Tag Archives: testoasa de Florida

reprezentativ 30

Conjunctivita testoaselor de Florida

Conjunctivita reprezinta o afectiune inflamatorie a tesutului subtire ( mucoasa conjunctivala ), care captuseste suprafata interna a pleoapelor, cu rol in apararea si mentinerea hidratata a  globul ocular.

Boala apare frecvent la testoasele gazduite in acvaterarii cu apa poluata, neschimbata la timp, nefiltrata. Variatiile mari de temperatura in mediul acvatic sau terestru contribuie, de asemenea, la declansarea manifestarilor clinice.

In aceste conditii, flora bacteriana eliminata, in mod obisnuit, prin intermediul fecalelor testoasei, se multiplica excesiv si pot determina aparitia conjunctivitei purulente.

Simptome

In cazul testoaselor de Florida, conjunctivita se manifesta prin:

  • tumefierea pleoapelor,
  • lipirea marginilor libere ale acestora urmata de acumularea in sacul conjunctival a unei secretii purulente.

Simptomele locale sunt insotite de semnele alterarii starii generale:

  • slabire accentuata ( lipsa vederii impiedica testoasa sa se hraneasca ),
  • letargie,
  • imobilitate,
  • refuzul de a intra in mediul acvatic.

Tratament

Tratamentul local constand in:

  • deschiderea fortata a pleoapelor,
  • indepartarea secretiilor purulente,
  • lavajul pleoapelor si a sacului conjunctival cu ser fiziologic, urmata de aplicarea unui unguent oftalmic pe baza de antibiotice,

trebuie insotit de corectarea imediata a igienei acvaterariului si imbunatatirea conditiilor de intretinere si alimentatie.

Pe toata durata tratamentului testoasa va fi gazduita int-un tanc uscat, incalzit ( temperatura aerului 28 – 30°C max., iar pentru a evita deshidratarea, zilnic va fi transferata intr-un bazin cu apa incalzita si putin adanca, timp de 1 – 3 ore. Pana la deschiderea ochilor, testoasa va refuza hrana, astfel ca este inutila administrarea ei.

Share Button
reprezentativ 29

Afectiuni oculare ale testoaselor cu tample rosii

In cazul testoaselor cu tample rosii ( nu numai ), ochii pot fi considerati ca un indicator sensibil al starii generale de sanatate, intrucat un numar mare de boli cu etiologie ( cauza )  diferita, se manifesta clinic prin simptome oculare. Totodata, ochii acestor reptile pot fi considerati si un indicator al conditiilor de intretinere si igiena  in care sunt crescute, in captivitate. Prezenta unor poluanti toxici ( rezultati in principal din descompunerea resturilor alimentare si a dejectiilor ) in mediul acvatic sau terestru din acvaterariu, temperatura scazuta, sau variatiile mari de temperatura a mediului ambiant, alimentatia dezechilibrata, se reflecta in mod direct asupra starii de sanatate a analizatorului vizual.

Ochii testoaselor de Florida sunt mici, sferici, dispusi lateral in orbitele osoase. Sunt protejati de doua pleoape orizontale, care se inchid complet si, o asa numita pleoapa a III – a ( membrana nictanta ), semitransparenta, care se deplaseaza pe verticala, din fata in spate ( antero – posterior ). Pleoapele orizontale au o dezvoltare si o mobilitate inegala, pleoapa inferioara fiind mai mare si mai mobila decat pleoapa superioara.

Acuitatea vizuala a acestor reptile este buna, astfel ca ele sunt capabile sa se orienteze atat in mediul acvatic cat si terestru. Lipsa vederii ( patologica sau accidentala ) impiedica testoasa sa se hraneasca, de unde si importanta mentinerii intacte si complet functionale a acestui analizator.

