Tratamentul dermatitei atopice

Fiind o afectiune multifactoriala, declansata de cauze multiple, dintre care unele sunt legate de animalul afectat iar altele de mediul inconjurator, tratamentul dermatitei atopice la caine este complex si vizeaza mai multe directii de actiune. In cazul acestei afectiuni scopul terapiei il constituie ameliorarea si mentinerea sub control a simptomelor bolii, intrucat aceasta afectiune cutanata este incurabila. Controlul evolutiei in timp a dermatitei atopice, permite mentinerea calitatii vietii animalului in limite rezonabile.

In functie de forma evolutiva a bolii, medicul veterinar urmeaza sa stabileasca protocolul de tratament care va include: tratamentul simptomatic local si  tratamentul pe cale generala sau sistemic.
Masuri elementare de igiena si de alimentatie, aplicabile oricarui caine atopic, permit de cele mai multe ori mentinerea in limite acceptabile a pruritului precum si  a evolutiei celorlalte leziuni cutanate. Totodata aceste masuri permit distantarea perioadelor in care corticoterapia, antibioterapia si terapia antimicotica sunt absolut necesare. Aplicarea stricta zi de zi, pe tot parcursul vietii cainelui afectat, a unora din aceste masuri  permite atingerea dezideratului terapeutic propus si totodata, determina  in final, reducerea cheltuielilor legate de tratamentul medicamentos al dermatitei atopice, care nu este ieftin.
Evitarea contactului cu alergenii reprezinta, cel putin teoretic, cel mai bun remediu in dermatita atopica. Aplicarea acestui deziderat in practica este imposibila. Tot ceea ce se poate face in aceasta directie, consta in  limitarea  la minim  a prezentei alergenilor in mediul inconjurator al cainelui atopic.
In cazul exemplarelor canine sensibile la acarienii din praful de casa (  marea majoritate a cazurilor ) masurile intreprinse vizeaza:
  • Mentinerea animalelor cat mai mult timp in spatii  deschise.
  • Reducerea populatiilor de acarieni , prin aspirari repetate cu aspiratoare de praf dotate cu filtre speciale avand un diametru de sub 3 µm.  Utilizarea  aspiratoarele de praf obisnuite este ineficienta, ba mai mult repune acarienii in suspensie, favorizand in acest fel contactul cu animalul sensibil.
  • Renuntarea la covoare, plapume, perne si mobilier tapitat.
  • Dezinsectia frecventa, periodica cu substante  insecticide ( ex. Pyripoxyfen ) cu scopul reducerii densitatii populatiilor de acarieni.
  • Aerisirea repetata a habitatului animalului atopic si mentinerea unei umiditati a aerului de sub 60%, cu scopul de a limita inmultirea acestor insecte.
  • Curatirea spatiilor de locuit si a locului de odihna al cainelui cu un mop  cu aburi care reduce drastic nu numai numarul acarienilor, ci si incarcatura de substante cu efect alergenic secretate de acestia.
In cazul exemplarelor atopice cu prurit sezonier, la care in urma testelor a fost stabilita o hipersensibilitate la diferite polenuri, este recomandata:
  • Evitarea plimbarilor in aer liber in anumite perioade ale anului.
  • Perierea energica sau spalarea cainelui dupa terminarea plimbarii.
Controlul periodic  al infestatiilor cu purici
Avand in vedere ca saliva de purici constituie, al doilea factor alergizant, ca importanta, dupa acarieni, mentinerea sub control al infestatiilor cu purici este cruciala in limitarea efectelor dermatitei atopice. Acest deziderat poate fi realizat, prin utilizarea regulata, la intervale de timp mai scurte decat in cazul cainilor sanatosi,a solutiilor antiparazitare cu efect adulticid ( Frontline, Certifect, Advantix, etc ). Masurile antiparazitare nu trebuie sa interfereze cu celelalte actiuni terapeutice. De exemplu spalarea frecventa a cainelui cu sampoane dermatologice poate atenua efectul adulticid al substantei insecticide si astfel diminuand  durata eficacitatii acestuia.
Asigurarea unei alimentatii echilibrate, usor digestibila si cu ingrediente de inalta calitate
Dieta reprezinta o componenta majora in managementul dermatitei atopice. Chiar daca nu este suspectata o alergie alimentara, pentru cainele atopic este importanta asigurarea a unei alimentatii foarte echilibrate, cu ingrediente de inalta calitate si usor digerabila. Nu este recomandata hranirea animalului bolnav cu hrana preparata in casa, intrucat de cele mai multe ori  aceasta nu este echilibrata in ceea ce priveste raportul nutrientilor esentiali, al vitaminelor si mineralelor.
Hrana cainilor atopici trebuie suplimentata cu acizi grasi esentiali ( omega – 3 si omega – 6, in raport de 5:1 ), care au un efect antiinflamator important. Actiunea acestora este sinergica cu cea a corticosteroizilor si antihistaminicelor, astfel ca introducerea in alimentatie a acizilor grasi esentiali permite, in final, reducerea dozelor de antiinflamatoare steroidice. De asemenea  acizii grasi esentiali participa in mod activ la refacerea barierei hidrolipidice protectoare de la suprafata pielii, contribuind astfel la limitarea posibilitatii aderarii si dezvoltarii stafilococilor si / sau fungilor  pe suprafata cutanata.
  
