Tag Archives: testoasa cu tample rosii

Iluminarea si asigurarea radiatiilor UV pentru testoasele cu tample rosii

In conditii naturale activitatea solara asigura testoaselor de Florida ritmul circadian al activitatilor curente ( cautare a hranei, odihna , incalzire,  etc ), energia termica necesara incalzirii corpului in perioadele de odihna pe uscat, dar si expunerea la radiatiile UV de tip A si B, esentiale in managementul starii generale de sanatate a reptilei.

Testoasa cu tample rosii este un animal cu activitate diurna, ceea ce inseamna ca este activ ziua iar noaptea se odihneste. Acest aspect al comportamentului reptilei, impune asigurarea iluminatului artificial al acvaterariului timp de 8 – 12 ore / zi.

In completarea iluminarii si a caldurii asigurate de becurile cu incandescenta, acvaterariul trebuie dotat suplimentar cu o sursa de radiatii UV. Obligativitatea asigurarii fluxului de radiatii UVA si UVB in zona de uscat, este determinata de importanta acestora in asigurarea starii de sanatate a testoasei cazate cazate: 

  • Radiatiile UV de tip A asigura un comportament alimentar, social si reproductiv normal animalelor expuse. Cu alte cuvinte acest tip de radiatii sunt raspunzatoare de mentinerea echilibrului la nivel cerebral. S-a demonstrat ca expunerea zilnica a animalelor unui flux de radiatii UVA, timp de doua ore, a indus declansarea comportamentului reproductiv al acestora.
  • Radiatiile UV de tip B sunt esentiale in sinteza vitaminei AD3  in organismul testoasei. Rolul acestei vitamine in procesele de absortie intestinala si de metabolizare a Ca este cruciala, absenta ei determinand deficit de Ca, cu aparitia rahitismului ( in cazul exemplarelor tinere ) sau a osteomalaciei ( la exemplarele adulte ).

Evident ca expunerea reptilei direct radiatiilor solare, reprezinta cea mai buna modalitate de a asigura necesarul de radiatii UVA si UVB. Se estimeaza ca o expunere directa actiunii solare a reptilei, totalizand o perioada de minim 5 ore saptamanal, asigura necesarul de radiatii UV de tip B, astfel ca dotarea acvaterariului cu o sursa UVB devine inutila.

In oricare alta situatie asigurarea unei surse artificiale de radiatii UVB este absolut necesara. Magazinele de specialitate au in oferta o gama variate de becuri UVB destinate acvaterariilor sau a terariilor.

Daca asigurarea radiatiei UV de tip B este imposibila,  completarea alimentatiei testoasei de Florida cu suplimente vitamino – minerale, care contin vitamina D3 este unica modalitate prin care se poate asigura prezenta acesteia in organismul reptilei.

Asigurarea si intretinerea corecta a unei testoase cu tample rosii implica energie, timp si investitia unei sume de bani relativ mari.  Daca insa conditiile minimale, prezentate in postarile precedente sunt asigurate, interactiunea om animal de companie, recompenseaza pe deplin efortul facut.

Share Button

Mediul terestru al testoasei de Florida

Chiar daca reprezinta numai o treime din suprafata totala a habitatului artificial, spatiul terestru are  o importanta deosebita in managementul starii de sanatate a testoaselor cu tample rosii. Fiind animale cu sange rece ( nu au capacitatea de termoreglare, motiv pentru care tind sa aiba temperatura corporala egala cu cea a mediului inconjurator ), testoasele petrec timp indelungat pe uscat, incalzindu-se la soare sau la sursa de caldura, in cazul exemplarelor crescute in captivitate.

Cresterea temperaturii corporale permite desfasurarea normala a proceselor metabolice, cele de digestie si absortie intestinala precum si mecanismele imunitare fiind principalele beneficiare.

Perioda petrecuta pe uscat, permite sinteza vitaminei D3 sub actiunea directa a radiatiilor UVB solare sau a celor emise de lampa UVB (  in cazul celor crescute indoor ). Rolul acestei vitamine in absortia intestinala  si metabolismul calciului este esentiala. Lipsa Vit. D3 determina deficitul de calciu in organismul testoasei, chiar in conditiile unui aport exogen corespunzator.