Cauza frecventa a bolilor aparute la acest nivel, in cazul testoaselor de Florida crescute in captivitate, o constituie conditiile de intretinere, igiena si / sau nutritie inadecvate. Apa poluata, incarcata cu resturi alimentare neconsumate, cu dejectii, nefiltrata corespunzator, temperatura scazuta a mediului acvatic si terestru, alimentatia carentata in vitamine ( in special vitamina A ) sunt factori declansatori ai afectiunilor oculare primare. De asemenea exista un numar mare de infectii ale aparatului vizual, care evoluaza fara semne vizibile, dar care pot sa devina manifeste in conditiile scaderii eficientei mecanismelor imunitare de aparare ( si astfel ne intoarcem din nou la conditiile de intretinere igiena si alimentatie ).

Cele mai frecvente afectiuni oculare intalnite in cazul testoaselor de Florida crescute ca animale de companie, amintim: edemul pleoapelor si conjunctivita. Evident, oftamologia testoaselor include si alte entitati patologice ( uveita, keratita, opacifierea cristalinului, orbirea, etc ), dar acestea nu sunt atat de vizibile pentru detinatorul testoasei, ele fiind diagnosticate, de cele mai multe ori in urma unui examen clinic, de catre medicul veterinar.

Edemul pleoapelor

swollen-eyesCa afectiune primara, edemul pleoapelor este o consecinta directa a efectului condtitiilor neadecvate de intretinere, igiena si alimentatie a acestor reptile.

Apa poluata cu resturi alimentare neconsumate, dejectii si produsi de descompunere, acvaterariile neigienizate periodic, temperatura acazuta a mediului acvatic, in special, sunt printre cele mai frecvente cauze ale aparitiei manifestarilor clinice ale acestei boli.

Exista insa si situatii in care edemul pleoapelor apare secundar, ca simptom al unor boli infectioase ( ex. Micoplasmoza ), afectiuni ale cailor respiratorii superioare sau in boli de nutritie sau metabolism ( ex. Hipovitaminoza A ).

Boala afecteaza in principal exemplarele tinere ( pana in 2 ani ), dar poate sa apara la fel de bine si sa se manifeste identic si in cazul testoaselor adulte.

Simptome

Manifestarile clinice ale bolii se concretizeaza in:

  • tumefiarea pleoapelor ( simptom caracteristic );
  • umflarea pleoapelor este urmata de lipirea marginilor libere ale acestora, 
  • acumularea in sacul conjunctival a unei secretii albe de consistenta unui  cas ( consistenta cazeoasa ). Aceasta secretie este rezultatul afectarii conjunctivei oculare, in cursul evolutiei bolii;
  • lipsa vederii impiedica reptila sa se hraneasca, urmata de scadere in greutate, stare de slabiciune, letargie. Testoasa petrece timp indelungat pe uscat, imobila si refuza deplasarea in mediul acvatic.

Tratament

Protocolul terapeutic implica aplicarea unui tratament local, respectiv:

  • desciderea pleoapelor,
  • indepartarea continutului acumulat in sacul conjunctival,
  • aplicarea unui unguent sau colir pe baza de antibiotice, recomandat de medicul veterinar.

Procedeul se repeta zilnic, pana la disparitia completa a inflamatiilor si deschiderea ochilor. Durata medie a tratamentului se intinde pe o perioada de 2 pana la 3 saptamani.

Tratamentul local trebuie insotit de corectarea rapida a conditiilor de intretinere, igiena si aimentatie responsabile de aparitia afectiunii, sau de tratamentul bolii primare care a generat edemul pleoapelor.

Pe toata durata tratamentului testoasa va fi gazduita int-un tanc uscat, incalzit ( temperatura aerului 28 – 30°C max., iar pentru a evita deshidratarea, zilnic va fi transferata intr-un bazin cu apa incalzita si putin adanca, timp de 1 – 3 ore. Pana la deschiderea ochilor, testoasa va refuza hrana, astfel ca este inutila administrarea ei.

Share Button
reprezentativ 19

Boli respiratorii intalnite la testoasa cu tample rosii

Boli ale aparatului respirator sunt diagnosticate, relativ frecvent, in cazul testoaselor de Florida, crescute ca animale de companie. In functie de segmentul vizat, se intalnesc:

  • afectiuni respiratorii ale segmentelor superioare ( cavitate nazala, laringe, trahee ),
  • boli ale segmentelor inferioare ( bronhii, pulmoni ) ale aparatului respirator.

