Tag Archives: veverita Degu

pui Degu 2

Evolutia Si Intretinerea Puilor Degu

Dupa o perioada de gestatie relativ lunga ( 90 – 93 zile ), femela Degu da nastere la un numar de 1 – 6 pui. Acestea se nasc complet dezvoltati, acoperiti integral cu blana, ochii deschisi, dentitie completa, simtul auzul si tactil complet dezvoltat. La numai 3 – 4 ore de la nastere, puii sunt capabili sa se deplaseza singuri, sau sa-si ridice corpul pe verticala, sprijiniti pe membrele posterioare. Capacitatea de termoreglare se dezvolta rapid, astfel incat puii pot sa-si mentina temperatura corpului constanta, incepand cu ziua a 5 a de viata.

La cateva ore de la nastere, nou nascutii incep sa suga laptele matern. Primele alaptari sunt foarte importante pentru dezvoltarea ulterioara a puilor, intrucat prin intermediul compozitiei laptelui matern ( numit si colostru ) din aceasta perioada, nou nascutii primesc anticorpii materni, care le vor asigura atat protectia imediata impotriva imbolnavirilor, cat si dezvoltarea ulterioara a sistemului imunitar. Exemplarele private de consumul de colostru, in primele 24 – 48 ore de viata, sunt debili si de cele mai multe ori nu supravietuiesc in salbaticie.
Perioada de alaptare a puilor de Degu este cuprinsa intre 35 – 40 zile. Pentru a se dezvolta corespunzator, puii de Degu au nevoie de lapte matern o perioada de cel putin 4 saptamani. In conditii de captivitate, femela Degu va alapta intre 4 si 6 saptamani, varsta dupa care puii vor fi intarcati.

degu pui

Inca din primele zile de viata, puii sunt surprinsi rontaind substratul, cel mai probabil ca exercitiu de masticatie. La 3 zile de la nastere pot fi observati rontaind crotinele parintilor. In acest mod, ei isi populeaza segmentele tubului digestive cu microflora bacteriana  care, in stadiile ulterioare va participa la digestia alimentelor solide ingerate. Din aproximativ a 6 – a  zi de viata, puii de Degu incep sa consume din hrana de baza a parintilor, dar procesele de digestive corespunzatoare acestor alimente, devin complet functionale incepand cu  ziua a 15 – a. In consecinta, cantitatile de furaje administrate in aceasta perioada vor creste treptat, astfel incat sa acopere necesarul atat al parintilor cat sic el in continua crestere al  puilor.
 
Nou nascutii cantaresc la nastere, intre 8 si 17g. Trebuie mentionat ca nou nascutii masculi au, in medie, o greutate la nastere mai mare decat cea a femelelor nou nascute, iar sporul zilnic este de asemenea mai mare. Sporul zilnic in greutate este de 1 – 3 g / zi, in primele 2 saptamani, respectiv intre 5 – 15 g / zi in saptamanile 2 – 6 de viata. Cel mai important spor in este inregistrat in perioada cuprinsa intre saptamanile 4 – 8.
Din momentul nasterii si pana la intarcare, puii veveritelor Degu sunt crescuti de ambii parinti, masculul fiind implicat in mod activ in cresterea, ingrijirea si protectia puilor. Imediat dupa fatare se recomanda indepartarea masculului pentru o perioada de aproximativ o saptamana. Aceasta actiune este dictata de faptul ca, imediat dupa nastere, femela Degu intra in calduri, iar prezenta masculului ar putea determina o noua monta nedorita. La sfarsitul acestei perioade, el poate fi readus in cusca comuna fara nici un pericol pentru pui sau femela.
Primele 3 saptamani de viata sunt critice in dezvoltarea somatica  si emotionala a puilor Degu. Din acest motiv, interventiile  din exterior, potential stresante, vor fi limitate la maxim. Puii nu vor fi miscati din cuib, nu vor fi tinuti in palma, mangaiati, sau indepartati de mama. Dupa aproximativ 3 saptamani, interactiunea dintre pui si detinator este chiar binevenita, dar pentru perioade scurte si numai in prezenta mamei. Orice semn de agitatie din partea mamei sau a puilor, va determina intreruperea interactiunii.
Chiar daca sunt capabili sa se deplaseza singuri inca din primele ore de viata, puii Degu vor incepe sa paraseasca  cuibul si sa exploreze mediul inconjurator, incepand cu ziua 4 – 5. Curand, intreg spatial disponibil va devein teren de joaca si explorare, dar la cel mai mic semn de pericol se vor refugia cu rapiditate in cuib.
La 6 saptamani de viata puii vor fi intarcati si separate pe sexe, urmand sa traiasca in aceste grupuri pana la atingerea maturitatii sexuale depline.
Share Button
degu 5