Uscarea completa periodica a carapacei si plastronului le intareste si limiteaza dezvoltarea algelor pe suprafata lor. O carapace curata si tare este mai putin susceptibila infectiilor bacteriene si fungice, care, in caz contrar, pot genera afectiuni de gravitate diferita, uneori letale, testoasei.

Timpul  petrecut pe uscat de catre testoasa de Florida constituie un semn important al starii de sanatate. Pozitia cu capul ridicat in aer si membrele posterioare intinse, in momentele cand  face plaja, reprezinta semnul principal, care indica un exemplar fara probleme de sanatate.

Din cele mentionate anterior se poate trage o singura concluzie: spatiul uscat este esential pentru testoasa cu tample rosii, iar absenta acestuia din habitatul artificial, in care este gazduita, determina probleme grave de sanatate.

Pentru a fi eficient si practic, spatiul uscat destinat testoasei trebuie sa respecte cateva criterii importante:

  • Mediul terestru trebuie sa aiba o suprafata suficient de mare pentru a permite iesirea completa a testoasei din apa si sa permita uscarea completa a carapacei si plastronului. In medie, spatiul terestru ar trebui sa fie egal cu 30 % din suprafata totala a acvaterariului. 
  • Sa dispuna de o sursa de caldura ( bec cu filament, bec cu infrarosii,etc. ). Pentru a stimula iesirea pe uscat a reptilei temperatura aerului, la nivelul solului, trebuie sa fie mai mare cu aproximativ 12°C decat temperatura apei. Temperatura aerului mai mare de 30 – 32°C, descurajeaza iesirea testoaselor pe uscat sau pot determina hipertermie.
  • Elementul de legatura intre mediul acvatic si cel terestru va avea o suprafata fina, fara rugozitati care sa poata zgaria plastronul si sa permita accesul facil al testoasei in mediul terestru. De asemenea zona de acces trebuie sa permita testoasei sa poata urca fara sa fie nevoita sa-si frece plastronul de suprafata uscatului.
  • Siguranta in utilizare. Varianta aleasa pentru asigurarea zonei de uscat nu trebuie sa permita imobilizarea accidentala a unui membru sau, mai rau, a capului testoasei intre peretii acvariului si malurile suprafetei terestre. De asemenea constructia nu trebuie sa serveasca ca punct de plecare intr-o potentiala incercare de evadare a testoasei.

  • Materialele folosite in constructia spatiului uscat nu trebuie sa fie toxice sau sa contina compusi care, dizolvati in apa, sa altereze calitatile acesteia.
  • Constructia sau platforma plutitoare trebuie sa fie stabila, solida, fara posibilitatea de a se desface in partile componente, sau de a pluti in deriva ( in cazul platformelor )
  • Este absolut necesar ca mediul terestru sa permita uscarea completa si a plastronului, sa fie lipsit de elemente ascutite ( ex. spartura de piatra ), care sa afecteze integritatea acestuia sau chiar sa produca ranirea testoasei.
  • Majoritatea testoaselor nu agreaza sa fie deranjate in perioada in care se incalzesc pe uscat. Unele devin agitate si se retrag in mediul acvatic, altele vin si solicita insistent hrana. Pentru a asigura un oarecare calm zonei de uscat, este recomandabil ca aceasta parte a acvaterariului sa fie acoperita.  

Variantele constructive alese pentru realizarea acestui element important al habitatului testoasei de Florida sunt multiple. Practic singura limita o constiuie imaginatia  si gradul de implicare al detinatorului in realizarea unui ambient optim si cat mai estetic  reptilei gazduite.

Varianta cea mai usoara o constituie achizitia din magazinele specializate a unor insulite de plastic, care se ataseaza la peretii bazinului cu ajutorul unor ventuze. Acest tip de constructie este optim pentru pui sau tineretul de pana la 1 an. Prezinta avantajul ca nu reduce spatiul destinat mediului acvatic, este usor de curatat, permite un acces facil pe suprafata ei. O atentie marita se va acorda spatiului dintre peretii bazinului si insulita, care poate imobiliza accidental unul din membrele testoasei sau chiar gatul, daca animalul incearca sa urce pe insula prin acel loc.

O alta varianta o reprezinta inaltarea peste nivelul apei a substratului, la unul din capetele acvariului. Aceasta varianta ofera un aspect estetic natural acvaterariului, permite accesul facil al testoasei la suprafata uscata, nu exista spatii intre peretii bazinului si uscat. Dezavantajul este reprezentat de reducerea semnificativa a spatiului destinat mediului acvatic.