Aceasta diferentiere este mai mult arbitrara intrucat nu de putine ori manifestarile clinice ale unei boli  localizate la nivelul cailor respiratorii superioare evoluaza ( in conditiile unui tratament neadecvat, sau a lipsei tratamentului ) cu afectarea pulmonilor, si invers pneumonia poate evolua cu simptomele unei afectiuni respiratorii superioare ( secretii nazale, de exemplu ).

Manifestarile clinice, care insotesc bolile segmentelor superioare ale aparatului respirator, se concretizeaza in:

  • secretii nazale ( seroase, seromucoase, mucopurulente sau purulente ) in cantitate crescuta,
  • conjunctivita cu secretii oculare abundente,
  • edem palpebral.

In cele mai multe situatii, agentul cauzal implicat a  fost identificat ca fiind de natura bacteriana, respectiv germeni din speciile Micoplasma agassizi ( in principal ) sau Micoplasma testudineum. Aici puteti citi mai multe despre Micoplasmoza…

Pneumonia reprezinta inflamarea tesutului pulmonar sub actiunea unor germeni patogeni, care ajung la acest nivel al aparatului respirator, de cele mai multe ori, pe cale aeriana si, foarte rar, pe cale sanguina ( de la nivelul unui alt proces infectios din organism ).

Aceasta afectiune a segmentului inferior a aparatului respirator, este diagnosticata frecvent in cazul testoaselor cu tample rosii crescute in captivitate, in conditii de intretinere si igiena deficitara sau cu o alimentatie dezechilibrata. Datorita evolutiei sale, pneumonia poate deveni rapid o amenintare pentru viata exemplarului afectat, daca nu se intervine prompt cu o medicatie adecvata

Pneumonia testoaselor poate fi declansata de o multitudine de agenti animati ( bacterii, virusuri, fungi ) sau chiar si neanimati ( gaze iritante, corpi straini patrunsi accidental in pulmoni )

Cauzele favorizante ale aparitiei bolii se regasesc in conditiile de intretinere, igiena si alimentatie ale testoasei. Astfel:

  • temperatura scazuta a mediului acvatic sau terestru din acvaterariul unde este gazduita reptila, favorizeaza imbolnavirea, datorita scaderii eficacitatii mecanismelor imunitare de aparare ( dupa cum este demonstrat, eficienta sistemului imunitar al testoasei de Florida este maxima in conditiile mentinerii acesteia in intervalul de confort termic ).
  • igiena deficitara a mediului de viata, permite multiplicarea excesiva a  germenilor oportunisti responsabili de declansarea pneumoniei,
  • alimentatia carentata , mai ales in vitamina A, contribuie decisiv in aparitia acestei afectiuni pulmonare. O alimentatie dezechilibrata sub aspect proteic, constituie de asemenea un factor favorizant.

Simptome

Pneumonia evoluaza inaparent pentru detinatorul testoasei atata timp cat organismul animal poate compensa scoaterea din functiune a unor segmente din ariile pulmonare. Exprimarea clinica a simptomelor de pneumonie este asociata cu acutizarea afectiunii si depasirea capacitatii compensatorii a organismului, motiv pentru care tratamentul medical sustinut instituit de urgenta, este singurul care asigura sanse de supravietuire reptilei.

Cel mai dramatic si vizibil simptom al pneumoniei il reprezinta dispneea ( tulburare respiratorie, respiratie dificila ). Reptila respira cu gura larg deschisa, gatul intins excesiv si capul in prelungirea acestuia ( pozitie ortopneica ), prezinta miscari ritmice ( de pompare ) ale membrelor, pentru a veni in sprijinul respiratiei. Alte simptome care sugereaza afectarea pulmonara:

  • inapetenta, anorexie,
  • reptila este imobila in pozitia prezentata anterior si evita intrarea in mediul acvatic,
  • letargie asociata cu un raspuns intarziat sau chiar fara raspuns la actiunea stimululor externi,
  • deshidratare,
  • cianozarea mucoaselor ( acestea capata o culoare albastra violet ), indica o pneumonie grava cu un prognostic de cele mai multe ori letal,
  • dificultati de inot ( in cazul in care testoasa este fortata sa intre in apa ). Reptila inoata cu corpul aplecat vizibil intr-o parte, cu segmentul pulmonar afectat scufundat mai adanc.

Prezenta secretiilor nazale, nu este neaparat un simptom al pneumoniei, intrucat anumite particularitati anatomice ale traheei si bronhiilor fac dificila expectoratia, ci mai degraba semnalizeaza complicarea tabloului clinic cu semne ale afectarii cailor respiratorii superioare.

Prognosticul bolii este rezervat spre grav datorita prezentarii tardive in fazele avansate ale bolii, la medicul veterinar si a necesitatii instituirii de urgenta a unui tratament medicamentos sustinut.

Diagnostic

Discutiile cu detinatorul ( anamneza ) asupra conditiilor de intretinere, igiena si alimentatie, coroborate cu examenul clinic al testoasei, permit medicului veterinar stabilirea unui diagnostic prezumtiv. Examenul radiologic al pulmonilor si raspunsul animalului la tratamentul instituit contribuie decisiv la stabilirea diagnosticului de certitudine.

Tratament

Tratamentul agresiv cu antibiotice ( in dozaj si schema de tratament stabilite de medicul veterinar ) asociat cu terapia de sustinere a functiei respiratorii si a organismului in general, trebuie completata cu corectarea si imbunatatirea conditiilor de intretinere, igiena si alimentatie.

Pe toata durata bolii, testoasa va fi gazduita intr-un tanc uscat, cu temperatura aerului mentinuta intre 28° – 30° C ( pentru stimularea mecanismelor imune de aparare ). Pentru a preveni deshidratarea si pentru a incerca alimentarea reptilei, testoasa va fi introdusa zilnic intr-un bazin cu apa incalzita si putin adanca, timp de 1 – 3 ore.

Share Button
reprezentativ 5

Prolapsul penian si cloacal al testoaselor de Florida

Prolapsul penian

Prolapsul penian esto o afectiune chirurgicala, exprimata clinic prin imposibilitatea retragerii penisului exteriorizat in cloaca.

Bolile neurologice sau cu afectare nervoasa, cele infectioase si inflamatiile locale reprezinta principalele cauze ale prolapsului penian. Boala poate sa apara si ca efect al deshidratarii accentuate a testoasei de Florida, a constipatiei, osteodistrofiei fibroase sau a prezentei de corpi straini la nivelul segmentelor terminale ale tubului digestiv.

Prolapsul penian nu trebuie confundat cu penisul in erectie din timpul sezonului de imperechere al testoaselor de Florida. In aceasta ultima situatie, dupa se penisul a iesit din erectie, are loc retragerea lui treptata in cloaca, spre deosebire de prolaps in care exteriorizarea este permanenta indiferent de starea organului copulator ( relaxat sau in erectie )

Simptome

Masculul afectat prezinta la nivelul cloacei o masa carnoasa cu aspect cilindric si culoare roz rosiatica, care este tarata pe sol sau pluteste cand testoasa se afla in apa. In functie de vechimea prolapsului, suprafata peniana poate fi acoperita cu murdarie, sau sa prezinte leziuni de gravitate variabila ( chiar zone necrozate ). Urmare a prolapsului penian, animalul afectat refuza sa se deplaseze.

Diagnosticul are in vedere exteriorizarea permanenta a penisului.

Tratament

Fiind o afectiune chirurgicala, tot ceea ce poate face detinatorul este sa solicite cat mai repede un consult medical veterinar de specialitate.

Nu incercati repunerea penisului in cloaca !

Prolapsul cloacal

Exteriorizarea partiala, in anumite limite, si intermitenta a mucoasei cloacale poate fi considerata normala, in cazul testoaselor de Florida ajunse la maturitate sexuala.