Intretinerea Veveritelor Degu – II


4011905612522In habitatul natural, Degu se adaposteste in vizuini subterane calde si intunecoase. In consecinta, in cusca trebuie sa existe unul sau mai multe astfel de locuri in care animalul sa se poata ascunde sau dormi. Casutele din lemn destinate rozatoarelor, existente in comert, sunt potrivite acestui scop, cu un singur amendament: durata de viata limitata, datorita obiceiului veveritei de a roade tot ce poate fi ros. Ca o alternativa viabila, mai pot fi folosite ghivece de flori ciobite, cutii de carton, etc. Ca substrat pentru construirea cuibului vor fi introduse in cusca bucati din prosoape de hartie, hartie igienica neparfumata sau fasii subtiri de material textil.

6069
Vasele pentru hrana, adapatorile si ieslea pentru furajele fibroase ( fan ) sunt accesorii indispensabile in cusca veveritei Degu. Este de preferat ca fiecare exemplar gazduit sa aiba vase de hrana si adapatori individuale, intrucat Degu este foarte posesiv in ceea ce priveste sursele de hrana si apa. Acestea trebuie sa fie din metal, sticla sau ceramica, pentru a nu fi roase, sa fie suficient de grele pentru a nu putea fi transportate in cuib si usor de igienizat. Sunt recomandate adapatorile cu picurator metalic, care pot fi amplasate pe exterior si numai picuratorul in interior.
imagesVeveritele Degu adora sa faca bai de nisip atat cu scopul de a-si curata si degresa blana cat si ca o componenta esentiala a comportamentului de socializare. Acest aspect implica amplasarea in cuscacu regularitate ( de cel putin 2 ori pe saptamana ), a unei bai de nisip. Nisipul folosit este similar celui utilizat pentru baia chinchillelor. Este interzisa folosirea nisipului obisnuit ( de rau, utilizat in constructii ) intrucat acesta contine elemente taioase, care pot rani animalul. Baia de nisip poate sta si in permanenta in cusca, dar in acest caz este posibil ca animalul sa-si ingroape fragmente de hrana in nisip sau sa foloseasca baia pe post de litiera. In aceasta situatie nisipul din baie trebuie schimbat mult mai des.
Jucariile reprezinta o componenta importanta a habitatului artificial al veveritelor Degu.  Jucaria preferata a animalelor o constituie roata de alergare. La achizitionarea ei trebuie avute in vedere cateva aspect importante: 

4047974610039

  •          Diametrul rotii trebuie sa fie minim 18 cm
  •          Roata trebuie sa fie in intregime metalica
  •       Banda de alergare este de preferat sa fie plina  si nu din bare individuale, care pot duce la aparitia problemelor plantare sau chiar la producerea de fracturi ale membrelor.
  •          Sunt de preferat rotile de alergare, care nu au ax central.
In cusca nu trebuie sa lipseasca obiectele destinate rosului: crengute de pomi fructiferi, blocuri minerale, etc.  Oricum Degu  va roade orice este amplasat in interiorul custii, astfel ca  obiectele care nu sunt confectionate din metal sau sticla, vor avea o durata de viata limitata.
Este recomandat sa fie introduse in cusca si obiecte pe care Degu sa se poata catara cu usurinta: scarite, crengi,etc.
Frecventa cu care se va schimba asternutul in cusca veveritelor Degu, depinde de suprafata acesteia si de numarul de exemplare gazduite. Pentru o cusca de dimensiuni minime 100 x 60 x 60, care adaposteste doua exemplare adulte, frecventa va fi de 1 schimb / saptamana.
Temperature optima de intretinere a animalului este de 18 – 22° C si o umiditate a aerului de 40 – 60 %. Datorita faptului ca nu are glande sudoripare, excesul de caldura din organism nu poate fi eliminat decat la nivelul pavilioanelor urechii. Acest aspect al fiziologiei Degu, explica de ce animalul este extrem de sensibil la temperaturi inalte si face usor hipertermie. Din acest motiv trebuie evitata expunerea custii direct in lumina soarelui.
Pentru a le asigura un tonus optim, veveritele Degu trebuie sa se bucure si de momente de libertate in afara custii, cand vor putea alerga, catara si sari in voie. Aceste activitati efectuate in libertate vor permite animalelor utilizarea unor grupe de muschi, care in conditii de captivitate continua, se pot atrofia. Totodata animalul este stimulat si mental, permitandu –i sa exploreze un areal mai mare. Daca este lasat liber in casa cu regularitate, Degu se va obisnui sa se retraga singur in cusca, fara o interventie directa a detinatorului. Evident se vor lua toate precautiile necesare, avand in vedere tendinta veveritei Degu de a roade tot.
Share Button
Degu 3A

