Tag Archives: testoase de Florida

Asigurarea temperaturii in mediul acvatic si terestru pentru testoasele de Florida

Mentinerea microclimatului in zona de confort termic, in cazul testoaselor de Florida,  implica asigurarea temperaturii optime atat in mediul acvatic si terestru cat si a mediului in care este amplasat acvaterariul.

In mediul acvatic, intervalul de temperatura optim este cuprins intre 23 – 25°C pentru testoasele adulte si tineretul de peste 1 an, respectiv 25 – 27°C, in cazul puilor si a tineretului sub 1an. Pentru testoasele bolnave este recomandata cresterea temperaturii mediului acvatic  la valori cuprinse intre 29 – 30°C pana la insanatosirea si recuperarea completa a animalului.

Daca testoasele adulte sunt relativ rezistente la variatii de temperatura, puii si tineretul sub 1 an prezinta o sensibilitate crescuta. Din acest motiv, mentinerea constanta a acestui parametru, in cazul exemplarelor tinere, trebuie sa fie prioritara.

O valoare a temperaturii situata sub limita inferioara a zonei de comfort termic ( ≤ 22,5°C ) este insotita de o reducere a activitatii testoasei, care devine apatica, cu miscari lente, incetinite, timp de reactie mult prelungit la actiunea unor stimuli externi si reducerea progresiva a apetitului pana la refuzul de hrana. Intervalul de temperatura in care apa este prea rece pentru un comportament normal al testoasei, dar nu suficient de rece pentru ca reptila sa intre in hibernare, este un factor determinant in aparitia majoritatii afectiunilor  grave, cu evolutie letala, descrise in patologia acestei specii.

Temperatura apei mai mare de 30°C, descurajeaza testoasa sa paraseasca mediul acvatic. In acelasi timp apa  prea calda expune reptila la infectii bacteriene sau micotice, determina inmultirea axagerata a algelor in mediu si pe suprafata carapacei si expune animalul riscului hipertermiei. Daca testoasa petrece timp indelungat in apa, cu capul ridicat deasupra nivelului acesteia si respira cu gura larg deschisa, este un semn clar ca temperatura in mediul acvatic este peste limita maxima a zonei de comfort.

Asigurarea temperaturii optime  constante in mediul acvatic al testoasei de Florida, impune dotarea acvaterariului cu un incalzitor electric submersibil. In comertul cu accesorii pentru  pesti exotici si alte animale de companie, exista o oferta variata de astfel de incalzitoare. Alegerea accesoriului potrivit acvaterariului testoasei trebuie sa tina cont de urmatoarele aspecte:

  • incalzitorul trebuie sa fie robust, compact, destinat special  incalzirii apei in acvaterarii,
  • o putere calorica direct proportionala cu volumul de lichid care urmeaza sa fie incalzit 
  • pe cat posibil sa fie dotat cu un termostat.  

Pentru a impiedica producerea unor accidente nedorite  ( arsuri, spargerea accidentala a invelisului incalzitorului ), este recomandata introducerea acestuia intr-un tub PVC  gaurit ( pentru a permite circulatia apei ).

Indiferent daca incalzitorul electric  este sau nu dotat cu termostat, monitorizarea temperaturii apai din acvaterariu cu un termometru submersibil sau flotant este absolut necesara.

In mediul terestru al acvaterariului asigurarea temperaturii, in limitele confortului termic, se realizeaza relativ usor prin adoptarea unor variante constructive simple, care de cele mai multe ori asigura si functia de iluminare a spatiului ( becuri cu filament incandescent, becuri cu vapori de mercur, etc ).

Temperatura aerului are rolul de a stimula testoasa sa paraseasca  mediul acvatic si asigura confortul termic necesar desfasurarii activitatilor metabolice si imunitare din organismul reptilei.

Pentru a stimula parasirea mediului acvatic de catre testoasa cu tample rosii, temperatura aerului in mediul terestru trebuie sa fie cu aproximativ 12°C mai mare decat cea a mediului acvatic. In consecinta intervalul zonei de confort termic este cuprinsa intre valori ale temperaturii aerului de 32 – 35°C. Valoarea temperaturii   in mediul terestru trebuie inregistrata in punctul cel mai inalt al carapacei testoasei gazduite.