Folosirea unor pietre  de rau cu suprafata neteda sau a trunchiurilor netede de copac confera acvaterariului un aspect natural si indeplinesc cerintele minime impuse. Ramane la alegerea detinatorului testoasei, ce materiale va folosi si cum va realiza spatiul terestru.

testoasa mareToate variantele prezentate anterior sunt viabile in cazul testoaselor cu tample rosii de mici dimensiuni. Realizarea spatiului terestru pentru o testoasa, care a ajuns de dimensiuni mari, poate deveni problematica. In aceasta situatie, solutia optima o reprezinta realizarea spatiului terestru deasupra mediului acvatic. Bazinul este umplut complet cu apa, iar suprafata de uscat este amplasata deasupra sau lateral de bazin. Accesul intre cele doua medii va fi realizat prin intermediul unei rampe line.

Realizarea acvaterariului nu inseamna nimic, fara asigurarea conditiilor de microclimat, care sa faca acest habitat optim cresterii si intretinerii unei testoase de Florida.

 

Share Button

Mediul acvatic al testoaselor de Florida

Testoasele de Florida sunt reptile amfibii, care petrec lungi perioade de timp pe uscat, incalzindu-se in bataia razelor solare. Aceste este si motivul pentru care habitatul artificial al acestor animale trebuie sa cuprinda obligatoriu, atat mediu acvatic ( aprox. 70 % )  cat si o suprafata de uscat (  30 % ).

Realizarea habitatului pentru cresterea si intretinerea acestui animal de companie, incepe prin achizitia sau constructia unui acvaterariu suficient de spatios pentru a cuprinde mediul acvatic si portiunea de uscat adaptate exemplarului ce urmeaza sa fie cazat. Acvariile din sticla sau acrilat, de diferite dimensiuni, destinate in principal cresterii pestilor exotici, reprezinta una din cele mai utilizate variante de cazare a testoaselor amfibii. O alta posibilitate este reprezentata de utilizarea containerelor din plastic pentru depozitare, care pot avea dimensiuni relativ mari, sunt mai sigure si mai usor de manevrat si curatat comparativ cu acvariile clasice. Un amanunt deloc de neglijat il constituie pretul de achizitie al acestora mult, mult  mai mic comparativ cu cel al unui acvariu de aceleasi dimensiuni. Singurul dezavantaj il reprezinta aspectul containerului in estetica camerei in care este amplasat si, eventual, faptul ca nu sa poate observa testoasa in mediul acvatic din lateral. Alte variante posibile includ minipiscinele gonflabile pentru copii, caditele sau iazurile preformate din plastic. Aceste ultime variante se preteaza la a fi folosite mai mult in cazul cresterii testoaselor in aer liber pe perioada verii.

Indiferent de varianta aleasa, spatiul destinat  testoasei trebuie sa aiba o suprafata si un volum suficient de mare pentru a cuprinde mediul acvatic si portiunea de uscat adaptata nevoilor animalului. Dimensionarea habitatului foloseste ca reper initial lungimea carapacei testoasei pentru care este destinat habitatul. Astfel pentru mediul acvatic :

  • lungimea acvaterariului trebuie sa fie minim de 4 – 5 X lungimea carapacei;
  • latimea 2 – 3 X lungimea carapacei;
  • adancimea mediului acvatic  1.5 – 2 X lungimea carapacei.

La aceste dimensiuni urmeaza sa fie adaugate cele ale portiunii de uscat.

Reperele prezentate anterior ofera un minim de confort piulor si testoaselor tinere, dar isi pierd din acuratete in cazul exemplarelor adulte ajunse la maturitate sexuala. O alta modalitate mai exacta  de calcul al volumului mediu de apa necesar unei testoase,  porneste de la premisa conform careia sunt necesari aproximativ 9 l de apa pentru fiecare cm din lungimea carapacei testoasei cazate. In consecinta:

  • la achizitie ( lungime a carapacei  LC de aprox. 3 cm ) este necesar un volum mediu de apa egal cu 27 l;
  • la varsta de 1 an ( LC intre  5 – 8.5 cm )  testoasa are nevoie de 45 – 80 l;
  • masculul la varsta maturitatii sexuale ( LC = 10 cm ) are nevoie de 90 l apa, iar femela in acelasi moment al vietii ( LC = 13 cm ) de aprox. 120 l;
  • in cazul exemplarelor cu ungimea caraoacei maxima, volumul necesar de apa este egal cu 200 l in cazul masculilor, respectiv 270 – 300 l pentru femele.