Comportamentul Natural Si In Captivitate Al Veveritelor Degu II

In situatia in care se doreste introducerea unui nou exemplar de veverita Degu impreuna cu cel existent deja in cusca, este recomandabil sa fie tinuti separat, prin impartirea spatiului, timp de aproximativ o saptamana. In acest timp animalele se vor cunoaste reciproc si se vor acomoda impreuna. La sfarsitul perioadei obstacolul va fi inlaturat. Nu este neobisnuit ca intre cele doua animale sa exista o perioada scurta de lupta, necesara pentru a se stabili ierarhia. Daca insa, animalele sunt constant agresive una fata de alta, este evident ca ele nu se suporta si va trebui sa fie separate din nou.

Degu nu este agresiv cu oamenii. Luat in mana este posibil sa incerce sa muste degetele mai mult din curiozitate decat ca actiune agresiva. Totusi daca se simte amenintat si nu se poate refugia in cuib, Degu poate deveni agresiv. In aceste situatii animalul emite un sunet inalt strident “ weeep “ care ar trebui sa puna in garda detinatorul.Veveritele

Degu sunt animale foarte curioase. Orice eveniment neobisnuit sau obiect nou aparut in habitat va atrage atentia animalului. Chiar daca initial va fi reticent sau chiar speriat si va cauta sa se ascunda in cuib pentru o perioada de timp, in final curiozitatea va invinge si animalul va relua explorarea.

Animalul are o memorie buna, recunoscand cu usurinta vocile persoanelor apropiate, fata de care se va purta mult mai degajat. In cazul persoanelor straine, Degu devine timid si circumspect pana cand va determina daca persoana respectiva prezinta sau nu un pericol pentru el. In mod normal, animalul se obisnuieste usor cu persoanele care au grija de el. Hranit cu regularitate din mana si scos din cusca din cand in cand, se va obisnui cu detinatorul, dar niciodata nu va fi atat de atasat de acesta, cum este de exemplu cobaiul ( porcusorul de Guineea ). In mod cert Degu nu este un animal de companie potrivit pentru mangaieri sau dezmierdari. Degu este un reproducator sezonier.

In salbaticie, sezonul de imperechere este toamna, cand ziua si noaptea sunt egale, iar puii se nasc la inceputul primaverii. In anii ploiosi este posibil ca femela de Degu sa aiba 2 fatari, fapt ce sugereaza posibilitatea ca femela de Degu sa-si poate induce in mod voluntar ovulatia. Ciclul estral este de de 21 de zile. In aceasta perioada vulva este deschisa vizibil, ca urmare a ruperii membranei vaginale. Ea va ramane deschisa pe pe toata ciclului. Dupa monta vaginul se inchide cu un dop de mucus, cu rol de bariera de protectie impotriva germenilor. Se considera ca ovulatia este indusa la femela de prezenta masculului, pe care aceasta trebuie sa-l vada, auda si sa-l simta. De asemenea exista dovezi care demonstreaza ca aparatul reproducator al masculului prezinta sensibilitate la schimbarile fotoperiodice ( raportul orar dintre zi si noapte ). In captivitate se recomanda o singura monta pe an.

Perioada optima de imperechere este de la sfarsitul iernii pana la jumatatea primaverii. In perioada de imperechere, agresivitatea masculilor este crescuta temporar. Ritualul de imperechere implica comunicari auditive, miscari energice ale cozii tremuraturi  ale membrelor si corpului celor doi parteneri. Ulterior masculul trimite un jet de urina in directia femelei. Este probabil ca in acest mod masculul sa familiarizeze remela cu mirosul propriu si astfel sa o determine sa fie mai receptiva la avansurile lui in viitor. Uneori si femela in calduri prezinta un comportament asemanator, urinand in directia masculului, probabil pentru a semnela ca este apta pentru reproductie.

