Atitudinile posturale, portul urechilor si al cozii se completeaza cu mimica fetei ( expresia faciala ), in procesul comunicarii vizuale. Mimica fetei reprezinta indicatorul starii de spirit a cainelui. Animalul cu fata destinsa, urechile in pozitie relaxata, respiratia normala, privirea vesela indica o dispozitie prietenoasa dispusa la joaca. In schimb cainele agitat sau concentrat are privirea fixa si urechile ciulite. Cand la aceste semne se adauga ridicarea buzei superioare, cu dezvelirea caninilor, insotite de un marait in crescendo, cainele este pregatit de atac.
Tot ca mimica a fetei poate fi considerat si “ zambetul “pe care il afiseaza uneori cainii in comunicarea cu omul. Trebuie specificat din capul locului: cainele nu zambeste, intrucat nu are muschii faciali necesari acestei miscari. Grimasa pe care o afiseaza animalul este, cel mai probabil, invatata prin imitatie de la om, iar utilizarea ei in anumite momente relative tensionate intre apartinator si animal, demonstreaza atentia cu care animalul ne observa si capacitatea acestuia de a ne citi starile interioare prin intermediul modalitatilor de comunicare non verbale utilizate de om.
Complexul comunicarii non verbale include si aspectul blanii cainelui in regiunea coamei si a salelor. Zburlirea parului ( piloerectia ) la nivelul coamei indica o stare de iritare maxima chiar furie, in timp ce piloerectia la nivelul liniei mediane a salelor indica frica.
Comunicarea non vocala implica o combinatie a mai multora din elementele prezentate anterior. O anumita atitudine posturala poate fi interpretata gresit daca nu este asociata cu pozitia urechilor sau a cozii, cu expresia faciala, etc . in functie de scopul urmarit, semnalele comunicarii non vocale pot fi sistematizate in:
Semnale menite sa intareasca contactul cu congenerii ( alti caini ), sau cu omul:
- Evitarea privirii adversarului
- Grimasa de supunere cu buzele trase orizontal si inapoi
- Lingerea botului congenerului
- Ridicarea unuia din membrele anterioare intr-o pozitie de solicitare
Toate aceste semnale sunt aratate omului dar nu toate sunt aratate celorlalti caini.
Semnale destinate sa minimalizeze contactul si interactiunea cu congenerii:
- Aratarea coltilor insotita sau nu de marait
- Urechi erecte indreptate spre inapoi, lipite de cap
- Posture ale corpului si capului schimbate ca urmare a contractiei musculare
- Zburlirea parului / piloerectie la nivelul coamei
- Scurmarea pamantului insotita sau nu de emisia de urina
- Coada erecta orientata cu varful in sus, imobila
Uneori, mai ales in situatiile neasteptate,aparute brusc, comunicarea non vocala a cainelui reprezinta un amestec din semnalele enumerate anterior. In acest caz, in functie de context, expresia fetei, atitudinea posturala adoptata, apartinatorul poate intuit daca va aparea sau nu un conflict intre cainele propriu si congenerul intalnit.
Cainele este capabil sa-i comunice omului intentiile sau dorintele sale, in mod constient, prin intermediul limbajului canin. De cele mai multe ori comunicarea este inteleasa de acesta, datorita capacitatii de a decodifica mesajele transmise. Cu cat timpul petrecut cu cainele este mai mare, cu atat comunicarea celor doi va fi mai usoara si mai rapida.
