Tag Archives: testoasa bolnava

reprezentativ 19

Boli respiratorii intalnite la testoasa cu tample rosii

Boli ale aparatului respirator sunt diagnosticate, relativ frecvent, in cazul testoaselor de Florida, crescute ca animale de companie. In functie de segmentul vizat, se intalnesc:

  • afectiuni respiratorii ale segmentelor superioare ( cavitate nazala, laringe, trahee ),
  • boli ale segmentelor inferioare ( bronhii, pulmoni ) ale aparatului respirator.

Aceasta diferentiere este mai mult arbitrara intrucat nu de putine ori manifestarile clinice ale unei boli  localizate la nivelul cailor respiratorii superioare evoluaza ( in conditiile unui tratament neadecvat, sau a lipsei tratamentului ) cu afectarea pulmonilor, si invers pneumonia poate evolua cu simptomele unei afectiuni respiratorii superioare ( secretii nazale, de exemplu ).

Manifestarile clinice, care insotesc bolile segmentelor superioare ale aparatului respirator, se concretizeaza in:

  • secretii nazale ( seroase, seromucoase, mucopurulente sau purulente ) in cantitate crescuta,
  • conjunctivita cu secretii oculare abundente,
  • edem palpebral.

In cele mai multe situatii, agentul cauzal implicat a  fost identificat ca fiind de natura bacteriana, respectiv germeni din speciile Micoplasma agassizi ( in principal ) sau Micoplasma testudineum. Aici puteti citi mai multe despre Micoplasmoza…

Pneumonia reprezinta inflamarea tesutului pulmonar sub actiunea unor germeni patogeni, care ajung la acest nivel al aparatului respirator, de cele mai multe ori, pe cale aeriana si, foarte rar, pe cale sanguina ( de la nivelul unui alt proces infectios din organism ).

Aceasta afectiune a segmentului inferior a aparatului respirator, este diagnosticata frecvent in cazul testoaselor cu tample rosii crescute in captivitate, in conditii de intretinere si igiena deficitara sau cu o alimentatie dezechilibrata. Datorita evolutiei sale, pneumonia poate deveni rapid o amenintare pentru viata exemplarului afectat, daca nu se intervine prompt cu o medicatie adecvata

Pneumonia testoaselor poate fi declansata de o multitudine de agenti animati ( bacterii, virusuri, fungi ) sau chiar si neanimati ( gaze iritante, corpi straini patrunsi accidental in pulmoni )

Cauzele favorizante ale aparitiei bolii se regasesc in conditiile de intretinere, igiena si alimentatie ale testoasei. Astfel:

  • temperatura scazuta a mediului acvatic sau terestru din acvaterariul unde este gazduita reptila, favorizeaza imbolnavirea, datorita scaderii eficacitatii mecanismelor imunitare de aparare ( dupa cum este demonstrat, eficienta sistemului imunitar al testoasei de Florida este maxima in conditiile mentinerii acesteia in intervalul de confort termic ).
  • igiena deficitara a mediului de viata, permite multiplicarea excesiva a  germenilor oportunisti responsabili de declansarea pneumoniei,
  • alimentatia carentata , mai ales in vitamina A, contribuie decisiv in aparitia acestei afectiuni pulmonare. O alimentatie dezechilibrata sub aspect proteic, constituie de asemenea un factor favorizant.

Simptome

Pneumonia evoluaza inaparent pentru detinatorul testoasei atata timp cat organismul animal poate compensa scoaterea din functiune a unor segmente din ariile pulmonare. Exprimarea clinica a simptomelor de pneumonie este asociata cu acutizarea afectiunii si depasirea capacitatii compensatorii a organismului, motiv pentru care tratamentul medical sustinut instituit de urgenta, este singurul care asigura sanse de supravietuire reptilei.