Spre deosebire de alte specii de rozatoare, masculii de Degu se implica activ, alaturi de femela, in cresterea,  ingrijirea si protectia puilor pe intreaga perioada pana la intarcare. De asemenea femelele, care impart acelasi cuib in cadrul coloniei, contribuie activ la cresterea puilor femelei din grup, care a fatat.

Se recomanda ca, in captivitate masculul sa fie indepartat din cuib pentru aproximativ 1 saptamana. Aceasta masura este impusa de faptul ca imediat dupa fatare, femela intra in calduri si o noua monta este foarte posibila, si cu consecinte nedorite asupra sanatatii animalului.

Share Button
Degu 2 A

Comportamentul Natural Si In Captivitate Al Veveritelor Degu

Degu este un rozator ierbivor, cu activitate diurna, foarte sociabil, hiperactiv, curios, inteligent,bland, inofensiv si foarte jucaus.

Fiind un animal cu activitate diurna, veverita Degu este activa ziua si ar trebui sa sa odihneasca noaptea.Avand insa o perioada de odihna foarte scurta, de aprox. 15 min / 24h, cele mai active perioade ale animalului, in decursul unei zile, sunt dimineata devreme si noaptea tarziu  cu o perioada scurta de odihna dupa amiaza. Acest aspect, impreuna cu faptul ca Degu este un animal hiperactiv, impune ca amplasarea custii animalelor sa nu fie facuta in apropierea camerei de odihna a detinatorului.
Veveritele Degu sunt animale hiperactive.Ele se afla permanent in miscare, explorand mediul inconjurator in cautarea hranei, apei sau pur si simplu jucandu-se cu partenerul ( partenerii ). Le place sa se catere pe barele custii sau pe alte obiecte din jur dupa care sar pe distante relativ mari. Se pot strecura prin orificii stramte si se misca foarte rapid.De aceea, daca este scapat din cusca nu poate fi prins decat cu dificultate, daca nu este utilizata o plasa sau un prosop. Atentie!! Nu incercati sa prindeti animalul de coada. Aceasta se desprinde relativ usor si accidentul este foarte dureros pentru Degu, iar odata desprinsa nu  mai creste la loc. De asemenea, le place enorm sa sape si daca vor avea posibilitatea isi vor ascunde hrana in substrat sau in baia de nisip.
Degu este un rozator ierbivor. In salbaticie se hranesc cu tuberculi, iarba, scoarta de copac, seminte de cereale, tuberculi, etc. Ca o adaptare la acest mod de hranire, incisivii si molarii veveritelor Degu au o crestere continua ( asemanator altor rozatoare: iepurele, cobaiul, chinchilla, etc ). Din acest motiv, Degu va roade orice obiect la care poate ajunge.Acest comportament este deosebit de important intrucat astfel este mentinuta lungimea dintilor in limite normale.In captivitate, caracterul de rozator aste mentinut, dar in lipsa scoartei de copac, a radacinilor sau a crengutelor, Degu va roade tot ce gaseste, obiectele din cusca, cusca, daca nu este construita din metal sau sticla, mobilierul, cablurile etc., daca este lasata libera in casa.
Spre deosebire de gherbil, care provine din zone aride si al carui consum de apa este redus, Degu consuma cantitati mai mari de apa si implicit cantitatea de urina eliminata este mai mare = cu toate mecanismele de conservare a apei in organism. In cazul veveritelor Degu crescute in captivitate, comportamentul dipsic si cel de excretie ( mictiunea ) impune schimbarea cu o anumita periodicitate a substratului din cusca. De exemplu, in cazul unei custi cu dimensiuni de 100cm x 60cm x 60cm, populata cu 2 exemplare de Degu, schimbarea asternutului se va face odata pe saptamana. In privinta celeilalte componente a comportamentului de excretie ( defecarea ), veveritele Degu sunt coprofage (isi consuma propriile fecale ). In acest mod se asigura o mai buna utilizare a hranei, o mai mare absortie a principiilor alimentare si este acoperit in intregime necesarul de vitamina B.