O valoare a temperaturii aerului mai mica de 32°C, descurajeaza reptila sa iasa din mediul acvatic, iar o valoare mai mare de 35°C expune animalul pericolului hipertermiei sau al arsurilor tegumentare.  Daca testoasa paraseste mediul acvatic si iese pe uscat pentru a se incalzi, dar peste cateva minute se retrage din nou in apa, este un semn clar ca temperatura aerului, in zona de incalzire, este prea mare.

Asigurarea temperaturii de comfort la nivelul spatiului terestru poate fi asigurata, cel mai usor, cu ajutorul becurilor cu filament incandescent. Aceste surse de lumina si caldura trebuiesc astfel pozitionate incat sa asigure o incalzire si o iluminare uniforma a suprafetei de uscat.  Reglarea temperaturii se realizeaza prin marirea sau micsorarea distantei dintre sursa si punctul cel mai inalt al carapacei testoasei.

Monitorizarea temperaturii aerului in zona terestra a acvaterariului se realizeaza cu ajutorul unui termometru amplasat, pe cat posibil, intr-o zona greu accesibila reptilei.

Spatiul in care este amplasat acvaterariul testoasei este indicat sa aiba o temperatura a aerului intre 22 – 24°C. Este recomandata amplasarea habitatului in zona cea mai retrasa si linistita a camerei, departe de curentii reci de aer. Acvaterariul nu va fi amplasat in apropierea ferestrelor sau in bataia directa a razelor solare.

 

Share Button

Asigurarea calitatii mediului acvatic pentru testoasele de Florida

Intretinerea testoasei cu tample rosii inseamna mai mult decat un acvariu umplut cu apa si o caramida amplasata intr-un capat al acestuia, cu rol de spatiu terestru. Fara incalzirea habitatului, iluminarea acestuia, filtrarea apei si controlul temperaturii, interactiunea om – animal de companie devine  consumatoare de timp si bani, fara a oferi in schimb placerea de a avea un animal sanatos, cu un comportament apropiat de natural si care sa confere detinatorului momente de relaxare si incantare.

Testoasele de Florida sunt reptile amfibiene care se adapteaza usor conditiilor de mediu, nefiind foarte pretentioase si relativ rezistente ( mai putin puii si tineretulul sub 1 an )  la variatiile principalilor parametrii climatici. Cea mai buna dovada a acestei rezistente este oferita de inregistrarea prezentei testoasei in areale naturale situate la distante cosiderabile de zona de origine ( alt continent ), pe care au ajuns sa le populeze in urma eliberarii unor exemplare de catre detinatorii plictisiti de ele si, care au reusit sa se adapteze conditiilor climatice existente.

Cu toate acestea microclimatul habitatului artificial destinat gazduirii “ indoor “  a acestor animale de companie trebuie sa indeplineasca cateva criterii minime legate de valoarea temperaturilor in cele doua medii ( acvatic si terestru ), asigurarea calitatii apei, iluminare, etc.

Elementele care concura la asigurarea unei calitati optime ale apei din mediul acvatic al testoasei si a caror monitorizare se impune include : temperatura, pH – ul apei, prezenta amoniacului, a nitritilor si nitratilor, respectiv al clorului.

Valoarea pH – ului  apei cuprins intre 6 si 8 ( usor alcalin ) este optim pentru pentru mediul acvatic al testoasei de Florida. Din fericire apa potabila  are un pH cuprins intre 7 si 8,5, astfel ca este potrivita pentru a fi utilizata ca mediu acvatic. In unele cazuri, mai ales daca este suspectata o infectie a carapacei, este recomandata  folosirea, un timp limitat, a unei ape usor acide cu un pH =  6,5 – 6,2. Sub aceasta valoare a pH, apa devine potential periculoasa animalului, prin afectarea integritatii carapacei.