Cel mai dramatic si vizibil simptom al pneumoniei il reprezinta dispneea ( tulburare respiratorie, respiratie dificila ). Reptila respira cu gura larg deschisa, gatul intins excesiv si capul in prelungirea acestuia ( pozitie ortopneica ), prezinta miscari ritmice ( de pompare ) ale membrelor, pentru a veni in sprijinul respiratiei. Alte simptome care sugereaza afectarea pulmonara:

  • inapetenta, anorexie,
  • reptila este imobila in pozitia prezentata anterior si evita intrarea in mediul acvatic,
  • letargie asociata cu un raspuns intarziat sau chiar fara raspuns la actiunea stimululor externi,
  • deshidratare,
  • cianozarea mucoaselor ( acestea capata o culoare albastra violet ), indica o pneumonie grava cu un prognostic de cele mai multe ori letal,
  • dificultati de inot ( in cazul in care testoasa este fortata sa intre in apa ). Reptila inoata cu corpul aplecat vizibil intr-o parte, cu segmentul pulmonar afectat scufundat mai adanc.

Prezenta secretiilor nazale, nu este neaparat un simptom al pneumoniei, intrucat anumite particularitati anatomice ale traheei si bronhiilor fac dificila expectoratia, ci mai degraba semnalizeaza complicarea tabloului clinic cu semne ale afectarii cailor respiratorii superioare.

Prognosticul bolii este rezervat spre grav datorita prezentarii tardive in fazele avansate ale bolii, la medicul veterinar si a necesitatii instituirii de urgenta a unui tratament medicamentos sustinut.

Diagnostic

Discutiile cu detinatorul ( anamneza ) asupra conditiilor de intretinere, igiena si alimentatie, coroborate cu examenul clinic al testoasei, permit medicului veterinar stabilirea unui diagnostic prezumtiv. Examenul radiologic al pulmonilor si raspunsul animalului la tratamentul instituit contribuie decisiv la stabilirea diagnosticului de certitudine.

Tratament

Tratamentul agresiv cu antibiotice ( in dozaj si schema de tratament stabilite de medicul veterinar ) asociat cu terapia de sustinere a functiei respiratorii si a organismului in general, trebuie completata cu corectarea si imbunatatirea conditiilor de intretinere, igiena si alimentatie.

Pe toata durata bolii, testoasa va fi gazduita intr-un tanc uscat, cu temperatura aerului mentinuta intre 28° – 30° C ( pentru stimularea mecanismelor imune de aparare ). Pentru a preveni deshidratarea si pentru a incerca alimentarea reptilei, testoasa va fi introdusa zilnic intr-un bazin cu apa incalzita si putin adanca, timp de 1 – 3 ore.

Share Button
reprezentativ 5

Prolapsul penian si cloacal al testoaselor de Florida

Prolapsul penian

Prolapsul penian esto o afectiune chirurgicala, exprimata clinic prin imposibilitatea retragerii penisului exteriorizat in cloaca.

Bolile neurologice sau cu afectare nervoasa, cele infectioase si inflamatiile locale reprezinta principalele cauze ale prolapsului penian. Boala poate sa apara si ca efect al deshidratarii accentuate a testoasei de Florida, a constipatiei, osteodistrofiei fibroase sau a prezentei de corpi straini la nivelul segmentelor terminale ale tubului digestiv.

Prolapsul penian nu trebuie confundat cu penisul in erectie din timpul sezonului de imperechere al testoaselor de Florida. In aceasta ultima situatie, dupa se penisul a iesit din erectie, are loc retragerea lui treptata in cloaca, spre deosebire de prolaps in care exteriorizarea este permanenta indiferent de starea organului copulator ( relaxat sau in erectie )

Simptome

Masculul afectat prezinta la nivelul cloacei o masa carnoasa cu aspect cilindric si culoare roz rosiatica, care este tarata pe sol sau pluteste cand testoasa se afla in apa. In functie de vechimea prolapsului, suprafata peniana poate fi acoperita cu murdarie, sau sa prezinte leziuni de gravitate variabila ( chiar zone necrozate ). Urmare a prolapsului penian, animalul afectat refuza sa se deplaseze.