Se recomanda alegerea unui acvariu cu un volum de min. 80 l inca de la achizitia puiului de testoasa. Motivul unei astfel de recomandari rezida in reducerea cheltuielilor conexe cu realizarea si accesoriile necesare habitatului ( filtru de apa, incalzitoare, lampi UVB ) si in posibilitatea mentinerii acestui habitat o perioada relativ lunga de timp ( 5 – 6 ani ). Totodata mentinerea constanta a microclimatului si igienei este mult mai usoara si mai putin consumatoare de timp si, de ce nu, de bani in cazul unui acvariu mare comparativ cu un bazin de mici dimensiuni.

Chiar si cu riscul de a repeta un aspect prezentat intr-o postare anterioara, mitul conform caruia testoasa cu tample rosii nu va creste daca este gazduita intr-un bazin de dimensiuni mici, este in intregime fals. Intretinerea testoasei intr-un mediu subdimensionat nu-i va stopa cresterea, ci doar o va chinui si, cel mai probabil, se va imbolnavi, generand cheltuieli suplimentare cu tratamentele si vizitele la medicul veterinar

Exemplarele cu  LC = 20 – 30 cm  necesita acvaterarii de dimensiuni mari ( 150 – 200 l apa ) a caror amplasament, manevrabilitate si intretinere pot pune probleme serioase detinatorilor. Pentru aceste exemplare, gazduirea lor in containere mari de plastic  poate fi o solutie optima. Chiar daca nu sunt atat de estetice, sunt rezistente, usor de manevrat si de curatat, iar pretul de achizitie este mult mai mic decat cel pentru un acvariu de acelasi volum. Cu un efort de imaginatie, poate fi amenajat un acvaterariu estetic pornind si de la un astfel de suport.

Asigurarea substratului in mediul acvatic al testoasei este optionala. In cazul acvaterariilor fara substrat, intretinerea este mai usoara, dar ansamblul pierde din aparenta naturala si nici nu pot fi sadite plante acvatice. In cazul in care se opteaza pentru folosirea unui substrat acesta poate fi nisip, pietris de diferite dimensiuni ( adaptat pentru a impiedica testoasa sa – l  poata inghiti ), pietre mari de rau, etc.

Mediul acvatic al testoasei poate fi populat cu plante acvatice. Pe langa aspectul estetic conferit, acestea constituie si o sursa excelenta de vegetale proaspete, mai ales pentru testoasele care nu prezinta un interes deosebit pentru acest tip de alimente. Avand in vedere ca vor fi consumate, vor fi evitate speciile care pot contine pricipii toxice pentru reptila. De asemenea vor fi evitate plantele artificiale. Poate ca aspect estetic sa arate mai bine si sa reziste un timp mai indelungat decat cele naturale, dar sunt inutile ( nu produc oxigen si nici nu pot fi consumate ) iar prin consumul lor accidental pot conduce la imbolnaviri.

Parametrii fizici si chimici proprii mediului acvatic al testoaselor cu tample rosii vor fi discutate intr-o postare viitoare.

Share Button

Ce nu nu iti spune vanzatorul unei testoase de Florida

Aceasta postare are drept scop principal, prezentarea succinta a unor aspecte ( cele mai multe dintre ele, concluzii ale celor mentionate in postarea anteriora ) pe care ar trebui sa le cunoasca orice persoana care doreste sa achizitioneze o testoasa cu tample rosii, astfel ca decizia de cumparare sa fie facuta in deplina cunostinta de cauza a implicatiilor care decurg din aceasta. Astfel :

Testoasele cu tample rosii cresc mari (  max. 30 cm femela si  23 cm masculul ). Chiar daca la achizitie  are o lungime a carapacei de aprox. 4 cm, in maxim 5 ani masculul va masura 10 cm iar femela 13cm si vor continua sa creasca. Implicatiile directe ale ritmului relativ rapid de crestere se regasesc in dimensiunile habitatului artificial minim necesar reptilei.  Daca in momentul achizitiei este suficient un acvariu de aprox. 80 l, pentru ca numai in numai 5 ani  sa fie necesar un volum de  150 – 200 l apa.