Piata suplimentelor alimentare destinate animalelor de companie ofera In momentul de fata o gama larga de suplimente pe baza de acizi grasi omega – 3 si omega – 6. Doza zilnica recomandata este de 50 mg / kg greutate corporala, iar durata de administrare este cuprinsa intre  8 si 10 saptamani.  Nu se recomanda administrarea unor doze mai mari ( chiar daca pot avea efecte benefice ) intrucat pot sa apara o serie de efecte secundare cum ar fi respiratia urat mirositoare ( halena ), diaree, sau chiar pancreatita ( mai rar ). O modalitate deloc costisitoare, il reprezinta suplimentarea  zilnica a alimentatiei animalului cu ulei de rapita. 
Sampoane creme si lotiuni dermatologice
Sampoanele dermatologice au o dubla actiune in tratamentul local al dermatitei atopice: o actiune mecanica de indepartare de pe suprafata pielii a alergenilor, a substantelor alergizante, precum si a agentilor patogeni de origine bacteriana si / sau micotica si nu mai putin important, contribuie prin substantele active continute in refacerea barierei hidrolipidice de protectie a pielii.
In mod uzual cainii atopici vor fi samponati de  odata sau de doua ori pe saptamana, timp de cateva saptamani consecutiv ( intre 4 si 6 saptamani ) Utilizarea sampoanelor dermatologice nu trebuie sa interfereze cu produsele antiparazitare  destinate controlului infestatiilor cu purici. In perioadele cu samponari frecvente se recomanda utilizarea  produse insecticide, care au ca substanta activa fipronilul, intrucat acesta este mai greu de indepartat de pe piele in timpul spalarilor frecvente.
Lotiunile indeplinesc acelasi rol ca sampoanele, motiv pentru care este recomandata utilizarea lor fie intre perioadele dintre doua samponari, fie simultan pentru a potenta efectul tratamentului local.
Unguentele si cremele dermatologice sunt recomandate doar in cazul  formelor localizate ale dermatitei atopice si care nu raspund la terapia topica cu glucocorticoizi. Tratamentul cu aceste produse consta in aplicarea pe piele, masand usor pentru a favoriza absortia, de doua ori pe zi timp dedoua saptamani.
Periajul zilnic
Periajul cainelui atopic se face cu o perie moale, ( nu cu dinti metalici, ce pot provoca microtraume cutanate ) care indeparteaza mecanic incarcatura alergenica a pielii, parul mort si detritusurile celulare si tototdata stimuleaza secretia de sebum. Aceasta manopera zilnica este foarte importanta mai ales in cazul raselor cu blana lunga si deasa si la cainii cu par bogat in regiunea urechilor, in ductul auditiv extern si  in  spatiile interdigitale. Indepartarea frecventa a parului din urechi si din spatiile interdigitale, favorizeaza obtinerea unor rezultate bune in terapia locala.
Utilizarea constanta de produse otice antiseptice impiedica aparitia otitelor externe . Produsele otice  indicate vor fi utilizate adata sau cel mult de doua ori pe saptamana.
Tratamentul in dermatita atopica la caine include alaturi de terapia locala descrisa anterior, si tratamente sistemice  antibacteriene si antfungice,  terapia cu glucocorticoizi, sau / si hiposensibilizarea alergen specifica. Schemele de tratament vor fi elaborate de medicul veterinar, in raport cu starea cainelui si tabloul clinic al afectiunii.

 

 
Share Button

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *