In cazul testoaselor cu tample rosii ( nu numai ), ochii pot fi considerati ca un indicator sensibil al starii generale de sanatate, intrucat un numar mare de boli cu etiologie ( cauza ) diferita, se manifesta clinic prin simptome oculare. Totodata, ochii acestor reptile pot fi considerati si un indicator al conditiilor de intretinere si igiena in care sunt crescute, in captivitate. Prezenta unor poluanti toxici ( rezultati in principal din descompunerea resturilor alimentare si a dejectiilor ) in mediul acvatic sau terestru din acvaterariu, temperatura scazuta, sau variatiile mari de temperatura a mediului ambiant, alimentatia dezechilibrata, se reflecta in mod direct asupra starii de sanatate a analizatorului vizual.
Ochii testoaselor de Florida sunt mici, sferici, dispusi lateral in orbitele osoase. Sunt protejati de doua pleoape orizontale, care se inchid complet si, o asa numita pleoapa a III – a ( membrana nictanta ), semitransparenta, care se deplaseaza pe verticala, din fata in spate ( antero – posterior ). Pleoapele orizontale au o dezvoltare si o mobilitate inegala, pleoapa inferioara fiind mai mare si mai mobila decat pleoapa superioara.
Acuitatea vizuala a acestor reptile este buna, astfel ca ele sunt capabile sa se orienteze atat in mediul acvatic cat si terestru. Lipsa vederii ( patologica sau accidentala ) impiedica testoasa sa se hraneasca, de unde si importanta mentinerii intacte si complet functionale a acestui analizator.
Cauza frecventa a bolilor aparute la acest nivel, in cazul testoaselor de Florida crescute in captivitate, o constituie conditiile de intretinere, igiena si / sau nutritie inadecvate. Apa poluata, incarcata cu resturi alimentare neconsumate, cu dejectii, nefiltrata corespunzator, temperatura scazuta a mediului acvatic si terestru, alimentatia carentata in vitamine ( in special vitamina A ) sunt factori declansatori ai afectiunilor oculare primare. De asemenea exista un numar mare de infectii ale aparatului vizual, care evoluaza fara semne vizibile, dar care pot sa devina manifeste in conditiile scaderii eficientei mecanismelor imunitare de aparare ( si astfel ne intoarcem din nou la conditiile de intretinere igiena si alimentatie ).
Cele mai frecvente afectiuni oculare intalnite in cazul testoaselor de Florida crescute ca animale de companie, amintim: edemul pleoapelor si conjunctivita. Evident, oftamologia testoaselor include si alte entitati patologice ( uveita, keratita, opacifierea cristalinului, orbirea, etc ), dar acestea nu sunt atat de vizibile pentru detinatorul testoasei, ele fiind diagnosticate, de cele mai multe ori in urma unui examen clinic, de catre medicul veterinar.
Edemul pleoapelor
Ca afectiune primara, edemul pleoapelor este o consecinta directa a efectului condtitiilor neadecvate de intretinere, igiena si alimentatie a acestor reptile.
Apa poluata cu resturi alimentare neconsumate, dejectii si produsi de descompunere, acvaterariile neigienizate periodic, temperatura acazuta a mediului acvatic, in special, sunt printre cele mai frecvente cauze ale aparitiei manifestarilor clinice ale acestei boli.
Exista insa si situatii in care edemul pleoapelor apare secundar, ca simptom al unor boli infectioase ( ex. Micoplasmoza ), afectiuni ale cailor respiratorii superioare sau in boli de nutritie sau metabolism ( ex. Hipovitaminoza A ).
Boala afecteaza in principal exemplarele tinere ( pana in 2 ani ), dar poate sa apara la fel de bine si sa se manifeste identic si in cazul testoaselor adulte.
Simptome
Manifestarile clinice ale bolii se concretizeaza in:
- tumefiarea pleoapelor ( simptom caracteristic );
- umflarea pleoapelor este urmata de lipirea marginilor libere ale acestora,
- acumularea in sacul conjunctival a unei secretii albe de consistenta unui cas ( consistenta cazeoasa ). Aceasta secretie este rezultatul afectarii conjunctivei oculare, in cursul evolutiei bolii;
- lipsa vederii impiedica reptila sa se hraneasca, urmata de scadere in greutate, stare de slabiciune, letargie. Testoasa petrece timp indelungat pe uscat, imobila si refuza deplasarea in mediul acvatic.
Tratament
Protocolul terapeutic implica aplicarea unui tratament local, respectiv:
- desciderea pleoapelor,
- indepartarea continutului acumulat in sacul conjunctival,
- aplicarea unui unguent sau colir pe baza de antibiotice, recomandat de medicul veterinar.
Procedeul se repeta zilnic, pana la disparitia completa a inflamatiilor si deschiderea ochilor. Durata medie a tratamentului se intinde pe o perioada de 2 pana la 3 saptamani.
Tratamentul local trebuie insotit de corectarea rapida a conditiilor de intretinere, igiena si aimentatie responsabile de aparitia afectiunii, sau de tratamentul bolii primare care a generat edemul pleoapelor.
Pe toata durata tratamentului testoasa va fi gazduita int-un tanc uscat, incalzit ( temperatura aerului 28 – 30°C max., iar pentru a evita deshidratarea, zilnic va fi transferata intr-un bazin cu apa incalzita si putin adanca, timp de 1 – 3 ore. Pana la deschiderea ochilor, testoasa va refuza hrana, astfel ca este inutila administrarea ei.
