Stabilirea diagnosticului in cazul afectiunilor primare, care au determinat aparitia pododermatitelor la caine, nu difera cu mult de conduita obisnuita. Difera doar importanta conferita unora din etape. Astfel, informatiile furnizate de detinatorul animalului referitoare la:

  • exemplarul bolnav – rasa, varsta, sex, origine, greutate ;
  • mediul de viata – daca cainele este crescut in exterior sau in interior, suprafata de deplasare si odihna, tipul de exercitii sau de munca efectuata ( in cazul cainilor de paza sau utilitari );
  • conditiile generale de igiena si intretinere;
  • alimentatia;
  • daca a suferit traumatisme, sau de alte afectiuni in ultima perioada;
  • cand au aparut leziunile si care a fost evolutia lor din acel moment si pana la prezentarea cainelui medicului veterinar;
  • daca exista alti caini in colectivitate si in ce masura sunt si acestea afectati;
  • daca cainele bolnav a calatorit recent sau daca au avut loc anumite schimbari in mediu sau in viata acestuia ( de exemplu daca s-a schimbat detinatorul animalului, sau a fost mutat intr-o noua locatie ),

ocupa un loc esential in dinamica stabilirii diagnosticului in afectiunile dermatologice.

Examenul clinic, metodic, atat al suprafetei tegumentare, cat si al starii generale a exemplarului canin bolnav, asociat cu concluziile desprinse din anamneza, permit medicului veterinar stabilirea unei liste scurte de posibile afectiuni, care pot evolua cu simptomele identificate.

Este rolul examenelor paraclinice solicitate, ca prin rezultatele oferite, sa permita reducerea listei de diagnostice diferentiale pana la un singur nume ( diagnosticul de certitudine ). Din nefericire, exista destul de multe situatii, in care afectiunea primara, generatoare a leziunilor de pododermatita, ramane incerta. Fie rezultatele analizelor paraclinice nu a permis reducerea semnificativa a numarului de  boli, care ar fi putut  genera leziunile identificate, fie simptomele observate sunt rezultatul suprapunerii evolutiei mai multor afectiuni .

Prezentarea in detaliu a protocolului de stabilire a unui diagnostic de certitudine, in cazul pododermatitelor la caine ( a dermatitelor in general ) are ca scop informarea detinatorului animalului bolnav asupra importantei informatiilor furnizate de acesta, a duratei extinse a unui consult dermatologic ( uneori fiind necesara chiar internarea cainelui bolnav, pentru observatii si examene amanuntite ) si nu in ultimul rand a costului relativ mare al consultatiei si al examenelor dermatologice necesare.

Continuare…