Diagnosticul are in vedere exteriorizarea permanenta a penisului.

Tratament

Fiind o afectiune chirurgicala, tot ceea ce poate face detinatorul este sa solicite cat mai repede un consult medical veterinar de specialitate.

Nu incercati repunerea penisului in cloaca !

Prolapsul cloacal

Exteriorizarea partiala, in anumite limite, si intermitenta a mucoasei cloacale poate fi considerata normala, in cazul testoaselor de Florida ajunse la maturitate sexuala.

Prolabarea partiala sau totala a mucoasei cloacale la nivelul orificiului cloacal,fara revenirea spontana a acesteia in pozitie anatomica,  se datoreaza, de cele mai multe ori, unor:

  • traumatisme repetate in zona respectiva,
  • retentia de oua,  
  • procese inflamatorii locale,
  • prezenta unei infestatii parazitare la nivel cloacal
  • infectii bacteriene, virale, parazitare sau micotice ale tractului digestiv inferior sau ale aparatului urogenital,
  • afectiuni neurologice,
  • boli metabolice ( ex. hipocalcemia ),
  • stari de debilitate,
  • afectiuni neurologice

Simptome

La nivelul orificiului cloacal se observa prezenta unei mase carnoase globuloase ( aspect sferic ), de culoare roz rosiatica, care in functie de vechimea prolabarii, poate fi murdara si sa prezinte leziuni traumatice de gravitate variabila ( zone necrozate, rani superficiale sau profunde, etc ). Simptomele locale pot fi insotite de semne ale afectarii starii generale, respectiv: inapetenta, anorexie, imobilitate prelungita, letargie, fara raspuns sau cu raspuns intarziat la actiunea directa a stimulilor externi.

Diagnosticul se bazeaza pe prezenta nefireasca a masei carnoase la nivelul orificiului cloacal.

Tratament

Similar prolapsului penian, medicul veterinar este singurul in masura sa rezolve aceasta afectiune chirurgicala.

Repetam avertismentul: Nu incercati sa repuneti in pozitie anatomica mucoasa cloacala prolabata ! Este foarte probabil sa complicati inutil afectiunea.

Share Button
reprezentativ 28

Guta testoaselor de Florida

Este o afectiune caracterizata prin depunerea de cristale de urati ( saruri ale acidului uric ) in structurile organelor interne ( guta viscerala ) sau la nivelul articulatiilor ( guta articulara ). Ambele forme de boala evoluaza relativ frecvent in cazul reptilelor crescute ca animale de companie ( inclusiv a testoaselor de Florida ).


Cauzele, care conduc la aparitia bolii, in cazul testoaselor de Florida, sunt multiple:

  • fie sunt o consecinta a unui exces de proteine in alimentatie ( alimentatie hiperproteica ), care determina cresterea concentratiei de acizi aminati si purine in sange, 
  • fie sunt urmarea unei reduceriri a capacitatii de filtrare si excretie , datorata unor afectiuni renale.
  • infometarea testoasei – accidentala, ca urmare a unei ratii  neadecvate cerintelor , sau datorita unor afectiuni care determina anorexia,
  • privarea indelungata de apa, care conduce la deshidratarea accentuata a animalului,
  • administrarea, timp indelungat de medicamente cu potential toxic pentru rinichi.


Indiferent de cauze, depunerea cristalelor de urati se realizeaza cu predilectie la nivelul articulatiilor, al sacului pericardic al inimii, ficat, rinichi, trunchi cerebral, creier, mucoasa gingivala.