Prolabarea partiala sau totala a mucoasei cloacale la nivelul orificiului cloacal,fara revenirea spontana a acesteia in pozitie anatomica,  se datoreaza, de cele mai multe ori, unor:

  • traumatisme repetate in zona respectiva,
  • retentia de oua,  
  • procese inflamatorii locale,
  • prezenta unei infestatii parazitare la nivel cloacal
  • infectii bacteriene, virale, parazitare sau micotice ale tractului digestiv inferior sau ale aparatului urogenital,
  • afectiuni neurologice,
  • boli metabolice ( ex. hipocalcemia ),
  • stari de debilitate,
  • afectiuni neurologice

Simptome

La nivelul orificiului cloacal se observa prezenta unei mase carnoase globuloase ( aspect sferic ), de culoare roz rosiatica, care in functie de vechimea prolabarii, poate fi murdara si sa prezinte leziuni traumatice de gravitate variabila ( zone necrozate, rani superficiale sau profunde, etc ). Simptomele locale pot fi insotite de semne ale afectarii starii generale, respectiv: inapetenta, anorexie, imobilitate prelungita, letargie, fara raspuns sau cu raspuns intarziat la actiunea directa a stimulilor externi.

Diagnosticul se bazeaza pe prezenta nefireasca a masei carnoase la nivelul orificiului cloacal.

Tratament

Similar prolapsului penian, medicul veterinar este singurul in masura sa rezolve aceasta afectiune chirurgicala.

Repetam avertismentul: Nu incercati sa repuneti in pozitie anatomica mucoasa cloacala prolabata ! Este foarte probabil sa complicati inutil afectiunea.

Share Button
reprezentativ 28

Guta testoaselor de Florida

Este o afectiune caracterizata prin depunerea de cristale de urati ( saruri ale acidului uric ) in structurile organelor interne ( guta viscerala ) sau la nivelul articulatiilor ( guta articulara ). Ambele forme de boala evoluaza relativ frecvent in cazul reptilelor crescute ca animale de companie ( inclusiv a testoaselor de Florida ).


Cauzele, care conduc la aparitia bolii, in cazul testoaselor de Florida, sunt multiple:

  • fie sunt o consecinta a unui exces de proteine in alimentatie ( alimentatie hiperproteica ), care determina cresterea concentratiei de acizi aminati si purine in sange, 
  • fie sunt urmarea unei reduceriri a capacitatii de filtrare si excretie , datorata unor afectiuni renale.
  • infometarea testoasei – accidentala, ca urmare a unei ratii  neadecvate cerintelor , sau datorita unor afectiuni care determina anorexia,
  • privarea indelungata de apa, care conduce la deshidratarea accentuata a animalului,
  • administrarea, timp indelungat de medicamente cu potential toxic pentru rinichi.


Indiferent de cauze, depunerea cristalelor de urati se realizeaza cu predilectie la nivelul articulatiilor, al sacului pericardic al inimii, ficat, rinichi, trunchi cerebral, creier, mucoasa gingivala.

Simptome

In cazul testoaselor de Florida, guta se manifesta printr-o serie de simptome cu caracter general, cum ar fi:

  • tumefierea ( umflarea ) si deformarea articulatiilor,
  • greutati in deplasare sau chiar imobilitate,
  • animal letargic, fara raspuns sau cu raspuns intarziat la actiunea stimulilor externi ( in special in cazul exemplarelor bolnave cu depozite de urati localizate la nivel cerebral ),
  • deshidratare accentuata cu scaderea elasticitatii  tegumentului si ochi infundati in orbite,
  • scaderea volumului de urina excretata


Diagnosticul


Stabilirea diagnosticului este dificil de realizat numai pe baza examenului clinic, astfel ca medicul veterinar va solicita o serie de examene paraclinice ( examen biochimic al sangelui, ex. Rx, etc ) , care sa confirme suspiciunea de guta.


Tratament


Tratamentul acestei afectiuni consta in:

  • asigurarea unei diete restrictionate sub aspect proteic,
  • asigurarea unei hidratari intense  
  • cresterea diurezei ( cresterea volumului de urina eliminat )


Prognosticul afectiunii este rezervat spre grav, avand in vedere evolutia cronica a bolii, si posibilitatea incetarii functiei renale, situatie in care se pune in discutie optiunea euthanasiei exemplarului afectat.

Share Button