Traind in colonii de dimensiuni mari, comportamentul social al veveritelor Degu implica existenta unei ierarhii si  a unor modalitati de comunicare, precum si posibilitatea de   coordonare a unor activitati esentiale pentru colonie (de ex: saparea galeriilor, cresterea in comun a puilor ).Fiind un animal foarte sociabil, Degu are nevoie in  permanenta de prezenta si atentia a cel putin unui congener. De aceea, in cazul animalelor crescute in captivitate, este recomandabila cresterea a cel putin 2 exemplare in cadrul aceluiasi habitat artificial. Este posibila cresterea si a unui singur exemplar, dar acesta va dezvolta tulburari de comportament, stari depresive si se va imbolnavii mult mai usor.
In salbaticie, coloniile de Degu sapa o retea complexa de galerii, cuiburi si depozite de hrana subterane.In constructia acestora membrii coloniei lucreaza coordonat, formand adevarate lanturi de sapatori, dealungul galeriilor. Femelele apartinand aceluiasi grup din cadrul coloniei si care impart acelasi cuib comun, in mod spontan participa la ingrijirea puilor in comun. 
Veverita Degu este un avid constructor de cuiburi.Pentru a-si construi cuibul, ele cauta locurile mai calde si intunecoase, ceeace impune amenajarea unor astfel de locuri pentru exemplarele crescute in captivitate. In salbaticie o mare parte din  timp o petrec construind gramezi de ramurele. Se pare ca in functie de marimea acestor gramezi, animalul respectiv va ocupa un anumit loc in ierarhia sociala a coloniei. In captivitate, in absenta ramurelelor, Degu va incerca sa duca in cuib orice obiect pe care il poate deplasa si cara cu gura. O parte din aceste obiecte vor fi folosite la constructia cuibului, iar restul vor fi depozitate in gramezi.
Veveritele Degu au vederea, mirosul si auzul foarte bine dezvoltate. Traind in colonii mari, si-au dezvoltat un sistem complex de comunicare prin sunete. Studiile au demonstrat existenta a cel putin 15 tipuri distincte de sunete, unele armonioase, calme, prelungi, semnalizand ca animalele se plac sau vor sa se imperecheze, sau altele puternice, stridente cand animalul este deranjat sau suparat. Un sunet puternic” Sqeeeeeg” emis de unul din membrii coloniei va determina pe ceilalti sa caute sa se ascunda in locuri sigure = semnal de alarma, indicand prezenta unui potential pericol. Vazul este important in evitarea pradatorilorsi in timpul saparii galeriilor subterane. Dupa cum am aratat, Degu prezinta abilitatea de a vedea radiatiile UV. Urina proaspata reflecta radiatiile UV, astfel ca recunoasterea membrilor unui grup se va realiza atat prin intermediul mirosului cat si vizual. In concluzie comunicarea intre membrii unei colonii Degu se realizeaza prin intermediul semnalelor sonore, tactile, vizuale si chimic prin intermediul markerilor olfactivi.
Degu isi foloseste urina proprie pentru a-si marca teritoriul si pentru a-si face cunoscuta apartenenta la un grup din cadrul coloniei. Un grup de veverite Degu este constituit de 1 mascul si 2 pana la 5 femele, care impart un cuib comun in cadrul coloniei. Acestea isi mentin teritoriul pe parcursul mai multor ani, iar marcarea cu urina a limitelor contribuie la mentinerea acestuia si a coeziunii intre membrii  grupului.
Share Button