Amoniacul este un gaz incolor, usor solubil in apa, cu actiune iritanta asupra ochilor, cailor respiratorii si digestive ale animalului. Prezenta lui in apa acvariului este rezultatul denaturarii resturilor alimentare neconsumate de testoasa si al descompunerii  ureei prezenta in produsii de excretie ai animalului.

Potentialul toxic al acestui compus precum si al mirosului neplacut emanat de apa din acvariu bogata in amoniac, impune monitorizarea permanenta a prezentei acestui compus in mediul acvatic al testoaselor de Florida. Magazinele specializate au in oferta kituri pentru determinarea concentratiei de amoniac in apa acvariului. Iata cateva exemple: Tetra test NH3 / NH4+;  Sera NH4 / NH3 Test.

Reducerea nivelului de amoniac prezent in apa acvariului poate fi realizata pe mai multe cai:

  • utilizarea unui filtru biologic puternic, capabil sa recircule de 2 – 3 ori / ora volumul de apa al acvaterariului;
  • hranirea testoasei sa fie efectuata intr-un bazin aditional;
  • schimbarea periodica,  partiala sau totala,  a apei din acvaterariu.

Prezenta nitritilor si a nitratilor in apa acvaterariului este datorata descompunerii amoniacului, de catre bacteriile care colonizeaza filtrul biologic, initial in nitriti care, ulterior sunt transformati in nitrati ( compusi cu toxicitate mai redusa ). Monitorizarea valorilor acestor compusi ofera o imagine de ansamblu asupra eficacitatii filtrului biologic folosit.

Clorul este folosit in procesul de purificare a apei potabile. Astfel se explica prezenta lui in apa din acvaterariu. Un continut crescut de clor in mediul acvatic, conduce la eliminarea populatiilor de bacterii “ benefice ”, care colonizeaza filtrul biologic,  are un efect iritant asupra ochilor, a aparatului respirator si a tegumentului testoasei gazduite. Mentinerea apei potabile in vase deschise, timp de 24 H,  inainte de a fi folosita in acvaterariu, permite evaporarea clorului si implicit disparitia efectelor nedorite determinate de acesta.

Utilizarea unui filtru de apa este esentiala in mentinerea parametrilor chimici ai mediului acvatic in limite acceptabile pentru testoasa cu tample rosii, mai ales daca se ia in calcul cantitatea relativ mare de produsi de excretie eliminati de reptila in mediul acvatic in decursul a 24 de ore. Trecerea apei prin filtru permite eliminarea materiilor organice ( dejectii, fragmente alimentare alterate, etc ) si anorganice aflate in suspensie, contribuie la neutralizarea amoniacului ( prin intermediul coloniilor bacteriene, care il populeaza ). Totodata contribuie la oxigenarea apei din bazin, la mentinerea transparentei acesteia si la eliminarea mirosurilor nedorite.

Alegerea filtrului urmareste ca acesta sa fie capabil sa recircule de cel putin 2 – 3 ori / ora apa din bazinul testoasei. Ori de cate ori  se observa o reducere a activitatii sale, filtrul trebuie curatat temeinic pentru indepartarea impuritatilor colectate.

Chiar si in conditiile utilizarii unui sistem optim de filtrare a apei, se recomanda schimbarea saptamanala a 20 – 30 % din volumul total si, lunar. schimbarea intregului volum de apa al acvaterariului.

Oxigenarea apei reprezinta, alaturi de filtrare, o modalitate esentiala de mentinere a calitatii fizice si chimice a apei din mediul acvatic al acvaterariului. O apa bine aerata reduce considerabil nivelul de amoniac dizolvat, impiedica dezvoltarea exagerata a algelor si a populatiilor bacteriene anaerobe, potential patogene.

Dupa cum se poate observa, asigurarea apei la un nivel optim din punct de vedere al  parametrilor fizici si chimici, impune dotarea acvaterariului cu o serie de accesorii cum ar fi filtrul biologic, pompa de aer, un incalzitor si  un termometru submersibil sau plutitor.