Teoria, conform careia testoasa crescuta inr-un acvariu de mici dimensiuni nu va  creste, este falsa. Indiferent de conditiile de mediu sau de alimentatie, testoasa de Florida va creste in mod constant, singurul rezultat al unui acvaterariu mic fiind  un animal chinuit si bolnav.

Testoasa de Florida are o speranta de viata in captivitate de peste 40 de ani. In consecinta in momentul achizitiei ei, detinatorul isi ia un angajament pe termen foarte lung privind cresterea, alimentatia, intretinerea si mentinerea starii de sanatate a acestui animal de companie.

Intretinerea testoasele cu tample rosii nu este ieftina. Daca “ parodia “ de habitat de plastic, cu o insulita in mijloc si cu un palmier de plastic, vanduta in magazinele pet shop odata cu puiul de testoasa, este considerata un spatiu acceptabil, poate ar trebui sa se renunte la ideea de a se achizitiona un astfel de animal de companie. In afara de un acvaterariu de dimensiuni mari, mai sunt necesare un filtru de apa, lampi UVB si cu infrarosii, termometre, incalzitoare, medicamente, care sunt relativ costisitoare.

Testoasele cu tample rosii pot fi purtatoare de Salmonella. Asa cum se cunoaste de ani buni, majoritatea testoasele ( asemanator altor reptile ) pot fi  purtatoare de Salmonella (  alaturi de alte bacterii ), pe care o pot transmite si detinatorului, mai ales daca nu sunt respectate actiuni elementare de igiena personala: spalarea energica a mainilor dupa manuirea animalului, evitarea contactului pielii cu urina sau excrementele acestuia, etc. Mai periculosi sunt puii de testoasa, nu pentru ca ar fi mai infectati cu Salmonella decat exemplarele adulte, ci pentru ca au o dimensiune  potrivita pentru a fi tinuti in mana sau chiar bagati in gura de catre copii mici. Acest aspect nu trebuie, singur, sa anuleze decizia unei potentiale achizitii, intrucat masuri minime de igiena personala, fac putin probabila o potenttiala infestare.

Testoasele de Florida fac multa mizerie. Acesta este si motivul pentru care este nevoie de filtru de apa capabil sa recircule de cel putin 2 – 3 ori pe zi apa din mediul acvatic al testoasei. In caz contrar apa va deveni murdara relativ repede si  va incepe sa emane mirosuri neplacute. Hranirea testoasei intr-un bazin separat de acvaterariul propriu zis va contribui, de asemenea, la mentinerea curateniei si igienei.

Acest articol nu urmareste descurajarea achizitionarii, ca animale de companie, a  testoaselor cu tample rosii. Decizia achizitiei,  luata cunoscand toate aspectele si implicatiile legate de cresterea si intretinerea acestor animale, va feri potentialul detinator de dezamagiri si frustrari viitoare si totodata va reduce numarul testoaselor abandonate.

Share Button

Cresterea si intretinerea testoaselor de Florida – Aspecte generale

Habitatul testoaselor de Florida aflate in captivitate, trebuie astfel conceput incat sa asigure acestora conditii optime de crestere si dezvoltare respectiv :

  • apa in permanenta curata,
  • temperatura in mediul acvatic si terestru situata in limitele zonei de comfort termic,
  • spatiu suficient pentru un minim de activitate fizica : inot, scufundari sau miscare terestra.

Discutia despre habitatul acestor animale de companie trebuie precedata de o prezentare succinta a catorva elemente legate de arealul natural, dimensiuni si comportamentul in captivitate al testoaselor.

Broasca testoasa cu tample rosii este o reptila amfibie, originara geografic din zona riverana fluviului Mississippi pana in Golful Mexic. Comertul intens cu aceste animale de companie a condus la cresterea masiva a ariei de raspandire. Astfel, la  momentul actual, pot fi intalnite exemplare ale acestei specii in aproape toate zonele de pe glob cu clima subtropicala si temperat continentala propice dezvoltarii lor. In consecinta apar si in Europa si chiar in anumite zone din Romania, “ gratie” unor detinatori de astfel de animale,care, plictisiti de acestea  au decis abandonarea lor pe malul lacurilor sau in apropierea raurilor. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, adaptarea acestor testoase la noile conditii de mediu, s-a realizat in detrimentul speciilor indigene de testoase cu care se confrunta pentru habitat si sursele de hrana.