Simptome

In cazul testoaselor de Florida, guta se manifesta printr-o serie de simptome cu caracter general, cum ar fi:

  • tumefierea ( umflarea ) si deformarea articulatiilor,
  • greutati in deplasare sau chiar imobilitate,
  • animal letargic, fara raspuns sau cu raspuns intarziat la actiunea stimulilor externi ( in special in cazul exemplarelor bolnave cu depozite de urati localizate la nivel cerebral ),
  • deshidratare accentuata cu scaderea elasticitatii  tegumentului si ochi infundati in orbite,
  • scaderea volumului de urina excretata


Diagnosticul


Stabilirea diagnosticului este dificil de realizat numai pe baza examenului clinic, astfel ca medicul veterinar va solicita o serie de examene paraclinice ( examen biochimic al sangelui, ex. Rx, etc ) , care sa confirme suspiciunea de guta.


Tratament


Tratamentul acestei afectiuni consta in:

  • asigurarea unei diete restrictionate sub aspect proteic,
  • asigurarea unei hidratari intense  
  • cresterea diurezei ( cresterea volumului de urina eliminat )


Prognosticul afectiunii este rezervat spre grav, avand in vedere evolutia cronica a bolii, si posibilitatea incetarii functiei renale, situatie in care se pune in discutie optiunea euthanasiei exemplarului afectat.

Share Button
RES - 2

Boli metabolice ale tesutului osos intalnite la testoasa de Florida II

Entitatile patologice grupate sub termenul generic de boala metabolica a tesutului osos, se manifesta in principal prin simptome la nivelul aparatului locomotor ( schelet si musculatura ) al testoasei de Florida,dar si prin modificari ale aspectului si /sau a structurii carapacei si plastronului.De cele mai multe ori tabloul clinic este completat cu semne ale alterarii starii generale.

Astfel, in cazul rahitismului intalnim:

  • deformari ale articulatiilor si membrelor,
  • aparitia de fracturi spontane ( in special la nivell oaselor lungi ),
  • dificultati in deplasare, catarare, inot, sau in a iesi din apa pe uscat,
  • carapace de consistenta moale – la presiunea exercitata cu degetele asupra carapacei si plastronului, acestea se deplaseaza una in raport cu cealalta,
  • deformari ale carapacei ( carapace cu aspect de sa de calarie, in cele mai multe cazuri ),
  • dureri ale membrelor,
  • semne generale: apetit capricios urmata de inapetenta sau chiar anorexie, letargie, adinamie, scadere continua in greutate, stare de slabiciune generalizata.

Osteomalacia are manifestari clinice similare cu rahitismul, cu deosebirea ca afectiunea apare la testoasele de Florida adulte, spre deosebire de rahitism care apare la pui si tineret.

Osteoporoza se manifesta prin:

  • atonia membrelor sau chiar paralizia acestora ( este posibil ca testoasa sa isi tarasca membrele posterioare ),
  • testoasa nu isi poate retrage membrele sub carapace,
  • pe suprafata carapacei apar zone de consistenta modificata ( moale )si cu structura alterata ( ramolismentul carapacei ),
  • plastronul apare modificat, avand o consistenta asemanatoare cu a unui carton inmuiat in apa,
  • tumefierea membrelor.
  • Simptomele locale sunt completate de manifestari cu caracter general cum ar fi : inapetenta, anorexia, scadere in greutate, imobilitate, adinamie, stare letargica si de slabiciune accentuata.

Ostoedistrofia fibroasa generalizata, se manifesta initial prin:

  • o deformare caracteristica a carapacei:  scuturile cornoase se ridica, cu aparitia unor santuri vizibile intre placile costale si cele marginale. In final carapacea prezinta o serie de ridicaturi regulate, care in conditiile aportul de Ca se osifica. Deformarea carapacei este ireversibila.
  • tulburari ale mersului – testoasele nu se pot sprijini pe toate cele 4 membre,
  • umflarea articulatiilor, urmata de “ inmuierea “ acestora ( datorita inlocuirii tesutului osos al capetelor articulare  cu tesut fibros ), asa numitele “ articulatii de guma “.

