Tag Archives: testoasa bolnava

Boli bacteriene intalnite la testoasa de Florida

Citrobacterioza

Citrobacterioza este o boala de purtator, intrucat agentul patogen raspunzator  de infectie, Citrobacter frecundii, este un germen epifit, Gram negativ, prezent in mod natural la nivelul tractului digestiv al mamiferelor ( inclusiv omul ), reptilelor si pasarilor.

Conditiile in care acest germen, aparent inofensiv, devine patogen si declanseaza manifestarile clinice ale bolii, sunt strans legate de asigurarea elementelor de microclimat. Astfel afectiunea apare frecvent in cazul testoaselor de Florida, crescute in acvaterarii fara sisteme de filtrare, sau dotate cu sisteme ineficiente si in care apa este este schimbata la intervale de timp mari.

Simptome

Tabloul clinic al bolii este caracterizat de predominanta simptomelor cutanate:

  • congestii,
  • hemoragii cutanate,
  • ulceratii la nivelul cozii si a membrelor.

In cazurile mai evoluate se inregistreaza tumefierea degetelor urmata de gangrena acestora. Semnele cutanate sunt insotite de alterarea starii generale  manifestata prin:

  • refuzul hranei ( anorexie ),
  • stare letargica,
  • adinamie,
  • indiferenta la actiunea stimulilor externi urmata de paralizia membrelor.

Prognosticul  este grav, de cele mai multe ori boala fiind letala pentru testoasa afectata.

Diagnostic

Medicul veterinar va stabili diagnosticul pe baza simptomelor cutanate. Din nefericire diagnosticul de certitudine se obtine, de cele mai multe ori, in urma examenului anatomo – patologic.

Tratament

Testoasa bolnava va fi trecuta intr-un tanc uscat, in care temperatura aerului este mentinuta la 30° – 35°C. Pentru a preveni efectele deshidratarii, zilnic, animalul va fi introdus intr-un bazin cu apa curata, incalzita la 30°C, timp de 1 – 2 ore, pentru a bea  si a se incerca hranirea lui.

Tratamentul medicamentos consta in administrarea parenterala ( subcutanat sau intramuscular ) de antibiotice, timp de 5 – 7 zile, in combinatii si doze indicate de medicul veterinar. Antibioterapia va fi asociata cu terapia de sustinere si vitaminoterapie. Ulceratiile tegumentare vor fi tratate pana la vindecarea completa, cu unguente continand antibiotice.

Micoplasmoza

Este o boala infecto – contagioasa, care afecteaza, in egala masura, atat exemplarele adulte cat si tineretul a peste 40 de specii de testoase terestre si acvatice, salbatice sau crescute in captivitate.

Agentul etiologic ( cauzal ) al afectiunii este reprezentat de de o bacterie din genul Mycoplasma, respectiv Mycoplasma agassizii. Germenul incriminat poate actiona singur sau in asociere cu alte micoplasme ( M. synovie, M. pneumoniae, etc ).

Simptome

Initial boala debuteaza la nivelul cailor respiratorii superioare si se manifesta prin:

  • rinita insotita de secretii nazale abundente de natura seroasa, seromucoasa sau mucopurulenta:
  • edem conjunctival;
  • conjunctivita,
  • enoftalmie.
  • datorita deshidratarii solzii isi pierd luciul.

In evolutia sa, procesul infectios cuprinde pulmonii si astfel tabloul clinic initial se complica cu manifestari de pneumonie sau bronhopneumonie ( dificultati respiratorii, inot cu corpul inclinat vizibil intr-o parte ).

La cateva zile de la debutul afectiunii se inregistreaza si semnele alterarii starii generale a testoasei, respectiv:

  • inapetenta,
  • anorexie,
  • letargie,
  • indiferenta la stimuli externi,
  • perioade lungi de imobilitate.

Netratata boala poate evolua saptamani sau luni, prognosticul fiind grav.

Diagnostic

Medicul veterinar va stabili diagnosticul pe baza informatiilor furnizate de detinator si a examenului clinic al testoasei bolnave. Izolarea si cultivarea in vitro a mycoplasmei, conduc la stabilirea diagnosticului de certitudine.

Tratament

La fel ca si in cazul celorlalte bacterioze, tratamentul  consta in administrarea sustinuta de antibiotice asociata cu terapia de sustinere. Transferul testoasei intr-un tanc uscat, pe toata durata tratamentului se dovedeste a fi oportun.  

Clostridioza

Tabloul clinic al unei infectii cu germeni din genul Clostridia, este cel al unei septicemei grave: inapetenta, anorexie, dificultati locomotorii urmate de moartea in timp scurt a testoaselor afectate.