Habitatul natural al testoaselor cu tample rosii este reprezentat de cursuri line, lacuri sau iazuri cu apa calda si curata, de adancime medie, si cu o vegetatie acvatica abundenta. In jurul arealului acvatic se gasesc zone de uscat ferite si linistite ( plaje, stanci sau pietre cu suprafata neteda, trunchiuri de copac, insulite, etc ), unde testoasele se pot incalzi in bataia directa a razelor solare. Nu este o raritate sa vezi mai multe exemplare incalzidu-se impreuna, uneori, in cazul zonelor de mici dimensiuni, chiar catarate una pe carapecea alteia..In general testoasele nu se indeparteaza de sursa de apa, decat  cand cauta un loc unde sa-si poata depune ouale ( in cazul femelelor ), sau cand isi cauta o noua partenera, in cazul masculilor.

Testoasa de Florida este incadrata in categoria testoaselor de dimensiuni medii spre mare. Femelele sunt mai mari, atingand dimensiuni ale carapacei cuprinse intre  25.5 – 30.5 cm, spre deosebire de mascul, care nu depaseste 18 – 23 cm. Lungimea carapacei este considerata dimensiunea unei drepte imaginare, care uneste polul anterior si posterior al carapacei, paralela cu plastronul si adiacenta intr-un punct la carapace.

La nastere puii masoara aproximativ 2,5 cm. In conditii optime de crestere si intretinere, au o rata de crestere relativ rapida, astfel ca la un an, au o dimensiune a carapacei cuprinsa intre 5 si 8,5 cm. Tineretul atinge maturitatea sexuala cand lungimea carapacei este de aproximativ 10 cm ( varsta  cuprinsa intre 2 – 4 ani ) in cazul masculilor, respectiv 12 – 13 cm pentru femele ( varsta estimata 3 – 5 ani ).  Testoasele continua sa creasca pana la o lungime a carapacei situata in apropierea valorilor maxime enuntate anterior ( s-au inregistrat rar lungimi ale carapacei mai mari decat 30 cm femela si 23 cm masculul.

Contrar celor afirmate de unii crescatori, nu se poate stabili o corelatie directa intre varsta testoasei si lungimea carapacei, intrucat cresterea si dezvoltarea animalului este strans legata de conditiile de microclimat si  alimentatie. De asemenea nu trebuie uitat un aspect: in captivitate testoasele au o rata de crestere mai rapida decat a celor din mediile naturale.

Speranta de viata a testoasei cu tample rosii crescuta in captivitate este de 30 – 40 ani, in timp ce in mediul natural rareori depaseste 20 de ani.

Chiar si in conditii de captivitate, la nivel instinctiv, testoasa de Florida ramane in continuare un animal salbatic. Cu toate acestea, raportat la alte specii de testoase crescute ca animale de companie,  ele sunt cele mai prietenoase cu omul, acceptand relativ usor prezenta acestuia in preajma lor.

Ele isi recunosc detinatorul dupa o perioada de acomodare scurta, mai ales daca acesta este cel care le hraneste cu regularitate. In general fiecare exemplar are o personalitate proprie, astfel ca si comportamentul lor in captivitate este variat. De altfel in captivitate comportamentul testoaselor se reduce de cele mai multe ori la a solicita insistent  de mancare, sau la cel de a explora anumite zone sau obiecte care i-au captat atentia.

Uneori testoasele de Florida incearca sa muste, mai ales daca sunt manuite brusc sau cand nu vor. Acesta nu este un comportament agresiv ci mai mult unul de aparare. De altfel testoasa nu va ezita sa se indeparteze  cu rapiditate pentru a scapa de o atentie nedorita. 

Daca achizitia reptilei si alimentatia ei nu sunt foarte scumpe, realizarea habitatului si a microclimatului optim, precum si intretinerea lor cotidiana sunt relativ costisitoare. Daca luam in calcul si speranta de viata a testoasei ( 30 – 40 ani ), rezulta ca detinerea ei ca animal de companie implica un angajament pe termen lung, in care detinatorul va investi, alaturi de timp ( destinat hranirii si intretinerii in conditii igienice a animalului ) si o suma de bani relativ mare legata de realizarea si mentinerea habitatului si a microclimatului optim.

Share Button