In stadiile avansate, urmare a accentuarii procesului de inlocuire a tesutului osos cu tesut fibros, are loc:

  • aplatizarea si micsorarea carapacei, urmata de inmuierea acesteia ( carapace de carton ),
  • modificarea consistentei mandibulei, care prezinta o mobilitate exagerata,
  • procesul se extinde de cele mai multe ori la toate oasele capului.

Urmare a evolutiei bolii, tabloul clinic sa complica cu simptomele afectarii starii generale: inapetenta, anorexie, imobilitate, letargie, culminand  in final  cu moartea testoasei afectate, in lipsa unui tratament sustinut.

Hiperparatiroidismul, aparut secundar pe fondul unei alimentatii carentate in calciu, are ca efect hipersecretia de parathormon, care determina mobilizarea calciului din oase, urmata de demineralizari osoase dureroase, aparitia de fracturi spontane ( in special a oaselor lungi ), tremuraturi ale musculaturii, afectarea starii generale a animalului: anorexie, letargie, imobilitate prelungite, dificultati in mers. 

Diagnostic

Discutia cu detinatorul testoasei asupre conditiilor de intretinere si alimentatie ( anamneza ), urmata de examenul clinic al testoasei bolnave, permit medicului veterinar stabilirea unui diagnostic prezumtiv. Examenul radiologic, ofera datele suplimentare pentru un diagnostic de certitudine. 

Prognosticul acestor afectiuni osoase este rezervat spre grav, dace se tine cont de faptul ca testoasa ajunge la medicul veterinar in fazele avansate ale bolii, iar recuperarea animalului este lunga si anevoioasa. Primele semne de insanatosire apar dupa saptamani sau chiar luni de la corectarea conditiilor de intretinere si alimentatie si de instituire a tratamentului medicamentos.

Tratament 

Corectarea conditiilor de intretinere si asigurarea unei alimentatii echilibrate reprezinta elementele de baza in tratamentul testoaselor afectate.

Ratia alimentara va fi completata cu suplimente minerale, care contin calciu si fosfor in raport Ca : P = 2 : 1. Administrarea parenterala de calciu nu este indicata intrucat presupune unele riscuri ( datorate dificultatilor de dozare ) si este extrem de dureroasa pentru animal.

Testoasa va fi expusa, timp de 12 ore zilnic, radiatiilor UVB naturale ( radiatiile solare ) sau artificiale ( bec cu radiatii UVB ). Expunerea reptilei va fi directa si nu prin peretii de sticla sau plastic ai acvaterariului. Este bine de stiut ca radiatiile UV nu penetreaza sticla, in schimb radiatiile infrarosii ( termice ) ceea ce creste riscul aparitiei manifestarilor de hipertermie, in cazul exemplarelor expuse in aceste conditii.

Prevenirea imbolnavirii testoaselor de Florida este sinonima cu:

 

Share Button
reprezentativ 7

Boli metabolice ale oaselor intalnite la testoasa de Florida / Metabolic Bone Disease

Aceasta denumire generica grupeaza o serie de boli, care afecteaza integritatea si functionalitatea sistemului osos al testoasei de Florida, avand drept cauza comuna deficiente legate de aportul sau utilizarea calciului ( metabolismul calciului ) de catre organismul exemplarului afectat. Aceste afectiuni sunt comune tuturor reptilelor crescute in captivitate, fiind intalnite relativ frecvent, intrucat factorul declansator al acestor boli este reprezentat, in principal, de conditiile necorespunzatoare de intretinere si / sau o alimentatie dezechilibrata ( de regula carentata in calciu si cu fosfor in exces ).

Chiar daca, la prima vedere, oasele par a fi structuri solide, bine definite si aparent inerte chimic, la nivelul lor au loc in permanenta procese biochimice caracterizate prin depuneri fosfo – calcice, dar si de mobilizare a acestor minerale, in functie de solicitarile de moment ale organismului. Cu alte cuvinte structura osoasa este intr-o permanenta dinamica, sistemul osos fiind un participant activ in procesele metabolice ale organismului animal.