Tratamentul infectiei este ineficient datorita evolutiei rapide a bolii. Este posibila insa vaccinarea testoaselor cu un vaccin folosit impotriva enterotoxemiei anaerobe a oilor.

Infectiile prezentate anterior sunt printre cele mai frecvent intalnite in la testoasele cu tample rosii. Evident exista si alti germeni patogeni ( Leptospira spp., Erysipelothrix, etc ) care pot afecta aceste reptile, dar incidenta acestor afectiuni este relativ redusa. In acest context putem aminti:

  • Tuberculoza – boala cu o evolutie sporadica, cu un potential zoonotic crescut.
  • Botulismul – intalnit in special in cazul testoaselor care primesc in alimentatie peste din conserve.

 

Share Button

Aspecte generale in patologia testoaselor de Florida

Bolile care afecteaza testoasele de Florida, crescute ca animale de companie, au drept cauza comuna, in proportie de 87%,  conditii de intretinere neadecvate si / sau greseli in  alimentatia reptilei. Procentul ridicat de imbolnaviri in care sunt implicate elementele mentionate anterior, reprezinta cea mai buna ilustrare al impactului major, pe care il au conditiile de crestere si intretinere, respectiv alimentatia, asupra starii de sanatate a animalelor de companie in general.

Un acvaterariu corect dimensionat, cu apa curata, filtrata permanent, temperatura in limitele zonei de comfort termic (  23 – 25°C  ), asigurarea iluminarii si a radiatiilor UV ( de tip A si B ) precum si o alimentatie cat mai variata, completata in permanenta cu suplimente minerale si vitaminice ( in principal Ca, Ph, vit. A, D, E si K ), sunt esentiale in scaderea semnificativa a riscului de imbolnaviri al acestor animale de companie. 

Patologia testoaselor cu tample rosii include boli infectioase cu etiologie virala, bacteriana sau micotica, infestatii parazitare, boli de nutritie, de metabolism, afectiuni ale organelor interne, ale carapacei si plastronului, boli ale ochilor si urechilor. Totodata testoasele pot suferi traumatisme cu etiologie diversa, rani, hemoragii ( interne sau externe ), intoxicatii, etc.

Suspiciunea ca testoasa de Florida aflata in ingrijire este bolnava impune cateva actiuni cu caracter general, din partea detinatorului:

  • Cresterea temperaturii mediului acvatic de la 25°C  la  28°C, respectiv a aerului din zona de uscat  de la 32°C la 38° C. Fiind animale poichiloterme ( cu sange rece ), testoasele tind sa aiba temperatura corpului apropiata de cea a mediului inconjurator. Intrucat procesele metabolice si mai ales mecanismele imunitare au un maxim de eficienta la temperaturi crescute ale corpului, este evident ca prin aceste modificari ale constantelor termice ale  mediului acvatic si terestru, sunt favorizate mecanismele imunitare de aparare impotriva agentilor patogeni.
  • Inlocuirea in totalitate a volumului de apa din mediul acvatic si asigurarea unei eficiente crescute a filtrarii acesteia. Daca testoasa suferinda prezinta dificultati in a inota, inaltimea coloanei de apa va fi redusa la minim ( pentru a preveni inecul ) si se va asigura posibilitatea ca animalul sa poate iesi cu usurinta pe uscat.
  • Mentinerea hidratarii reptilei ( in cazul in care animalul refuza sa intre in mediul acvatic ) este un aspect foarte important in managementul actiunilor intreprinse de detinatorul unei testoase cu simptome de boala.
  • Asigurarea unei alimentatii echilibrate si cat mai variate vine sa completeze ansamblul actiunilor care ar trebui intreprinse de detinatorul unei testoase posibil bolnave.

Daca, cu toate ameliorarile microclimatului si a alimentatiei testoasei, starea acesteia nu se imbunatateste in cateva zile, se impune un  consult medical veterinar.

Tratarea cu succes a unei testoase de Florida bolnave implica un diagnostic corect si o schema de tratament adecvata. Este vital ca detinatorul testoasei bolnave sa apaleze la un medic veterinar si sa nu incerce sa se substituie acestuia pe baza informatiilor culese din surse mai mult sau mai putin informate. Este salutara dorinta acestuia de a se implica in procesul de insanatosire a animalului preferat, dar interpretarea simptomelor care contureaza tabloul clinic al unei afectiuni si conduc la stabilirea unui diagnostic, necesita experienta si cunostintele unui medic veterinar.

Share Button