si fin ( ex. Yorkshire ) a carui greutate este mai mica datorita finetei firului.

Continuare…

 

Share Button

Pielea si blana la caine – o imagine de ansamblu II

Foliculii pilosi

Aceste structuri pot fi definite, ca invaginatii ale stratului superficial ( epiderm ) al pielii, in stratul profund ( derm ), avand rolul de a sintetiza si de a asigura suportul pentru firele de par. Fiecare folicul pilos este impartit in trei segmente distincte:

  • bulbul pilos – segmentul profund,
  • istmul – portiunea intermediara, intre bulb si nivelul la care se deschide canalul excretor al glandei sebacee,
  • infundibulum – prin care foliculul se deschide la suprafata pielii

Fiecare folicul are asociat un muschi ridicator al firului de par, o glanda sudoripara si una sebacee, impreuna formand unitatea foliculara.

Pielea cainelui adult prezinta o particularitate, in sensul ca  foliculii pilosi prezinta un bulb  si un istm propriu, dar proemina la suprafata pielii printr-un infundibulum comun cu al altor foliculi ( folicul pilos compus ). Puii nou nascuti si cateii juniori pana la varsta de 3 – 4 luni, prezinta foliculi pilosi simpli, in sensul ca fiecare fir de par are atat un bulb si un istm propriu cat si un infundibulum propriu ( similar foliculilor pilosi din pielea cailor, sau chiar a omului ).

Numarul firelor de par, care ies la suprafata prin intermediul acestei structuri comune, variaza intre 2 si 15. Densitatea medie a firelor de par din blana cainelui este cuprinsa intre 1000 si 9000 de fire /  cm2, care pornesc de la nivelul a 100 pana la 600 foliculi pilosi compusi / cm2.  Repartitia acestora pe suprafata pielii nu este uniforma, existand zone corporale cu o densitate foliculara mai mare. Raportat la suprafata cutanata, foliculii pilosi sunt orientati sub un unghi 30 – 60 grade, fata de verticala.

Fiecare folicul compus prezinta, central, un fir de par primar, inconjurat de pana la 5 fire intermediare si de aproximativ 20 fire de par secundare

Firul de par prezinta o portiune libera, vizibila la suprafata pielii ( tija ) si un segment situat in profunzime ( radacina ), care se termina prin bulbul pilos. Structural este alcatuit dintr-o coloana de celule cheratinizate, foarte aderente, dispuse concentric pe mai multe straturi:

  • medulara ( partea interna  a firului de par )
  • cortexul
  • cuticula 
  • epicuticula.

Exista mai multe tipuri de fire de par, care intra in componenta blanii la caine, fiecare cu rolul sau in ansamblul functiilor indeplinite de aceasta structura:

  • firele de par primare – sunt groase ( 80 – 140 µm diametru ), rigide. Sunt dispuse pe intreaga suprafata a pielii, avand rolul de a asigura protectia organismului animal impotriva intemperiilor. Totodata, firele de par primare sunt cele care asigura culoarea blanii;
  • firele de par intermediare – sunt mai subtiri ( 30 – 70 µm ), mai suple ( comparativ ce cele primare ), rasucite moderat. Datorita orientarii diferite, aceste fire au rolul de a asigura stratul protector termic al individului canin. Acest tip de par lipseste in cazul cainilor cu blana lunga si fina ( ex. in blana exemplarelor de Yorkshire toy );
  • firele de par secundare – sunt fine, suple rasucite si formeaza, la baza blanii, stratul protector responsabil cu mentinerea constanta a temperaturii corporale.

La nivelul fetei si a botului, cainii prezinta un numar redus de fire de par specializate, cunoscute sub denumirea de peri sinusali ( popular mustati ). Aceste fire de par se afla intr-o legatura stransa cu o serie de receptori  ( corpusculii Pacini ) si indeplinesc un rol important in asigurarea sensibilitatii tactile.

Continuare…

Share Button