Share Button

Alimentatia testoaselor cu tample rosii – partea III – a

Alaturi de hrana completa extrudata ( peletata sau sub forma de fulgi ) si vegetalele proaspete, ratia alimentara a testoaselor trebuie sa includa obligatoriu alimente care sa-i asigure necesarul de proteina de origine animala. Ponderea acestei componente este de 25% din totalul ratiei si include o paleta extrem de variata de alimente cum ar fi: hrana vie, insecte, carne cruda sau preparata, pesti uscati, creveti, gammarus, oua fierte, etc.

Hrana vie va fi intotdeauna preferata testoaselor cu tample rosii. Pestisorii vii, melcii de apa dulce, larvele de tantari, greierii, ramele,  viermii de faina sau carne, pot deveni oricand  prada vie a testoaselor. Cu toate ca acest tip de hrana se apropie cel mai mult de alimentatia acestor animale in mediul lor natural, in conditiile de crestere in captivitate, exista o serie de aspecte care limiteaza utilizarea exclusiva a acestui tip de hrana:

  • Nu intotdeauna hrana vie asigura un aport complet si echilibrat de nutrienti
  • Exista situatii cand prada vie este purtatoare de agenti patogeni sau de paraziti care pot imbolnavi sau infesta testoasa
  • Puii sau tineretul pot fi raniti de o prada mai mare sau de exoscheletul chitinos dur al insectelor.

Hranirea constanta si indelungata cu pestisori vii poate determina avitaminoza B1, datorita prezentei in carnea acestora a unor cantitati insemnate de tiaminaza ( antivitamina B1 ) care inhiba absortia vitaminei B1 la nivel intestinal. Pentru a reduce cat mai mult riscurile prezentate anterior hrana vie recomandata in alimentatia testoaselor consta in: guppy, melci de apa dulce, greieri sau alte insecte achizitionate din magazine care comercializeaza hrana vie pentru reptile, rame cu conditia sa fie culese de pe terenuri pe care nu s-au folosit ierbicide sau insecticide. Se va evita hranirea testoaselor cu tubifex proaspat, carasi, viermi de carne sau faina, insecte sau rame colectate de pe terenuri ierbicidate sau tratate cu ingrasaminte chimice.

Pet shop-urile comercializeaza o gama extrem de variata de produse care pot acoperi cu succes acest segment din ratia alimentara  a unei testoase de Florida: pesti uscati liofilizati, gammarus, creveti, inima de vita, insecte uscate, etc.

Pentru a asigura o varietate cat mai mare in alimentatia acestor animale de companie, pot fi folosite ca surse de proteina animala si o serie de alimente folosite in mod obisnuit in hrana umana sau a altor animale de companie. In acest sens carnea de pui sau curcan fiarta sau gratar, constituie o sursa excelenta de proteina animala de inalta calitate. Se va evita administrarea carnii de pasare cruda, existand pericolul infestarii cu salmonella sau alti paraziti. Inima de vita, pestele prajit gratar ori fiert, sau fructele de mare sunt de asemenea potrivite pentru alimentatia testoaselor.

Pot fi oferite si cantitati limitate de oua fierte, hrana uscata pentru caini sau pisici ( rar si in cantitati reduse ),. Se va evita carnea de porc, anumite specii de peste oceanic ( anchoa, hering, sardine ), carnea tocata cruda sau preparat

Alimentatia testoaselor trebuie suplimentata permanent cu minerale ( in special calciu si fosfor, cu respectarea raportului Ca /Ph = 1,5 / 1 pana in 2,5 / 1 ), respectiv cu vitaminele A, D si E. Exista o mare varietate de suplimente care pot fi utilizate in acest scop. Cele mai comode sunt blocurile minerale pentru testoase, care se amplaseaza pe fundul bazinului iar testoasa musca ori de cate ori vrea, sau osul de sepie lasat sa pluteasca in voie pe suprafata apei.

In concluzie in nutritia testoaselor cu tample rosii pot fi folosite a gama extrem de variata de alimente de origine animala si vegetala alaturi de produsele comerciale extrudate. Aceste sortimente vor fi suplimentate constant cu minerale si vitamine, totul pentru a asigura aportul echilibrat de nutrienti esentiali, necesari cresterii si dezvoltarii sanatoase a acestor animale de companie.

Continuare…

Share Button