Entitatile patologice incluse in acest grup sunt:

  • Rahitismul – afectiune a oaselor ( osteodistrofie ), specifica animalelor tinere, caracterizata printr-o insuficienta mineralizare a ( mai vizibila  la nivelul oaselor lungi ), datorita unor dezechilibre fosfo – calcice si / sau a carentei in vitamina D.
  • Osteomalacia – boala osoasa generalizate, similara cu rahitismul, dar care afecteaza exemplarele adulte si care sunt determinate de un defect in procesul de mineralizare osoasa. Cauza cea mai frecventa este reprezentata de carenta in vitamina D si / sau de dezechilibrul alimentar fosfo – calcic.
  • Osteoporoza – boala sistemica, care afecteaza osul, caracterizata prin atrofia tesutului osos, avand ca rezultat cresterea fragilitatii oaselor si implicit a riscului de aparitie a fracturilor.
  • Osteodistrofia fibroasa – reprezinta o tulburare a metabolismului mineral, caracterizata prin inlocuirea tesutului osos cu tesut fibros, cu afectarea in special a articulatiilor ( “ articulatii de guma “ ) si a structurilor osoase de la nivelul carapacei.
  • Hiperparatiroidismul secundar, aparut pe fondul unui dezechilibru alimentar fosfo – calcic ( alimentatie carentata in calciu insotita, de obicei, cu un exces in aportul de fosfor ). Hipersecretia de hormon paratiroidian ( parathormonul ) aparuta in aceasta situatie, are ca rezultat mobilizarea calciului de la nivelul oaselor.

Cauzele frecvente, care conduc la aparitia uneia din aceste boli metabolice, sunt legate in principal  de conditiile de intretinere si alimentatie:

  • aport insuficient de calciu;
  • exces de fosfor in ratia testoasei. In conditiile unei diete echilibrate cantitatea de calciu in ratia alimentara,  raportata la cea de fosfor trebuie sa fie de la 1:1 pana la 2:1. Orice dezechilibru al acestui raport se soldeaza cu aparitia unei afectiuni osoase.
  • alimentatie hiperproteica – genereaza accelerarea ritmului de crestere al testoasei, cu toate efectele negative amintite ( afectari ale tuturor organelor, in special a rinichilor si ficatului ).
  • prezenta in dieta testoasei a unor alimente, care contin compusi ce inhiba absortia intestinala a calciuluioxalatii de Ca, prezenti de exemplu in frunzele de spanac, sau grasimea in exces reduc absortia Ca, generand astfel carenta acestui mineral chiar si in conditiile unui aport alimentar echilibrat.
  • insuficienta expunere a reptilei la radiatiile UV in special a celor de tip B – determina reducerea sintezei la nivel cutanat de vitamina D3.
  • boli ale altor organe ( ficat, rinichi, intestin, glanda parotida ) – afectarea acestora determina tulburari ale metabolismului calciului, fosforului si / sau a vitaminei D3.
  • temperatura scazuta a mediului – alaturi de alti parametrii fizici ai mediului ambiant, temperatura scazuta conduce la incetinirea proceselor de digestie si absortie intestinala, implicit si a calciului.

In concluzie se poate afirma ca bolile metabolice ale sistemului ososisi au originea in neasigurarea unor conditii de viata adecvate testoasei de Florida, crescuta in captivitate, ca animal de companie.

In conditiile in care produsele destinate asigurarii unui mediu de viata propice testoaselor de Florida ( incalzitoare, filtre de apa, lampi UVB, etc ) se gasesc in toate magazinele de tip pet – shop la preturi accesibile, iar varietate de alimente si suplimente comercializate este relativ mare, nu exista nici un motiv pentru care, cel care si-a asumat responsabilitatea cresterii si intretinerii acestui animal de companie, sa nu ii asigure mediul de viata si alimentatia in concordanta cu nevoile specifice ale speciei.

Continuare…

Share Button