Veverita Degu – descriere si caracteristici anatomice II



Continuam prezentarea veveritei Degu

 Capul este bine proportionat, prezinta un bot tesit, urechi mari si se leaga de corp printr-un gat scurt.
degu v
Dentitia veveritelor degu este de tip heterodont (  dinti diferentiati in incisivi, premolari, molari ). Arcadele dentare sunt formate din 20 dinti ( 10 perechi ) dupa cum urmeaza : 2 perechi de incisivi, 2 perechi de premolari si 6 perechi de molari. Dintii sunt acoperiti cu un smalt de culoare galben portocaliu, prezinta coroana inalta, sunt ascutiti si au o crestere continua in concordanta cu comportamentul alimentar (  ierbivor ) al animalului.Urechile sunt largi, asemanatoare cu urechile chinchilelor, avand pavilioanele acoperite in exterior cu fire scurte de par pigmentate inchis. Ele sunt dimensionate atat pentru captarea sunetelor cat si pentru a contribui la dispersia caldurii in exces din organism.
 
Ochii veveritelor Degu sunt mari, de culoare maro inchis, plasati pe lateralele capului pentru a conferi animalului o arie vizuala cat mai larga ( parte integranta a mecanismului de aparare impotriva pradatorilor naturali ). Ei sunt inconjurati de cate un inel de blana de culoare mai deschisa, asemanatori unor ochelari. Fiind animale cu activitate diurna, acuitatea vizuala a veveritelor degu este buna. Experimentele de laborator dovedesc ca vederea animalelor este la fel de buna si in intuneric. Pe retina ochilor  au fost identificate un singur tip de celule cu bastonase – raspunzatoare cu vederea alb – negru si in intuneric, respectiv doua tipuri de celule cu conuri, unele care percep lumina in spectrul radiatiilor luminoase verzi, iar celelalte care permit animalului sa perceapa radiatiile UV. Vederea in spectrul luminos UV nu este o abilitate obisnuita mamiferelor, iar studiile dovedesc ca Degu poate face direrenta intre radiatiile UV si cele din spectrul luminos vizibil.
 Nasul este mic, lipsit de par si pigmentat inchis. Lateral de el, Degu prezinta o serie de peri tactili,care permit animalului sa perceapa obiectele din imediata apropiere si totodata sa poate aprecia dimensiunile spatiului in care se afla ( de ex. o galerie ).
 
Fiind animale ierbivore, veveritele Degu au tubul digestiv adaptat acestui gen de nutritie. Stomacul acestora este in intregime glandular, plin in permanenta cu alimente,cecumul reprezinta mai mult de jumatate din volumul gastrointestinal, digestia celulozei avand loc predominant la nivelul acestuia.
Coprofagia = consumul fecalelor proprii, este vitala si obligatorie in cazul veveritelor Degu. In acest mod se asigura o mai buna utilizare a hranei, o mai mare absortie a principiilor alimentare fiind acoperit in intregime si necesarul de vitamine din complexul B.
 
Intrucat alimentatia naturala a veveritelor degu este constituita preponderent din alimente sarace in carbohidrati, proteine, grasimi si foarte bogata in fibre  ( tuberculi, iarba, scoarta de copac, seminte de cereale ), organismul acestora nu poate metaboliza cantitati mari din acesti componenti alimentari, astfel ca aceste animale sunt predispuse la diabet. Usurinta cu care veveritele degu fac diabet este motivul pentru catre aceste animale au fost importate initial din Chile in SUA si Europa: ca animale de laborator in studiul diabetului zaharat. De asemenea aceste animale sunt predispuse la obezitate in cazul unei alimentatii bogate in grasimi si proteine.
Consumul de apa al veveritelor Degu prezinta unele particularitati. Provenind dintr-o zona semiarida, degu este adaptat pentru o utilizare mai eficienta a apei comparativ cu alte animale. Totodata mecanismele de conservare a apei in organism sunt bine puse la punct. Cea mai mare parte a apei ingerate se absoarbe in colon. Degu nu are glande sudoripare si prezinta mecanisme de absortie a apei din aerul inspirat / expirat la nivelul cailor respiratorii superioare.
In concordanta cu imperativul conservarii apei in organism, aparatul excretor a veveritei Degu este adaptat unei rate cat mai inalte de absortie a apei si ai principalilor ioni: K, Na, Ca, etc. Astfel rinichii sunt de dimensiuni relativ mari, tubii uriniferi prezinta numeroase anse, care maresc mult suprafata de absortie si reabsortie. Ca rezultat al acestor adaptari, urina finala a animalului este foarte concentrata si in cantitate redusa, reabsortia apei fiind maxima. In conditii extreme Degu poate supravietui pana la 14 zile fara apa.
Anatomia aparatului urogenital al acestor animale este similar celorlalte caviomorphe cu care se inrudeste ( ex. Pocusorul de Guineea). Femelele prezinta regiunea urogenitala de forma triunghiulara, cu orificiul vaginal localizat posterior de deschiderea uretrala, imediat sub orificiul anal.
Masculul prezinta o pereche de testicule localizate in abdomen. Penisul se afla retractat, in repaus, sub forma literei S, in sacul cremasteric, care comunica cu exteriorul prin orificiul genital. Acesta este situat cranial si la distanta de orificiul anal.Penisul poate fi pus in evidenta exercitand o usoara presiune cu degetul pe abdomenul masculului.
Diferentierea pe sexe a veveritelor Degu este dificila la o privire superficiala. In mod normal se apreciaza ca masculul este cu aprox. 10% mai mare decat femela. Determinarea cu exactitate a sexului se poate realiza numai prin vizualizarea regiunii ano-genitale a animalului. Astfel in cazul femelelor distanta dintre anus si orificiul uro- genital este una virtuala ( practic cele doua orificii sunt una langa alta ), in timp ce la mascul aceasta distanta poate fi masurata.  
femela degu mascul degu

 

Share Button